ÎNTOARCEREA LUI MISERY
de Paul Sheldon
Mâna dreaptă a lui Paul, cea umflată, tremura dreasupra acestui teanc de hârtii îmbibate cu lichid inflamabil, iar între degetul mare şi arătător se găsea chibritul aprins.
Ea stătea în cadrul uşii, ţinând o sticlă de şampanie învelită într-un prosop. Rămăsese cu gura căscată. Acum şi-o închise cu zgomot.
― Paul? Ce faci?
― Am terminat-o, spuse el. Şi este foarte bună, Annie. Ai avut dreptate. Cea mai bună din seria Misery, şi probabil cel mai bun roman pe care lI-am scris eu, chiar dacă-i o corcitură. Acum am de gând să fac cu el o mică scamatorie. E o scamatorie frumoasă. Am învăţat-o de la tine.
― Paul, nu! strigă ea.
Vocea ei era plină de durere şi de înţelegere. Braţele ei se ridicară
brusc, lăsând sticla de şampanie să cadă. Aceasta lovi parchetul şi explodă ca o torpilă. Stropii de spumă se împrăştiară peste tot.
― Nu! Nu! TE ROG, NU....
― Mare păcat că tu nu-l vei citi niciodată, spuse Paul şi îi zâmbi. ―
Era primul zâmbet adevărat de luni de zile încoace, radios şi sincer. ―
Lăsând la o parte falsa modestie, trebuie să spun că a fost mai mult decât bună. A fost superbă, Annie.
Chibritul arsese până aproape de capăt, încălzindu-i vârfurile degetelor. Îl scăpă din mână. Pentru o clipă îngrozitoare, el se gândi că s-a stins, apoi, de-a lungul paginii de titlu se răspândi o flacără albăstruie, scoţând un sunet destul de strident ― fluf! Înaintă în jos pe margini, pipăi parcă lichidul inflamabil care cursese şi în jurul teancului de hârtie, apoi izbucni puternică, galbena.
― OH DUMNEZEULE, NU! zbieră Annie NU MISERY! NU MISERY! NU
EA! NU! NU!
Acum faţa ei începu să tremure, în lumina îndepărtată a flăcărilor.
― Vrei să-ţi pui o dorinţă, Annie? strigă el. Vrei să-ţi pui o dorinţă, spiriduş afurisit?
― OH DUMNEZEULE, OH PAUL, CE FAAACCIII?
Înaintă clătinându-se, cu braţele întinse în faţă. Acum nu numai că
vraful de hârtii ardea; era un adevărat incendiu.
Marginile de plastic ale Royalului începuseră să se înnegrească.
Lichidul inflamabil ajunsese şi sub el, iar acum limbile albăstrui de foc se ridicau printre taste. Paul îşi simţea faţa încinsă şi pielea începând să
se strângă pe ea.
― NU MISERY! se tângui ea. NU POŢI S-O ARZI PE MISERY! TU; COKADOODIE ÎMPIELIŢAT; NU POŢI S-O ARZI PE MISERY!
Apoi făcu exact ceea ce el sperase că se va întâmpla. Apucă grămada de hârtii şi se răsuci, intenţionând probabil, să alerge cu ea la baie şi s-o cufunde în cadă.
Când ea se întoarse, Paul apucă Royalul, nepăsându-i de arsurile pe care i le produceau marginile fierbinţi pe mâna dreaptă deja umflată. Îl ridică deasupra capului. Din maşina de scris căzură picături de foc. Le dădu la fel de puţină atenţie ca şi durerii care-l săgeta pe spate ―
probabil că-şi făcuse acolo o întindere de muşchi. Chipul lui era o grimasă demenţială de efort şi concentrare. Se arcui puţin în spate şi apoi reveni cu toată forţa, aruncând maşina de scris. Aceasta o lovi pe Annie Wilkes, din plin în spinarea masivă.
― AAA-AUU!
Nu era un ţipăt, ci un mârâit prelung, mirat. Annie căzu în faţă pe podea, strivind sub ea grămada de foi în flăcări.
Mici focuri albastre, ca nişte spiriduşi, împestriţau suprafaţa plăcii care-i servise drept masă de lucru. Paul le stinse, gâfâind, fiecare respiraţie sacadată intrându-i ca un fier încins în gât. Apoi se ridică şi ţopăi stângaci pe piciorul drept.
Annie se zvârcolea şi gemea. O flacără izbucni la subsuoara ei stângă. Urlă. Paul simţi miros de piele prăjită şi de grăsime arsă.
Ea se rostogoli, luptându-se să se ridice în genunchi. Aproape toate foile de hârtie erau pe podea, arzând sau sfârâind în bălţile de şampanie, dar Annie încă strângea în braţe câteva care ardeau. Ardea şi puloverul ei tricotat. Paul văzu cioburi de sticlă verde înfipte în braţele ei. În obraz avea împlântată o aşchie mai mare de sticlă hawk.
― Am de gând să te ucid, dobitoc mincinos ce eşti, spuse ea şi se împletici spre el.
Înaintă pe genunchi trei "paşi" spre el, apoi căzu peste maşina de scris. Se crispă şi se rostogoli pe o parte. Atunci Paul se aruncă peste ea.
Simţi colţurile ascuţite ale maşinii de scris de sub ea, chiar şi prin corpul ei. Ea ţipă ca o pisică, se zvârpoli ca o pisică şi încercă să-l zgârie tot ca o pisică.
Flăcările începuseră să se stingă în jurul lor, dar, de sub masa vie, contorsionată, agitată, pe care stătea, simţea o căldură cumplită şi realiză că cel puţin câteva porţiuni din pulovăr, maiou şi sutien se lipiseră de pielea ei. Nu simţea nici un fel de milă.
Annie încercă să-l dea jos de pe ea. El îşi menţinea poziţia, stând acum întins peste ea, ca un bărbat care are de gând să comită un viol, ţinându-şi faţa aproape deasupra chipului ei. Mâna lui dreaptă bâjbâia, ştiind foarte bine ce caută.
― Dă-te jos de pe mine!
El dădu peste cocoloaşele de hârtie fierbinte, arsă.