— Ştii, asta înseamnă că suntem în siguranţă. Ei cred că lumea asta a dispărut pe vecie – nu? –, aşa că nu vor veni să ne caute. Am putea rămâne, cel puţin pentru o vreme.
În vocea lui se simţea o întrebare, dar nu i-am răspuns. Mi-am imaginat acul busolei de aramă a lui Ilvane învârtindu-se şi cum adulmecase el aerul ca un ogar care ia o urmă. Avea să mă găsească din nou.
Şi când o va face, oare am să mă ascund ca o laşă într-o altă lume? În spatele protecţiei unor oameni mai buni şi mai curajoşi decât mine? În
264
mintea mea, o rolă de film începu să se învârtă cu un ţăcănit: Samuel prăbuşindu-se palid şi neînsufleţit pe podeaua cabanei; Solomon înfăşurat în cearşaful alb; Jane zăcând în propriul ei sânge, cu ochii privind fix spre stele.
Nu.
Poate că eram tânără şi neexperimentată şi fără un ban şi orice altceva, dar – şi am strâns stiloul în mână până când mi s-au albit încheieturile degetelor – nu eram lipsită de putere. Iar acum ştiam că
nicio Uşă nu este cu adevărat închisă vreodată.
Am privit într-o parte, la silueta lui Samuel în lumina cenuşie dinaintea zorilor.
— Da, i-am răspuns. Sigur că vom rămâne.
Întotdeauna am ştiut să mint.
Înainte de a pleca, am scris trei scrisori.
Dragă domnule Locke,
Vreau să ştii că nu sunt moartă. N-aveam de gând să-ţi scriu scrisoarea asta, dar apoi mi te-am închipuit îngrijorat şi iritabil, plimbându-te de colo-colo prin birou sau ţipând la domnul Stirling sau fumând prea multe trabucuri şi mi-am dat seama că îţi datorez atâta lucru.
Vreau să mai ştii că nu te urăsc. Cred că poate ar trebui: ştiai adevărata istorie a tatei, dar mi-ai ascuns-o; faci parte dintr-o societate arheologică ce este, de fapt, un fel de cult răuvoitor, ai concediat-o pe Jane, i-ai lăsat să-i facă rău lui Sindbad, m-ai expediat la Brattleboro –, dar nu te urăsc. Nu de-a binelea.
Nu te urăsc, dar nici nu prea am încredere în tine – chiar încerci să
mă aperi? De creaturi ca Havemeyer şi Ilvane? Dacă da, ar trebui să ştii că protecţia ta a fost teribil de inadecvată, aşa că iartă-mă că nu-ţi spun exact încotro mă voi îndrepta.
Aş vrea să mă pot întoarce la reşedinţa Locke, în cămăruţa cenuşie de la etajul al doilea, dar nu pot. În schimb, îmi urmez tatăl. Mă duc acasă.
Îmi pare rău că n-am mai fost fata ta cuminte. Dar de fapt nu-mi pare prea rău.
Cu drag,
265
J.
Jane,
Dacă va fi cazul, îţi las moştenire în mod oficial întreaga mea colecţie de cărţi. Consideră această scrisoare un contract legitim. Poate într-o zi ai să-ţi poţi face apariţia la o vânzare a bunurilor decedatei şi ai s-o arăţi licitatorului, apoi ai să pleci de acolo cu prima ediţie din Cartea junglei sau cu toate numerele apărute din Cutezanţă şi noroc.
E ciudat – tot timpul pe care mi l-am petrecut tânjind după o şansă
de a evada, de a mă îndrepta spre orizontul nesfârşit fără să-mi fac griji în legătură cu fustele care nu trebuie şifonate sau cu folosirea furculiţei potrivite sau să-l fac mândru pe domnul Locke – şi acum… Acum cred că poate aş da asta pe o altă după-amiază ploioasă în care să recitesc romane de dragoste cu tine, cuibărite în turnurile reşedinţei Locke ca nişte pasageri clandestini pe o corabie mare, care se îndreaptă spre uscat.
Dar privind înapoi, îmi dau seama că amândouă aşteptam, în taină.
Stând într-o stare de suspendare plină de griji, dureroasă, ca nişte femei care stau în gară cu bagajele frumos făcute, privind nerăbdătoare în lungul şinelor.
Însă tata nu s-a mai întors după mine sau după tine, iar acum a sosit vremea să nu mai aştept. Să las bagajul în gară şi să fug.
Jane, te eliberez de promisiunile pe care i le-ai făcut. Acum îmi port singură de grijă.
Poate că mi-aş dori să te muţi la Chicago şi să-ţi găseşti o slujbă
confortabilă de paznic la bancă sau să te întorci în Kenya şi să cunoşti o tânără drăguţă care să te ajute să uiţi de femeile-leopard şi de vânătorile lor sălbatice –, dar ştiu că n-o vei face. Ştiu că vei continua să-ţi cauţi Uşa de fildeş. Căminul.
Şi – deşi cuvântul cuiva care poartă numele Scholar poate nu mai are prea mare valoare pentru tine – vreau să ştii: O voi face şi eu.
Cu dragoste,
J.
S…
Aş fi vrut să avem mai mult
Întotdeauna te-am iu
266