Dacă „natura statică" a lui Heimbach conţine totuşi o naraţiune, aceasta trebuie înţeleasă ca o consecinţă nemijlocită a înscenării. O servitoare se uită, prin fereastra cu gratii a unei cămări, la trufandalele etalate pe masă. Istoria arătată
în imagine este concisă, dar semnificativă. Este o povestire cu un singur personaj - servitoarea - care constituie, în acelaşi timp, o virtuală dedublare a privitorului tabloului.
Contemplare şi interdicţie, poftă şi frustrare figurează coordonatele pe care este construit tabloul.
Este oportună acum o expunere rezumativă a concluziilor incursiunii în istoria privirii tematizate.
Prezenţa, în interiorul tabloului, a figurilor din asistenţă
constituie întotdeauna un semnal pentru receptarea imaginii.
Dacă acestea sunt intercalate în fundalul tabloului, ele joacă, pentru privitor, rolul „figurilor-ecou". Atunci când accesul lor optic la naraţiunea imaginii este îngreunat de elementeobstacol (grilaje, bare transversale, obloane etc. ), privitorul primeşte trimiteri suplimentare pentru accesul la imagine, atrăgându-i-se totodată atenţia, prin intermediul antitezei, asupra poziţiei sale deosebite (asupra „privilegiului" său).
În final, se poate afirma că transformarea conceptului de imagine de la sfârşitul Evului Mediu şi zorii epocii moderne până în veacul al XVII-lea semnifică şi o transformare în tematizarea privirii îngrădite, deoarece la începutul secolului al XVII-lea secundarul devine centrul reprezentării.
În cadrul „istoriei motivului", prezentată cât se poate de concis mai sus, un aspect rămâne incontestabil: accesul adevăratului privitor la imagine nu este niciodată îngreunat; el este întotdeauna îndrumat spre contemplarea imaginii -
chiar şi prin mijlocirea figurilor-ecou.
19
2
Aceste exemple, alese dintre multe altele, servesc la ilustrarea tradiţiei plastice cu care foarte curând avea să se confrunte Manet. Experimentele lui Adolph Menzel de la jumătatea secolului al XIX-lea, în opere precum Cerbi la grădina zoologică ( il. 6 ), ne arată că această preocupare, ca să spunem aşa, plutea în aer. Eseurile lui Menzel13 sunt cele din urmă şi cele mai evidente descoperiri în materie de tematizare a privirii obstrucţionate, a cărei înţelegere o cristalizează pe cea elaborată de tradiţie.
Aceasta era situaţia scenei artistice europene când apare Manet. Calea ferată a lui Manet ( il. 1) reprezintă totuşi o 6. Adolph Menzel, Cerbi la grădina zoologică, 1863, acuarelă, 21,1 x36 cm, Kupferstichkabinett, Berlin.
20
