— Mă rog, acesta e punctul ei de vedere, am spus. Nu-şi face scrupule în privinţa asta. Dar nu se referă la sex, să ştii.
Nu se referă la eros.
507
- ASASINUL ORB -
Când Winifred nu înţelegea un lucru, fie râdea de el, fie îl ignora. Pe acesta l-a ignorat.
— Toate se referă la sex, fie că o ştiu sau nu. O părere ca asta ar putea să bage o fată ca ea în multe necazuri.
— Cu timpul, o să scape de asta, am spus, deşi nu credeam.
— Nu prea curând. Fetele cu capul în nori sunt de departe cele mai rele – bărbaţii profită. Tot ce ne trebuie e un Romeo obscen. Asta i-ar schimba părerea.
— Ce propui, atunci? am întrebat, privind-o inexpresiv.
Mă foloseam de această privire inexpresivă ca să-mi ascund enervarea sau chiar mânia, dar pe Winifred nu făcea decât să o stimuleze.
— Cum spuneam, să o mărităm cu un bărbat cumsecade care nu ştie cum stă treaba. Pe urmă poate să se joace mai târziu de-a iubirea, dacă asta vrea. Atâta timp cât o face pe şest, nimeni nu va spune nu.
M-am jucat cu furculiţa prin resturile de plăcintă cu pui.
În ultima vreme Winifred învăţase multe expresii argotice.
Îmi închipui că le considera la modă: ajunsese la vârsta la care începea să o preocupe să fie la modă.
Era evident că nu o cunoştea pe Laura. Îmi era greu să
înţeleg ideea că Laura ar face pe şest ceva de genul acesta.
Mai degrabă chiar pe trotuar, în plină zi. Ar fi vrut să ne sfideze, să ne bage asta sub nas. Să fugă cu iubitul, sau ceva la fel de melodramatic. Să ne arate nouă, celorlalţi, ce ipocriţi suntem.
— Laura va avea bani, când o să aibă douăzeci şi unu de ani, am spus.
— Nu destui, a spus Winifred.
— Poate că pentru Laura vor fi destui. Poate că vrea pur şi simplu să ducă propria-i viaţă.
— Propria viaţă! a spus Winifred. Gândeşte-te numai ce ar face cu ea!
Nu avea niciun rost să încerc să o abat pe Winifred de la subiect. Era ca un satâr ridicat în aer.
508
- MARGARET ATWOOD -
— Ai vreun candidat? am întrebat.
— Nimic sigur, dar lucrez la asta, a spus cu vioiciune Winifred. Sunt câţiva oameni care nu s-ar supăra să aibă
relaţiile lui Richard.
— Nu te deranja prea mult, am murmurat.
— Oh, şi ce-o să facem dacă nu mă deranjez? a spus veselă Winifred.
— Am auzit că ai contrariat-o pe Winifred, i-am spus Laurei. Ai făcut-o să se agite toată. Ai tachinat-o cu Amorul Liber.
— Nici n-am spus Amor Liber, a zis Laura. Am spus doar că mariajul este o instituţie demodată. Am spus că nu are nicio legătură cu iubirea, atâta tot. Iubirea înseamnă să
dăruieşti, căsătoria înseamnă să vinzi şi să cumperi. Nu poţi să treci iubirea într-un contract. Pe urmă am spus că în Rai nu există căsătorie.
— Aici nu suntem în Rai, am spus. În caz că n-ai observat.
Oricum, ai băgat-o în sperieţi.
— N-am făcut decât să spun adevărul. Îşi împingea pieliţa de la unghii cu beţişorul meu din lemn de portocal. Cred că
acum o să înceapă să mă prezinte oamenilor. Întotdeauna se bagă unde nu-i fierbe oala.
— Se teme doar că ai putea să-ţi distrugi viaţa. Dacă ţii morţiş la iubire, adică.
— Faptul că te-ai măritat ţi-a ferit viaţa de distrugere? Sau e prea devreme ca să-ţi dai seama?
Am ignorat tonul.
— Totuşi, ce crezi?