― Ar trebui să-ţi pară, spuse ea împietrită. Ai putea chiar să te numeşti pe tine o târfă.
Nu, Annie, gândi el, brusc plin de furie. Nu sunt o târfă. MAŞINI DE
LUX tocmai asta demonstra, că nu sunt o târfă. Despre asta a fost vorbacând am omorât-o pe căţeaua aia nenorocită care era Misery, acum cândmă gândesc mai bine. Mă îndreptam spre Coasta de Vest ca să
sărbătoresc eliberarea mea din starea de prostituare. Ce ai făcut tu, a fostsă mă scoţi din maşina distrusă atunci când am avut accidentul şi să mă
pui înapoi în bordel. Pentru doi dolari: numărul normal; pentru patrudolari: te duc în jurul lumii. Şi, din când în când, văd o sclipire în ochii tăicare-mi spune că o parte din străfundul tău, de asemenea, ştie acest fapt.
O curte de juraţi s-ar putea să te absolve din motive de instabilitatemintală, dar nu eu, Annie.
― Bine spus, zise el. Acum, întorcându-ne la problema hârtiei...
― O să-ţi iau hârtia ta cockadoodie, spuse ea posacă. Doar spune-mi ce să-ţi iau şi o să-ţi iau.
― Atâta timp cât înţelegi că sunt de partea ta...
― Nu mă face să râd. Nimeni nu a fost alături de mine când mama a murit acum douăzeci de ani.
― Atunci crezi ce vrei, spuse el. Dacă eşti atât de bănuitoare încât nu poţi să crezi că-ţi sunt recunoscător pentru că mi-ai salvat viaţa, asta-i problema ta.
O privi cu viclenie şi iarăşi văzu în ochii ei o sclipire de nesiguranţă, o dorinţă de a crede ce i se spune. Bine. Foarte bine. Se uita la ea cu toată
sinceritatea posibilă pe care o putea el mima şi din nou, în mintea lui, îşi imagină că-i înfige în gât un ciob de sticlă; lăsând, odată şi pentru totdeauna să se scurgă sângele care-i alimenta creierul nebun.
― Cel puţin, ar trebui să fii în stare să crezi că sunt de partea cărţii.
Spuneai că vrei s-o legi. Am presupus că vrei să legi manuscrisul?
Paginile dactilografiate?
― Bineînţeles că la asta m-am referit.
Da, bineînţeles. Fiindcă, dacă duci manuscrisul la un tipograf, s-arputea să dea naştere la întrebări. S-ar putea să fii tu naivă în ceea cepriveşte lumea cărţilor şi a editurii, dar nu chiar atât de inocentă. PaulSheldon este dat dispărut, şi tipograful tău s-ar putea să-şi aducă amintecă a primit un roman în manuscris, în care era vorba de cel mai faimospersonaj al lui Paul Sheldon şi-că asta s-a întâmplat cam când omul adispărut, nu-i aşa? Şi cu certitudine că-şi va aminti instrucţiunile ―
instrucţiuni atât de ciudate, încât orice tipograf şi le-ar aminti. O singură
copie tipărită a manuscrisului unui roman.
Doar una.
― Cum arăta, domnule ofiţer? Ei bine, era o femeie masivă. Semăna puţin cu un idol de piatră dintr-o nuvelă a lui H. Rider Haggard. Numai o clipă, am numele şi adresa ei notate aici în registre... Doar să mă uit la copiile facturilor...
― Ideea nu e rea, spuse el. Un manuscris legat poate fi al dracului de arătos. Arată ca o ediţie in-folio bună. Dar o carte ar trebui să dureze mult timp, Annie, şi dac-o scriu pe asta pe Corrasable, o să ajungi peste zece ani să nu mai ai nimic, decât o masă de foi murdare. Doar dacă, bineînţeles, ai de gând doar s-o pui pe raft.
Dar ea n-ar dori asta, nu-i aşa? Hristoase, nu! Ea ar vrea s-o ia în fiecare zi, poate chiar s-o deschidă o dată la câteva ore. S-o ia de pe raft şi s-o privească cu desfătare.
Pe faţa ei apăruse o privire ciudată, de piatră. Lui nu îi plăcea această îndărătnicie, această privire aproape ostentativă de insensibilitate. Îl făcea nervos. Îi putea evalua furia, dar era ceva în această expresie nouă care era pe cât de opacă, pe atât de copilărească.
― Nu trebuie să mai spui nimic, zise ea. Ţi-am spus deja că o să-ţi iau hârtia aia a ta. Ce fel?
― La papetăria la care te duci tu...
― "Paper Patch".
― Da. "Paper Patch". Le spui că vrei două topuri ― un top este un pachet care conţine cinci sute de foi...
― Ştiu asta. Nu sunt proastă, Paul.
― Ştiu că nu eşti, spuse el devenind şi mai nervos.
Durerea începuse să bodogăne mai tare în picioarele sale şi, ― din pelvis vorbea chiar mai tare ― stătea în şezut de aproape o oră şi oasele zdrobite începuseră să protesteze.
Păstrează-ţi sângele rece, pentru numele lui Dumnezeu ― nu pierde totce-ai câştigat până acum!
Dar, am câştigat ceva? Sau e doar o impresie?
― Cere două topuri de hârtie de şapirograf, albă cu fibra lungă.
Hammermill Bond e o marcă bună, la fel e şi Triad Modern. Două topuri de hârtie de şapirograf o să te coste mai puţin decât pachetul ăsta de Corrasable şi ar trebui să fie îndeajuns pentru întreaga carte, ca s-o scriu şi s-o rescriu.
― Mă duc chiar acum ― spuse ea ridicându-se brusc.
El o privi, alarmat, înţelegând că ea are de gând să plece iarăşi fără
să-i dea medicamentele şi în plus să-l lase aşezat, de această dată..
Această poziţie deja îl chinuia; durerea va fi monstruoasă pe când ea se va întoarce, chiar dacă o să se grăbească.