― Taci, dragul meu, ― şopti Misery ― şi nu fi prost. Sunt aici... chiar aici. Acum, sărută-mă! Dacă o să mor, mă tem că asta o să se întâmple deoarece te doresc prea mult!
El îi acoperi gura cu un sărut fierbinte şi îşi afundă mâinile în părul ei ei castaniu superb şi, pentru câteva clipe, nu mai există nimic altceva în afara lor.
2
Annie puse trei pagini dactilografiate pe noptieră, iar el aşteptă să
vadă ce va zice ea despre ele. Era curios, dar nu prea nervos ― fusese cu adevărat surprins cât de uşor îi fusese să intre iarăşi în lumea lui Misery. Lumea ei era desuetă şi melodramatică, dar asta nu schimba faptul că reîntoarcerea acolo nu fusese deloc atât de neplăcută pe cât se aşteptase el să fie ― fusese, de fapt, mai degrabă reconfortantă, ca şi
când şi-ar fi pus o pereche veche de papuci. Deci rămase cu gura deschisă şi fu sincer şocat când ea spuse:
― Nu este bine.
― Nu ― nu ţi-a plăcut?
Nu îi venea să creadă. Cum putuseră să-i placă celelalte romane Misery şi ăsta nu? Era aşa de tipic Misery încât era aproape o parodie; cum? cu materna şi bătrâna doamnă Ramage prizând tutun în cămară, Ian şi Misery pupându-se ca o pereche de puşti excitaţi de-abia ieşiţi de la petrecerea dansantă de vineri seara de la liceu şi...
Acum ea era cea care arăta uluită.
― Să-mi placă? Bineînţeles că mi-a plăcut E superb. Când Ian a cuprins-o în braţe, am plâns. Nu m-am putut abţine. ― Ochii ei erau de fapt puţin roşii. ― Şi să-i dai numele meu doicii lui Thomas... asta a fost foarte drăguţ din partea ta.
El gândi: Inteligent, în acelaşi timp ― cel puţin, aşa sper. Şi, că tot veni vorba, îngâmfato, numele bebeluşului ar fi trebuit să fie Sean, dacă te interesează; l-am schimbat pentru că am decis că sunt pur şi simplu prea mulţi afurisiţi de "n" care trebuie completaţi.
― Atunci mă tem că nu te înţeleg.
― Nu, nu înţelegi. Nu am spus nimic de soiul că nu-mi place, am spus că nu e bine. E un fals. Va trebui să schimbi ce-ai scris.
Nu se gândise el cândva la ea ca la ascultătorul perfect? Oho, băiete!
Trebuie să-ţi recunosc această calitate, Paul ― când faci o greşeală, aceeae imensă. Cititorul Fidel devenise chiar acum Editorul Neînduplecat.
Fără ca el să fie măcar conştient de ceea ce se întâmpla, chipul lui Paul căpătase acea expresie de sinceră concentrare pe care o aborda întotdeauna când îi asculta pe editori. O denumea expresia "Pot Să Vă
Ajut Cu Ceva, Doamnă?" Aceasta pentru că majoritatea editorilor erau ca femeile care merg la Auto-Ser-vice şi îi spun mecanicului să repare chestia care scoate Ciocănitul ăla de sub capotă sau care face bang-bang sub tabloul de bord şi te rog să faci asta acum o oră. O privire de sinceră
concentrare era bună pentru că îi flata şi când editorii se simţeau măguliţi, câteodată renunţau la câteva dintre ideile lor idioate.
― Cum adică este un fals? întrebă el.
― Ei bine, Geoffrey s-a dus după doctor, spuse ea. Asta-i în ordine. S-a întâmplat în Capitolul 38 din Copilul lui Misery. Dar doctorul nu a venit, după cum bine ştii, deoarece calul lui Geoffrey s-a împiedicat de bara de sus a acelei bariere nenorocite a domnului Cranthorpe, atunci când el a încercat s-o sară ― sper că pasărea aia mârşavă îşi va primi răsplata în Întoarcerea lui Misery, Paul, de-abia aştept ― şi Geoffrey şi-a rupt umărul şi câteva coaste şi a zăcut acolo, în ploaie, aproape toată
noaptea, până când băiatul ciobanului l-a găsit din întâmplare. Deci, doctorul nu a venit. Vezi?
― Da.
Descoperi brusc că nu poate să-şi întoarcă privirea de la faţa ei.
Crezuse că ea-şi pusese pălăria unui editor ― poate chiar încerca să-şi pună şi pălăria de colaborator, pregătindu-se să-i spună ce să scrie şi, cum să scrie. Dar nu era aşa. Domnul Cranthorpe, de exemplu. Ea spera că domnul Cranthorpe o să-şi primească răsplata, dar nu o cerea. Vedea cursul creativ al întâmplărilor ca ceva care nu depindea de ea, în ciuda controlului evident pe care-l avea asupra lui. Dar unele lucruri, pur şi simplu, nu se făceau. Creativitatea, sau lipsa ei, nu avea nici o importanţă asupra acestor lucruri; să le faci era o prostie tot atât de mare ca şi când ai da un decret care să revoce legea gravitaţiei universale sau să încerci să joci tenis de masă cu o cărămidă. Ea era într-adevăr Cititorul Fidel, dar Cititorul Fidel nu însemna şi Cititorul Tont.
Ea nu îi dădea voie s-o ucidă pe Misery... dar nici nu îi dădea voie să
trişeze când o reînvia.
Dar, Hristoase, TOTUŞI am omorât-o! gândi el obosit. Ce o să fac?
― Când eram fată ― spuse ea ― la cinematografe obişnuiau să fie seriale. Un episod în fiecare săptămână. "Răzbunătorul Mascat", şi
"Flash Gordon", chiar şi unul despre "Frank Buck", omul care s-a dus în Africa să prindă animalele sălbatice şi care putea îmblânzi lei şi tigri doar uitându-se la ei. Îţi aminteşti serialele?
― Mi le amintesc, dar tu nu poţi fi aşa de bătrână, Annie ― probabil că le-ai văzut la televizor, sau ai avut un frate mai mare sau o soră care ţi-a povestit despre ele.
La colţurile gurii ei apărură pentru scurt timp gropiţe în soliditatea pielii şi apoi dispărură.
― Termină cu chestiile astea, linguşitorule! Totuşi, am avut un frate mai mare şi obişnuiam să mergem la cinematograf în fiecare sâmbătă
după-amiază. Asta se întâmpla în Bakersfield, California, unde am crescut eu. Şi, deşi îmi plăceau întotdeauna jurnalele, desenele animate şi documentarele, ceea ce aşteptam cu adevărat era ultimul episod al serialului. Mă gândeam la el cam tot timpul în decursul săptămânii.
Dacă vreo oră de curs era plictisitoare, sau dacă trebuia să-i dădăcesc, în locul doamnei Krenmitz, pe cei patru copii împieliţaţi de la parter. O, cât i-am urât pe împieliţaţii ăia mici!
Annie căzu într-o tăcere posomorâtă, uitându-se fix într-un colţ.
Ieşise din priză. Asta se întâmpla pentru prima dată de câteva zile încoace şi el se întrebă dacă asta înseamnă că ea se apropie de ciclica perioadă depresivă. Dacă era aşa, el ar face bine să-şi bată în cuie jaluzelele.
Până la urmă ieşi din starea aceea, ca întotdeauna, cu o expresie vagă de surpriză, ca şi când nu s-ar fi aşteptat ca lumea să mai fie încă
aici.
― "Omul Rachetă" a fost favoritul meu. Îl vedeai la sfârşitul Episodului 6, "Moarte în Cer", inconştient, în timp ce avionul său începea să se prăbuşească în vrie. Sau, la sfârşitul Episodului 9, "Moarte în Flăcări", era legat de un scaun într-un depozit incendiat. O dată era o