Operaţia se chema ologeală, Paul, şi asta am de gând să-ţi fac eu ţie.
Pentru siguranţa mea... şi a ta, de asemenea. Crede-mă, ai nevoie să fii protejat de tine însuţi. Tine minte, o mică durere şi totul va fi gata.
Încearcă să te agăţi de acest gând.
Teroarea, ascuţită ca o rafală de vânt plină cu lame de ras, tăie drogul, iar Paul deschise brusc ochii. Ea se ridicase şi acum dădea la o parte aşternuturile, dezvelindu-i picioarele răsucite şi labele goale.
― Nu, spuse el. Nu... Annie... orice ai de gând, putem să discutăm despre asta, aşa-i?... te rog...
Ea se aplecă. Când se ridică, ţinea într-o mână toporul din magazie şi o torţă cu propan în cealaltă. Lama toporului sclipi. Pe marginea torţei cu propan scria: Bernz-O-matiC. Se aplecă iarăşi şi de această dată apăru cu o sticlă neagră şi o cutie cu chibrituri. Pe sticla neagră era o etichetă.
Pe etichetă era scris: Betadine.
El n-a uitat niciodată aceste lucruri, aceste cuvinte, aceste nume.
― Annie, nu! ţipă el. Annie, o să stau chiar aici! Nici măcar n-o să mă
dau jos din pat! Te rog! O, Doamne, te rog nu mă tăia!
― N-o să păţeşti nimic, spuse ea, iar faţa ei avea acea expresie vlăguită, scoasă din priză ― acea privire de perplexă tâmpenie ― şi înainte ca mintea sa să fie în întregime consumată într-un incendiu de panică el înţelese că atunci când asta se va sfârşi, ea îşi va reaminti doar foarte vag ceea ce a făcut, aşa cum îşi amintea foarte vag de uciderea copiilor, a bătrânilor, a pacienţilor foarte grav bolnavi şi a lui Andrew Pomeroy. La urma urmei, aceasta era femeia care, cu toate că îşi luase diploma în 1966, îi spusese doar acum câteva minute că fusese asistentă
timp de zece ani.
Pe Pomeroy l-a ucis cu acelaşi topor. Sunt sigur de asta. Continuă să
ţipe şi să se roage, dar cuvintele lui deveniseră bâlbâieli nearticulate.
Încercă să se răsucească, să se îndepărteze de ea şi picioarele îl durură.
Încercă să şi le ridice, să le facă mai puţin vulnerabile, să reprezinte o ţintă mai mică şi genunchiul îl săgetă.
― Încă un minut, Paul, spuse ea, şi deschise sticla de Betadine.
Turnă o porcărie maro-roşcată peste glezna lui stângă. Doar încă un minut şi se termină.
Prinse partea plată a lamei în mână, cu tendoanele proeminente pe încheietura rigidă, puternică a palmei, iar el zări sclipirea ametistului pe care-l purta încă pe degetul mic. Turnă Betadine pe lamă. Îi simţiea mirosul, un miros de cabinet medical. Acest miros însemna că ţi se va face o injecţie.
― Doar puţină durere, Paul. N-o să fie rea.
Întoarse lama şi udă cealaltă parte. Pe această parte, el observă flori de rugină înainte ca lichidul să le acopere.
Annie, Annie, oh, Annie, te rog, te rog, nu, te rog, nu fă asta, Annie, îţijur că o să fiu cuminte, îţi jur lui Dumnezeu că am să fiu cuminte, te rog,dă-mi o şansă să fiu cuminte, OH, ANNIE, TE ROG, LASĂ-MĂ SĂ FIU
CUMINTE...
― Doar puţină durere. Apoi treaba asta dezgustătoare va rămâne în urmă, Paul.
Aruncă sticla de Betadine peste umăr, cu faţa inexpresivă şi goală şi totuşi fără îndoială solidă; îşi puse mâna dreaptă pe mânerul toporului, foarte aproape de lamă. Cu stânga prinse ferm coada toporului şi îşi crăcănă picioarele ca un tăietor de lemne.
ANNIE, OH, TE ROG, NU MĂ SCHILODI!
Ochii erau blajini şi şovăitori.
― Nu-ţi fă griji, spuse ea. Sunt asistentă medicală autorizată. Toporul căzu şuierând şi se împlântă în piciorul stâng al lui Paul Sheldon, chiar deasupra gleznei. Paul explodă, corpul lui descriind un arc gigantic. Sângele negru se împrăştie pe faţa ei precum vopseaua de război a indienilor. Stropi peretele. El auzi lama scrâşnind în os atunci când ea retrase toporul. Privi neîncrezător în jos. Cearşaful se înroşea. Îşi văzu degetele agitându-se. Apoi o văzu pe ea ridicând iarăşi toporul ud. Părul îi scăpase din agrafe şi îi atârna în jurul feţei lipsită de expresie, încercă să se retragă, în ciuda durerii din picior şi din genunchi, şi realiză că piciorul i se mişcă, dar laba nu. Tot ce făcea era să lărgească tăietura toporului făcând-o să se deschidă ca o gură. Avu timp doar să realizeze că laba mai era ataşată de picior doar prin carnea de la gleznă, înainte ca lama să cadă iarăşi, direct în rană, tăind restul şi înfîgându-se adânc în saltea. Arcurile vibrară şi scârţâiră.
Annie scoase toporul şi îl aruncă. Se uită absentă la ciotul care pulsa, apoi luă cutia de chibrituri. Aprinse unul. Apoi ridică torţa cu propan care avea scris pe ea Bernz-O-matiC şi învârti valva. Torţa fâşâi.
Sângele curgea din locul în care o parte din trupul lui lipsea. Annie ţinu cu delicateţe chibritul sub diuza torţei. Se auzi un fluf. Apăru o flacără
lungă, galbenă. Annie o ajustă până când deveni albastră.
― Nu pot să suturez, spuse ea. N-am timp. Garoul n-are nici un sens să-l pun. Nu există punct central de presiune. Trebuie să
(limpezesc)
cauterizez.
Se aplecă. Paul urlă atunci când focul se răspândi peste ciotul sângerând. Se ridica fum. Mirosea dulce. El şi cu prima nevastă îşi petrecuseră luna de miere în Maui. Luaseră parte la un ospăţ hawaian.
Mirosul i-l reaminti pe cel al porcului pe care-l scoseseră din groapă
după ce se fripsese acolo o zi întreagă. Porcul fusese înfipt într-un par, era negru şi se desfăcea în bucăţi.
Durerea urla. El urla.
― Aproape gata, spuse ea.
Mări flacăra şi ca urmare, cearşaful luă foc în jurul ciotului care nu mai sângera şi era tot atât de negru ca spinarea porcului, atunci când îl scoseseră din groapă ― Eileen se întorsese cu spatele, dar Paul privise fascinat cum ei jupuiau pielea ca de pergament a porcului, ca şi cum ai da jos un tricou după un meci de fotbal american.