― Şi a treia oară ca să umpli carafa.
― Da, Annie. Sunt atât de ameţit.
― Ai umplut-o în baia de la capătul holului.
― Da...
― O dată pentru medicamente, o dată pentru mâncare şi o dată
pentru apă.
― Da, ţi-am spus! încercă să urle, dar reuşi doar un croncănit fără
putere.
Ea îşi băgă iarăşi mâna în buzunarul de la fustă şi scoase afară
cuţitul de măcelărie; lama lui ascuţită străluci în lumina crudă a dimineţii. Se întoarse brusc şi aruncă cuţitul. Îl aruncă cu graţia fatală, pe jumătate nepăsătoare, a unui artist de circ. Se împlântă vibrând în tencuiala de sub poza Arcului de Triumf.
― Am cercetat sub salteaua ta, cu puţin înainte de a-ţi face injecţia pre-op. Mă aşteptam să găsesc capsule, dar cuţitul a fost o totală
surpriză. Aproape că m-am tăiat. Dar nu tu l-ai pus acolo, nu-i aşa?
El nu răspunse. Mintea lui se rotea şi cădea în gol ca un
"mountainrusse" defect. Injecţie pre-op? Asta a spus ea oare? Pre-op?
Brusc, fu pe deplin convins că ea intenţiona să scoată cuţitul din perete şi să-l castreze cu el.
― Nu, nu tu l-ai pus acolo. Tu ai ieşit afară o dată pentru medicamente, o dată pentru mâncare şi o dată pentru apă. Acest cuţit trebuie să fi... cum să nu? trebuie să fi plutit până aici şi să se fi băgat sub saltea de unul singur. Da, asta trebuie să se fi întâmplat!
Annie râse ironic.
PRE-OP??? Dragă Doamne, asta a spus ea?
― Dracu' să te ia? ţipă ea. Afurisit să fii! De câte ori?
― Bine! Bine! Am luat cuţitul când m-am dus după apă! Mărturisesc!
Dacă tu crezi că asta înseamnă că am fost afară de mai multe ori, dă-i înainte, completează spaţiile goale! Dacă tu vrei să fie de cinci ori, de
cinci ori a fost. Dacă vrei să fie de douăzeci, de cincizeci, sau de o sută de ori, atunci aşa a fost. O să recunosc. De câte ori crezi tu că a fost, Annie, de atâtea ori a fost.
Pentru o clipă, în furia şi în ameţeala provocată de drog, pierduse noţiunea îngrozitoare a expresiei injecţie pre-op.
Dorea să-i spună atât de multe, voia să i le spună, deşi ştia că un paranoic feroce ca Annie ar respinge ceea ce era evident. Fusese umezeală; scociul nu rezista la umezeală; în multe din cazuri, micile ei capcane, de bună seamă se dezlipiseră pur şi simplu şi plutiseră până în altă parte a casei, purtate de curent. Şi apoi şobolanii. Fiind aşa de multă apă în pivniţă şi cu stăpâna fermei plecată, el îi auzise prin pereţi.
Bineînţeles. Umblaseră prin casă ― şi au fost, fără îndoială, atragi de porcăria pe care Annie o lăsase în urmă. Şobolanii erau probabil vârcolacii care distruseseră marea majoritate a semnelor Anniei. Dar ea ar respinge asemenea idei. În mintea ei, el era aproape pregătit să
participe la Maratonul din New-York.
― Annie... Annie, la ce te-ai referit când ai spus că mi-ai făcut o injecţie pre-op?
Dar Annie era încă fixată pe cealaltă chestiune.
― Eu zic că au fost şapte ieşiri, spuse ea blând. Cel puţin şapte. Au fost şapte?
― Dacă tu vrei să fie şapte, şapte au fost. La ce te-ai referit când ai spus...
― Văd ca ai de gând să fii îndărătnic, spuse ea. Cred că tipii ca tine se obişnuiesc atât de bine să mintă pentru a-şi asigura traiul, aşa încât nu se pot opri să facă asta şi în viaţa reală. Dar e în ordine, Paul.
Deoarece principiul nu se schimbă dacă tu ai fost afară de şapte ori, sau de şaptezeci, sau de şaptezeci şi şapte de ori. Principiul nu se schimbă, şi nici răspunsul.
El plutea, plutea, plutea îndepărtându-se. Îşi închise ochii şi o auzi vorbind ca de la mare distanţă... ca o voce supranaturala venind din nori. Zeiţă, gândi el.
― Ai citit vreodată despre perioada de început a minelor de diamante din Kimberly, Paul?
― Am scris o carte despre ea, spuse el fără nici un motiv şi râse.
(pre-op? injecţie pre-op?)
― Câteodată muncitorii băştinaşi furau diamante. Le înfăşurau în frunze şi le băgau m rect. Dacă reuşeau să scape din Marea Groapă fără
să fie descoperiţi, fugeau. Şi ştii ce le făceau englezii dacă-i prindeau înainte să reuşească să treacă Râul Orange şi să intre în ţara burilor?
― Bănuiesc că-i ucideau, spuse el cu ochii încă închişi.
― O, nu! Asta ar fi fost ca şi cum ai fi aruncat o maşină scumpă doar pentru că i s-a rupt un arc. Dacă-i prindeau, doreau să fie siguri că ei vor continua să muncească... dar şi că nu vor mai putea fugi vreodată.