Nu-mi spune tu cum să fiu! Nu intra în ansamblul de balet al celor care au planuri să mă facă mai bun. Sunt sătul de asta. Am să fiu ce sunt.
Îmi pare rău. Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău.
424
- MARGARET ATWOOD -
Nu pot să sufăr când te umileşti. Dar, Iisuse, eşti bună la asta! Sunt sigur că exersezi mult, pe frontul de acasă.
Poate ar trebui să plec.
Pleacă, dacă aşa vrei. Se rostogoleşte pe-o parte, cu spatele la ea. Fă ce vrei. Nu sunt paznicul tău. Nu trebuie să faci sluj şi să cerşeşti şi să scheauni şi să dai din coadă pentru mine.
Nu înţelegi. Nici măcar nu încerci. Nu înţelegi deloc cum e.
Nu e ca şi cum mi-ar face plăcere.
Da, sigur.
425
- ASASINUL ORB -
Mayfair, iulie 1936
ÎN CĂUTAREA UNUI ADJECTIV
DE J. HERBERT HODGINS
…Niciodată o navă mai frumoasă nu a traversat până
acum mările. Structura ei exterioară are frumuseţea suplă, aerodinamică a ogarului, iar în interior este echipată cu o abundenţă de detalii şi un decor extraordinar care face din ea o capodoperă de confort, lux şi eficienţă. Noua navă este un hotel Waldorf-Astoria care pluteşte pe apă.
Am căutat adjectivul potrivit. A fost numită minunată, senzaţională, magnifică, regală, impunătoare, maiestuoasă şi superbă. Toate aceste cuvinte o descriu cu o anumită
acurateţe. Dar fiecare cuvânt, în sine, nu justifică decât o singură fază a „celei mai mari realizări din istoria construcţiilor navale britanice”. Queen Mary este imposibil de descris: trebuie să o vezi şi să o „simţi”, şi să participi la viaţa ei de bord unică.
…În fiecare seară era dans, desigur, în Salonul principal, şi era greu să îţi imaginezi, aici, că eşti pe mare. Muzica, ringul de dans, mulţimea îmbrăcată elegant erau caracteristice unei săli de bal de hotel din oricare dintre marile oraşe ale lumii. Vedeai cele mai noi rochii de seară
celebrate de Londra şi Paris, proaspăt scoase din cutiile de carton. Vedeai şi ultimele idei în materie de accesorii: poşetuţe fermecătoare; cape de seară vălurite, dintre care multe erau versiuni elegante menite a accentua aranjamentele de culoare; şaluri luxoase şi pelerine de blană.
Rochia de seară bufantă a fost la mare cinste, fie că era din tafta sau tul. Acolo unde silueta subţire permitea, rochia era invariabil însoţită de o elaborată tunică de tafta sau satin imprimat. Capele de şifon erau multe şi variate. Dar toate cădeau de pe umeri în stil militar, curgător. O tânără
fermecătoare cu un chip de porţelan de Dresda sub o coafură
426
- MARGARET ATWOOD -
de păr alb purta o capă de şifon liliachiu peste o rochie cenuşie cu falduri care porneau de sus. O blonda înaltă într-o rochie roz purta o capă de şifon alb garnisită cu cozi de hermină.
427
- ASASINUL ORB -
Asasinul orb: Femeile-piersică de pe Aa’A
Seara e dans, dans lin, scânteietor pe un ring alunecos.
Veselie indusă: ea nu poate să o evite. Pretutindeni în jur răsar bliţurile: nu ştii niciodată unde ţintesc, sau când o să
apară o poză în ziar, a ta, cu capul aruncat pe spate, cu toţi dinţii la vedere.
Dimineaţa o dor picioarele.
După-amiază se refugiază în amintiri, întinsă într-un şezlong pe punte, în spatele ochelarilor de soare. Refuză
piscina, jocul cu inele aruncate într-un ţăruş, badmintonul, nesfârşitele jocuri fără noimă. Distracţiile sunt ca să treacă
timpul, şi ea îşi are propria distracţie.
Câinii dau mereu ocol punţii, la capătul leselor. În urma lor sunt plimbătorii de câini, de rang înalt. Ea se preface că
citeşte.
Unii scriu scrisori, în bibliotecă. Pentru ea, n-are rost.
Chiar dacă ar trimite o scrisoare, el se mută atât de des încât s-ar putea să nu o primească. Dar ar putea s-o primească