—73.
18 B. Liber, Copilul şi căminul părintesc. Despre creşterea raţională a copiilor. Din englezeşte de V. G. loan. După a doua ediţie apărută la New York. Traducere. controlată pentru exactitate de autor şi revăzută de P.
Moşoiu, Bucureşti, f.e., 192 p. (Biblioteca „Revistei ideii"). , 19 Mark H. Thiselton, Educaţiunea morală în şcolile americane, trad. de A.
H., Bucureşti, f.e., 1903, 32 p: (Biblioteca instructivă, an I, nr. 1).
20 M. G. Holban, O academie americană, în „Reyista idealistă", S, tom. l, nr. 2, februarie 1910, p. 129—130.
</no
te>
116
*21. John Dewey este singurul pedagog american a cărui concepţie va rămîne constant în atenţia educatorilor români în eforturile lor de modernizare a şcolii româneşti. Interesul pentru realizările americanilor în acest domeniu fusese manifestat de altfel încă din secolul al XIX-lea, cînd se tradusese la Iaşi cartea lui W. E. Channing, Educaţiunea personală sau cultura individului prin sine însuşi (Seif cultura) *22.
Impresia generală pe care o lasă traducerile din literatura americană este, însă, defavorabilă. Se perpetuează o tendinţă datînd de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, de a se traduce numeroase romane dime semnate de nume obscure astăzi în literele americane. Prezenţa unui număr considerabil de romane de mister şi aventuri, în traduceri deficitare, se datorează desigur unor grave lacune în îndrumarea activităţii de traducere, situaţia amintind de starea transpunerilor din perioada anterioară anului 1860, cînd intervenţia fermă a lui I. Heliade Rădulescu, M. Kogălniceanu, Gh. Asachi, G. Bariţiu în orientarea tălmăcirilor şi-a relevat pe deplin necesitatea. Puţine şi fără substanţă sînt în epocă
referinţele la literatura americană. Dintre ele menţionăm articolul lui. Al.
Gherghel despre Thoreau, care aprecia judicios că „poporul american are o cultură a lui, o cultură demnă de admirat, caracteristică şi destul de temeinică
ca să ne dea de gîndit" *23, de asemenea, consideraţia eronată a lui V. Rotescu, care vedea literatura americană lipsită de valoare, „întrucît are doar scopul de a distra" *24. Alte menţiuni critice au în vedere scriitori deja cunoscuţi din veacul trecut.
Dacă poezia s-a bucurat de traducători avizaţi, proza, mai puţin norocoasă, încăpută pe mîna traducătorilor de ocazie, vădeşte un neîndoielnic interes comercial. Fenomenul a fost de altfel semnalat şi de Tudor Vianu :
„Traducerile indiferente şi comerciale, executările unor comenzi, vor fi marcate printr-o
<note>
21 D. loaniţescu, Invăţămîntul tehnic superior In Statele Unite.
22 Ellery W. Channing, Educaţiunea personală sau cultura individului prin sine însuşi, Iaşi (f.e.), 1873, XIII, 99 p.
23 AL Gherghel, Literatura americană actuală. Un poet al unei rase transplantate
: William Henry Drummond, în
„Flacăra", nr. 15, 23 ian. 1916, p. 174.
24 V. Robescu, Paul Rainer, „Ua Tolsfoi american", în „Pagini alese", an II, nr. 3, 30 martie 1902, p. 11.
</no
ta>
117
caducitate greu de acoperit" *25. Dintre romancierii care au re zistat timpului, trei sînt numele receptate atît critic cît şi la nivelul traducerilor : Edith Wharton, Upton Sinclair şi Jack London. Ultimii doi scriitori vor înregistra însă cele mai multe transpuneri în perioada interbelică.
Dumitru DOROBĂŢ
<nota>
25 T. Vianu, Studii de literatură universală şi comparată, ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 637.
</no
ta>
118
CUPRINS
Capitolul I/5
Capitolul
II/7
Capitolul
III/15
Capitolul IV
/18 Capitolul
V/20
Capitolul
VI/22
Capitolul
VII/25
Capitolul
VIII
/30
Capitolul IX
/31 Capitolul
