Experienţa lor nu corespunde însă contemplării tabloului.
Deosebirea fundamentală constă în două aspecte: pe de oparte, privirea intern tematizată se produce „din spate"; pede altă parte, ea este parţial împiedicată de o bară mare delemn.
Din ce motiv a dorit totuşi artistul să le figureze? Pentrua ne apropia de răspuns trebuie să formulăm alte întrebări,cum ar fi, de pildă: de ce a reprezentat artistul tocmai treipersonaje ca observatori?
Luând în considerare conexiunea dintre cei trei privitorişi acţiune, rezultă că ei ne fac atenţi la trei „secvenţe narative"
11
2. Maestru anonim (,,Maestro dell'Osservanza"), Purtarea Crucii, circa 1440, tempera pe lemn, 36,8 x46,8 cm, Museum of Art, Philadelphia.
ale Purtării Crucii. Femeia din stânga îşi întoarce capul cătregrupul Mariei de sub arcul porţii din Ierusalim, personajuldin dreapta priveşte către grupul fariseilor care a părăsitdeja, parţial, latura dreaptă a scenei, în vreme ce copilul dinmijloc este singurul care se concentrează asupra momentului principal al evenimentelor: suferinţa Mântuitorului.
Naraţiunea continuă a Maestrului dell'Osservanza este astfeldescompusă prin semnalele conţinute în imaginea însăşi.
Artificiul poate fi urmărit mai departe până în cele mai micidetalii. Fereastra din stânga şi cea din dreapta sunt prevăzutecu obloane pe jumătate închise, semn al importanţei parţialea secvenţelor periferice ale tabloului. Bara mare de lemn, 12
care îngrădeşte atât de mult privirea intern tematizată, micşorează, pe de altă parte, accesul optic al figurilor marginale la acţiune. Numai copilul din mijloc nu se lasă perturbat de acest element de cenzură. Mai mult decât atât, locul său de observaţie conţine drept accent nu obloanele, ci ştergarul ce-i atârnă deasupra capului. Bara de lemn figurată în câmpul ferestrei constituie o repetare întreruptă a barelor de dedesubt. ,,Continuitatea" şi „discontinuitatea" sunt astfel semnalate metonimic. Totul trebuie perceput de privitorul însuşi. Alte semnale îi vin în ajutor. Dintre lăncile figurate în câmpul median, una singură se îndreaptă spre copil, celelalte fiind divizate în două grupuri, accentuând poziţia celor doi privitori laterali. Aceştia observă „mulţimea", copilul, dimpotrivă, priveşte fix, deşi anevoios şi stingherit, Unicul şi Esenţialul: Cristos.
