Avea nevoie să se sprijine, dar nu pe aceste beţe căcăcioase, ci pe poveştile şi jocurile de imaginaţie. Acelea erau drogul cel bun, doza care nu dădea greş niciodată, dar amândouă dispăruseră. Pare-se că perioada de joacă se terminase în cele din urmă.
Aşa este după sfârşit, gândi el deschizând uşa şi ţopăind în apartament. Din această cauză nimeni nu scrie despre această perioadă.
Este a naibii de jalnică. Ea ar fi trebuit să moară după ce i-am umplutgâtlejul cu hârtii goale şi pagini abandonate şi ar fi trebuit să mor şi euatunci. În acel moment, dacă nu şi altă dată, noi eram exact ca niştepersonaje din serialele cu suspans ale Anniei ― fără griuri, doar negru şialb, bine şi rău. Eu eram Geoffrey, iar ea era, Zeiţa-Albină Bourka.
Aceasta... ei bine, am auzit de ceea ce se cheamă deznodământ, dar esteridicol. Nu contează mizeria care era acolo pe podea. La început să fii unTrântor, apoi o...
Se opri. Realiză ca apartamentul era prea întunecat. Apoi mirosul acela. Îl cunoştea, un amestec morbid de murdărie şi -pudră de faţă.
Annie se ridică din spatele canapelei, ca o fantomă albă, îmbrăcată în uniformă de asistentă medicală cu bonetă albă. Ţinea toporul în mână şi striga. Este timpul să limpezesc, Paul! Este timpul să limpezesc!
El scoase un ţipăt ascuţit şi încercă să se întoarcă. Ea sări peste canapea cu deosebită uşurinţă, că o broască albinoasă. Uniforma ei apretată fâşâi strident.
Prima lovitură de topor reuşi doar să-l facă să-şi piardă respiraţia ―
cel puţin aşa crezu până când căzu pe covor şi simţi miros de sânge. Se uită spre picioare şi văzu că a fost tăiat în două.
― Limpezeşte! zbieră ea şi îi tăie mâna dreaptă.
― Limpezeşte! zbieră ea din nou, iar acum dispăru stânga. El se târî spre uşă ajutându-se de cioturile pline de sânge ale încheieturilor mâinilor şi, incredibil, şpalturile erau încă acolo, şpalturile legate pe care Charlie i le dăduse la prânz în restaurantul domnului Lee, împingând pachetul pe faţa de masă strălucitor de albă.
― Annie, poţi să-l citeşti acum! încercă el să strige, dar reuşi să spună
doar Annie poţi, înainte ca să-i zboare capul şi să se rostogolească spre perete. Ultima privire înceţoşată pe care o aruncă lumii, înregistră corpul lui lângă pantofii albi ai Anniei.
Zeiţă, gândi el şi muri.
4
Scenariu: O prezentare în linii generale sau un tabel sinoptic. O
intrigă prezentată în rezumat.
― Webster's New Collegiate.
Scriitor: Cineva care scrie, în special ca ocupaţie profesională.
― Wester's New Collegiate.
― Iluzionare fictivă: Amăgire sau simulare.
― Webster' New Collegiate.
5
Paulie, Poţi Tu?
6
Da; bineînţeles că putea. "Scenariul scriitorului spunea că Annie încă
trăieşte, deşi înţelegea că aceasta era doar o iluzionare fictivă".
MISERY
7
Într-adevăr luase prânzul împreună cu Charlie Merrill. Conversaţia fusese aceeaşi. Doar că atunci când intrase în apartament ştiuse că
menajera fusese aceea care trăsese draperiile şi, deşi căzuse şi trebuise să-şi înăbuşe strigătul de groază când Annie se ridicase din spatele canapelei precum Cain, se speriase de pisică, o siameză care avea strabism şi o chema Dumpster şi pe cate o avea de o lună.
Nu era Annie, fiindcă Annie nu fusese nicidecum o zeiţă, ci doar o femeie nebună care-l maltratase pe Paul din motive numai de ea ştiute.
Annie reuşise să-şi scoată din gât majoritatea hârtiilor şi ieşise pe fereastră, în timp ce Paul dormea în baie ameţit de droguri. Se dusese în grajd şi se prăbuşise acolo. Era moartă atunci când Wicks şi McKnight o găsiseră, dar nu din cauza sufocării. De fapt murise ca urmare a fracturii craniene pe care o suferise când se lovise de muchia şemineului, şi căzuse pentru că se împiedicase. Deci, într-un fel, ea fusese ucisă de maşina aceea de scris pe care Paul o urâse atât de mult.
Dar ea făcuse totuşi planuri în ceea ce-l privea. De data aceea n-ar fi fost de ajuns nici măcar toporul.
Poliţiştii o găsiseră lângă coteţul scroafei Misery, ţinându-şi mâna încleştată pe mânerul ferestrăului cu lanţ.
Dar acum totul aparţinea trecutului. Annie Wilkes se afla în mormânt. Dar, ca şi Misery Chastain, nu se odihnea în pace. În visele lui şi în fanteziile pe care le avea când era treaz, el o dezgropa neîncetat. Nu puteai să ucizi zeiţa. O puteai amorţi temporar cu whisky, poate, dar asta era tot.
Se duse la bar, privi sticla, apoi se uită înapoi în locul unde erau bastoanele şi şpalturile, îi adresă sticlei un "la revedere" din priviri şi se întoarse la materialele sale.
8
Limpezeşte.
9