Tot ce sesizase ochiu' meu interior era îngrozitor şi dintr-o dată m-a izbit că, măritându-mă
cu el, făcusem mult mai mult decât cea mai mare greşeală a vieţii; pen' că nu sfârşisem numa' io plătind pentru ea. Acum se ocupă de Selena, da' dup-aia mai urmau încă doi băieţi şi mă
întrebam: dacă nu renunţa la încercarea de-a o viola pe sora lor mai mare, pe ei ce-i păştea?
Mi-am răsucit capu' şi ochiu' dinăuntru a văzut toporişca aşezată ca de obicei pe raftu' de deasupra lăzii cu lemne. Am întins mâna şi mi-am încolăcit degetele în juru' mânerului, gândindu-mă că de data asta n-o să i-o mai dau lu' Joe. Apoi mi-am amintit-o pe Selena întorcându-şi mereu capu' spre mine în timp ce toţi trei coborau şoseaua şi m-am hotărât că ceea ce avea să se-ntâmple nu va fi legat în nici un fel de toporişcă. În schimb, m-am aplecat şi am înşfăcat o buturugă din lemn de arţar.
Toporişcă sau lemn de foc, oricum nu conta cu ce aveam să-i pun capăt împuţitei lui de vieţi, chiar în momentu' şi în locu' ăla. Cu cât îl priveam mai insistent stând acolo cu cămaşa aia jegoasă pe el, trăgându-se de păru' care-i ieşea din nas şi citind porcăria aia de ziar, cu atât mai mult îmi închipuiam cum se comportase cu Selena, iar cu cât îmi închipuiam mai mult asta, cu atât mai furioasă deveneam; şi cu cât ajungeam mai furioasă, cu atât mai vârtos mă apropiam de clipa în care aveam să înaintez pân' la el să-i crăp ţeasta cu lemnu' ăla. Puteam să văd şi locu'
unde urma să-l lovesc prima oară. Păru' începuse să i se rărească, mai ales la spate, iar lampa de lângă scaunu' lui îl făcea să sclipească. Se întrezăreau până şi pistruii de pe piele printre cele câteva şuviţe de păr pe care le mai avea. Chiar acolo, mă gândeam, chiar în locu' ăla. Sângele o să ţâşnească, împrăştiindu-se în băltoace peste tot, da' nu-mi pasă; oricum e un lucru scârbos.
Cu cât mă concentram mai tare, cu atât îmi doream mai mult să văd cum îi zboară sângele prin lumina aruncată de lampă, ştiind deja că aşa o să se-ntâmple. Apoi mi-am imaginat cum vor ajunge câţiva stropi şi pe bec şi cum vor sfârâi un pic. Chibzuiam la toate astea şi, cu cât mai clare îmi apăreau lucrurile, cu atât mai tare strângeam în mână lemnu' ăla. Pare o nebunie, într-adevăr, da' nu-mi ardea să mă-ntorc şi să plec, dându-mi seama că, şi dacă aş face-o, ochiu' meu ar continua să-l urmărească atent.
Mă tot îndemnam să mă gândesc la ce-ar fi simţit Selena dacă aş fi săvârşit crima şi toate coşmarurile ei ar fi devenit realitate, da' nici asta n-a mers. Nici întreaga mea iubire pentru ea şi nici dorinţa arzătoare de-a o şti fericită n-au ţinut. Ochiu' ăla era prea puternic pentru a mai ţine cont de dragoste. Nu-l impresiona nici măcar ce avea să se-ntâmple cu cei trei copii în caz că el murea, iar io aş fi fost trimisă la South Windham pentru că-l ucisesem. Rămânea în continuare larg deschis, observând mereu alte şi alte lucruri urâte pe faţa lu' Joe. Felu' cum îşi răzuia un strat alb de piele de pe obraji când se bărbierea. O picătură de muştar uscându-i-se pe bărbie. De fiecare dată când mai remarca câte ceva, mâna mi se mai strângea un pic pe lemnu' ăla de foc.
În ultima secundă mi-am dat seama de-o chestie. Dacă te apuci s-o faci aici şi acu', n-ai răzbuna-o pe Selena, mi-am zis io. Nu ţi-ai apăra nici băieţii. Ci ai face-o pen' că toată pipăiala ţine de trei luni sub nasul tău, iar tu ai fost prea dobitoacă s-o vezi. Dacă ai de gând să-l omori şi să te duci la puşcărie, urmând să-ţi mai întâlneşti copiii doar sâmbăta dup-amiază, ar trebui să
judeci mai bine pentru ce-o faci: nu fiin'că s-a dat la Selena, ci fiin'că te-a tras pe sfoară. Deci te-ai comporta la fel ca Vera, pen' că, mai mult ca orice, nu poţi suporta să fii păcălită.
Asta mi-a pus capac. Ochiu' meu interior nu s-a închis, ci doar s-a potolit un pic, pierzându-şi o parte din putere. Am încercat să-mi descleştez mâna şi să dau drumu' lemnului, da' îl strânsesem atât de tare, că nu mai voia să se desprindă de palmă. Mi-am întins şi ailaltă mână şi mi-am dezlipit două degete, suficient ca lemnu' să cadă înapoi în ladă, însă ălelalte trei au rămas îndoite ca şi cum încă l-ar mai fi ţinut. Am fost nevoită să-mi închid şi să-mi deschid pumnu' de vreo câteva ori ca să-şi revină cât de cât la normal.
Apoi m-am îndreptat spre Joe şi l-am bătut uşurel pe umăr.
― Aş vrea să-ţi vorbesc, i-am spus.
― Zii, mi-a răspuns din spatele ziarului, io nu te opresc.
― Vreau să te uiţi la mine. Lasă jos porcăria aia.
Şi-a pus ziaru' în poală şi şi-a ridicat ochii spre mine.
― În ultimu' timp nu-ţi mai tace fleanca nici o clipă, a spus.
― Am io grijă de gura mea, numa' tu să ai grijă de mâinile tale. Că dacă nu, o să-ţi aducă o belea atât de mare pe cap, încât o să ţi-l turtească.
Şi-a încruntat sprâncenele şi m-a întrebat ce voia să-nsemne asta.
― Înseamnă că-ţi spun s-o laşi în pace pe Selena.
S-a uitat la mine de parcă aş fi dat cu picioru' fix în bijuteriile lui de familie. Asta a fost partea cea mai plăcută din toată povestea aia dureroasă, Andy, expresia de pe chipu' lu' Joe din clipa în care s-a prins că fusese descoperit. A pălit, şi-a deschis gura, cu tot corpu' crispându-i-se în balansoar şi tresărind aşa cum se-ntâmplă uneori când adormi şi visezi urât.
A încercat să mă ducă de nas, prefăcându-se că are un cârcel la muşchii din spate, da' n-a reuşit să mă fraierească absolut deloc. De fapt, arăta ca şi cum i-ar fi fost şi un pic ruşine de el însuşi, da' nu m-a impresionat nici cât o ceapă degerată. Fiin'că şi un câine bătut în cap are destul bun-simţ să fie ruşinat dacă-l prinzi furând ouă din cuibar.
― Nu ştiu despre ce vorbeşti, mi-a spus.
― Şi-atunci cum de te porţi de parcă ţi s-ar fi strecurat un drăcuşor în pantaloni şi te-ar fi strâns de coaie?
A început iar să facă pe miratu'.
― Dacă blestematu' ăla de Joe Junior ţi-a zis vreo minciună despre mine...
― Joe Junior n-a suflat nici un cuvinţel despre tine şi-ai putea să nu mai joci teatru, Joe.
Selena mi-a spus. Mi-a povestit totu', cum a încercat să fie drăguţă cu tine după noaptea în care te-am pocnit cu ceaşca de smântână, cum ai răsplătit-o tu şi cum ai ameninţat-o dacă nu păstrează secretu'.
― E o mincinoasă! a zis, aruncându-şi ziaru' pe podea de parcă mi-ar fi dovedi ceva cu asta.
O mincinoasă şi o provocatoare nenorocită! O să-mi scot cureaua şi, când o să-şi mai arate mutra pe-aici, dacă o să mai îndrăznească vreodată să şi-o mai arate...
Începuse să se ridice de pe balansoar. Mi-am întins o mână şi l-am împins să se aşeze din nou. E foarte uşor să-i dai un brânci cuiva care se scoală de pe un balansoar, chiar m-a surprins cât de uşor e. Da' io stătusem cu lemnu' la câţiva centimetri de ceafa lui, asta probabil că-mi folosise într-un fel.
Şi-a mijit ochii pân' au ajuns două linii drepte şi mi-a spus să nu-l mai iau drept fraier.
― Ai mai făcut-o şi înainte, da' asta nu înseamnă că-ţi merge să te duci cu ulcioru' la apă de câte ori vrei.
Cu puţin timp în urmă îmi trecuse şi mie prin cap aceeaşi chestie, da' nu era momentu'
potrivit să i-o spun. În schimb, am zis:
― Vorbele astea ai putea să le păstrezi pentru prietenii tăi. Ceea ce vrei să faci tu acu' nu e să vorbeşti, ci să mă asculţi... Şi să-ţi intre foarte bine în cap ce-o să spun, fiin'că nu glumesc.
Dacă nu încetezi să-i mai dai târcoale Selenei, o să te trimit la puşcărie pentru molestarea unui copil sau pentru viol, depinde pentru care-i mai lungă pedeapsa, să te ţină cât mai mult conservat la răcoare.
Asta l-a făcut praf. Şi-a căscat încă o dată gura şi a rămas înţepenit vreun minut, holbându-se la mine.
― Niciodată n-o să poţi, a început el şi apoi s-a oprit. Pen' că văzuse c-o să fiu în stare. Aşa că, plin de ciudă, şi-a împins în afară buza de jos mai mult ca oricând. Îi ţii partea, nu? Nici măcar n-ai auzit povestea mea, Dolores.
― Ai şi tu una? l-am întrebat Când un bărbat numa' cu patru ani sărit de patruzăci o roagă