36
N-ar fi îndrăznit să pună pilulele sub covor înainte ca ea să se întoarcă, chiar dacă ar fi crezut că dispune de timpul necesar ca s-o facă, ― cutiile erau mici, dar umflăturile covorului ar fi totuşi foarte evidente. Auzind-o intrând în baia de la parter, luă cutiile, se chinui să-şi ducă mâna la spate şi le îndesă în chiloţi: Colţurile ascuţite ale cutiuţelor îi împungeau fesele.
Ea se întoarse cu plosca, un obiect demodat, din aramă, care se asemăna în mod ciudat cu nişte foaie. În cealaltă mână avea două
capsule Novril şi un pahar cu apă.
Încă două în plus faţă de cele pe care le-ai luat acum o jumătate deoră, s-ar putea să te aducă în stare de comă şi ştii asta, gândi el, iar o a doua voce răspunse imediat: Din partea mea, foarte bine.
Luă pilulele şi le înghiţi cu apă.
Ea îi întinse plosca.
― Ai nevoie de ajutor?
― Mă descurc, răspunse el.
Ea se întoarse cu spatele în timp ce el îşi introduse penisul în gâtul ploştii şi urină. I se întâmplă s-o privească în timp ce ţârâiturile înfundate începuseră să se audă, şi văzu că ea zâmbea.
― Ai terminat? îl întrebă ea câteva minute mai târziu.
― Da.
De fapt chiar avusese nevoie acută să urineze ― în vârtejul tuturor acelor emoţii nu avusese timp să se gândească la asemenea lucruri puţin importante.
Îi luă plosca din mâini şi o aşeză cu grijă pe podea.
― Acum, hai să te duc înapoi în pat, spuse ea. Trebuie să fii epuizat...
şi picioarele tale cred că au început să cânte arii din opere...
El încuviinţă, deşi adevărul era că nu simţea nimic ― medicamentele primite, pe deasupra celor pe care deja le luase, îl rostogoleau spre inconştienţă cu o viteză alarmantă şi începuse să vadă camera prin nenumărate perdele de voal gri. Mai era conştient doar de un singur gând ― ea o să-l ridice ca să-l pună în pat şi când va face asta, va trebui să fie oarbă şi nesimţitoare ca să nu observe că spatele chiloţilor lui este plin de cutiuţe.
Îl împinse lângă pat.
― Numai câteva secunde, Paul, şi vei putea dormi.
― Annie, poţi să aştepţi cinci minute? reuşi el să murmure.
Îl privi cu expresie scrutătoare.
― Credeam că suferi mult, amice.
― Aşa e, spuse el. Doare... prea tare. Genunchiul, în primul rând.
Acolo unde tu... hm, unde te-ai pierdut cu firea. Nu sunt încă gata să mă
ridici. Poţi să-mi acorzi cinci minute să... să...
Ştia ce avea de gând să spună, dar totul se îndepărta de el. Se îndepărta şi intra în ceaţă. O privi neajutorat, ştiind că la urma urmei tot o să fie prins.
― Să-şi facă pilulele efectul? întrebă ea şi el încuviinţă recunoscător.
― Bineînţeles. O să mai aranjez nişte lucruri prin casă şi mă întorc.
De îndată ce rămase singur în cameră, îşi duse mâna la spate, scoase cutiuţele şi le îndesă sub saltea, una câte una. Vălurile cenuşii deveneau din ce în ce mai groase, schimbându-şi culoarea din gri în negru.
Îndeasă-le cât de departe poţi, gândi el orbeşte. Asigură-te că faci
asta, aşa încât dacă ea schimbă aşternuturile, să nu le tragă afară odată
cu cearşaful. Îndeasă-le cât mai... cât mai...
O băgă sub saltea pe ultima, apoi se lăsă pe spate şi privi spre tavan, unde C-urile dansau nebuneşte.
Africa, gândi el.
Acum trebuie să limpezesc.
Oh, am mari necazuri aici.
Urme, gândi el. Am lăsat oare urme? Am...
Paul Sheldon căzu în inconştienţă. Când se trezi, trecuseră
paisprezece ore şi afară ningea iarăşi.
II