Din nou vor dispărea amintiri, gânduri, dorinţe. Va dispărea tot cei viaţă. Va rămâne doar frica de moarte.
SONDERBEHANDLUNG
SSiştii asasinau fără reţineri. Nici în alegerea metodelor nu aveau nici un fel de scrupule. Ucideau fără să obosească, fără să le pese de urmări. Nu se temeau de nimeni şi de nimic. Totuşi, când se refereau la activitatea lor de asasini deveneau pedanţi, îşi alegeau cuvintele, se dădeau în vânt după
eufemisme.
Ei nu pomeneau niciodată despre deportări, ci vorbeau discret, pedant, despre „mutări”, „strămutări”, „evacuări” şi rar de tot despre „expulzări spre Răsărit”.
Ei nu pomeneau despre exterminări şi lichidări, ci vorbeau discret, pedant despre „acţiuni speciale”, despre „tratament special”, dpspre „cazare specială”.
Din intenţia lor de a lichida până la unul evreii din Europa, naziştii nau făcut niciodată un secret. Totuşi, ei ocoleau expresia „exterminarea totală a evreilor” şi vorbeau eufemistic despre „soluţia finală”, despre „rezolvarea detinitivă a problemei evreieşti”.
Dintre toate eufemismele cel mai frecvent întrebuinţat a fost Sonderbehandlung (SB), tratament special. „Pentru a se înlătura orice posibilitate de înţelegere greşită”, încă la 20 septembrie 1939, Reinhard Heydrich, întro circulară adresată „tuturor oficiilor de conducere şi oficiilor poliţiei de stat” preciza următoarele la punctul 4: „. Se va face deosebire între cei ce pot fi lichidaţi pe calea obişnuită de până acum şi aceia care trebuie supuşi unui Şonderbehaundlung, unui tratament special. In cazul din urmă
este vorba de asemenea stări de fapt care – datorită caracterului lor reprobabil, periculozităţii lor sau efectului lor propagandistic – se cuvin a fi înlăturate
printro procedură brutală, anume prin execuţie, fără a se ţine seama de persoană”.
Întrun ordin circular al lui Heinrich Himmler din 20 februarie 1942, la punctul 5 se preciza: „Die Sonderbehandiung, tratamentul special se efectuează
prin ştreang.”
Când naziştii trec. la exterminarea în masă a evreimii şi, îndeosebi, după
ce se, pun la punct exterminarea prin gazare, lichidarea unor transporturi întregi de evrei ori nimicirea unor mari mase la faţa locului, acţiunea era invariabil denumită prin expresia Sonderbehandlung, tratament special.
În raportul „asupra evenimentelor din U. R. S. S. nr. 124” din 25
octombrie 1941 la pagina 6 se arată: „Din cauza extremei primejdii de epidemii, la 8 octombrie 1941 a început lichidarea până la ultimul om a evreilor aflaţi în ghetoul de la Vitebsk. Numărul evreilor care vor fi supuşi Sonderbehandlungului, tratamentului special, este de circa 3000”.
La 1 mai 1942 guvernatorul şi Gaule/rerul de atunci al districtului Wartheland, Arlhur Greiser, raporta lui Himmler i „Acţiunea de Sonderbehandiung, de tratament special a 100000 de evrei din teritoriul districtului meu, aprobată de dv. va putea fi încheiată în următoarele 23 luni.”
La BirkenauAuschwitz, Sonderbehandiung, tratament special –
indiferent că se referea la un deţinut, la o baracă ori ia un întreg transport –
echivala cu: lichidare prin gazare. O. Kraus şi E. Kulka îşi amintesc: „Când blocul nr. 7 se umplea de bolnavi – şi aceasta se întâmpia o dată la 2 3
săptămâni, iar uneori în fiecare săptămână – venea ordinul de alcătuire a aşazisului transport pentru Sonderbehandiung, pentru tratament special.
SSistul însărcinat cu supravegherea infirmeriei (Sunitătsdienstgehilfe =
S. D. G.), sau uneori chiar medicul SS stabilea numărul celor cărora urma să li se aplice tratamentul special. Deţinuţii cu funcţii din infirmerie erau obligaţi să
livreze întrun termen scurt numărul respectiv de bolnavi.
În zorii zilei, deţinuţii cu funcţii se uitau la bolnavi, îşi notau numerele unora dintre ei şi îi scoteau din bloc. Afară îi aliniau, îi numărau cu grijă şi îi încurcau, ajutaţi de restul personalului, în autocamioane. Pentru ca să nu dispară vreunul dintre ei, li se tatua pe braţul sting, sub numărul de deţinut, litera L; probabil iniţiala cuvântului german Leâche (cadavru).
Fiindcă victimele ştiau ce le aşteaptă, SSiştii nu ie ascundeau nimic. O
dată cu bolnavii se încurcau în camioane şi cadavre”.
Uneori expresia Sonderbehandlung, tratament speciai era înlocuită cu una şi mai cinică: Gesonderte Untcrbringung, cazare specială. Din înseşi documentele oficiale naziste reiese că şi prima şi a doua expresie semnificau acelaşi lucru: asfixiere în modernele camere de gazare ale BirA'cnauului.
La adresa trimisă la 20 februarie 1943 sub semnătura Obersturmtuhrerului Schwarz la centrala din Oranicnburg
— Referitor la expedierea a 5022 de evrei din Thcrcsienstadt
— Se raporta: „Numărul total al celor sosiţi la 21 ianuarie 1943: 2000 de evrei, dintre care selecţionaţi pentru muncă 418 (254 de bărbaţi şi 164 de femei) = 20,9%.
Transportul din 24 ianuarie 1943: 2029 de evrei, dintre care selecţionaţi pentru muncă 228 (148 de bărbaţi şi 80 de femei) = 11,2%.
Transportul din 27 ianuarie 1943: 993 de evrei, dintre care selecţionaţi pentru muncă 284 (212 bărbaţi şi 72 de femei) = 22,5%.
Sa acordat Gesondeite Unterbringung, cazare specială la 21 ianuarie 1943 unui număr de 1582 de persoane, dintre care 602 bărbaţi şi 980 de femei şi copii; la 24 ianuarie 1943 unui număr de 1801 persoane, dintre care 623 de bărbaţi şi 1178 de femei şi copii la 27 ianuarie 1943 unui număr de 709
persoane, dintre care 197 de bărbaţi şi 512 femei şi copii.
Gesonderte Untcrbringung, cazare specială sa acordat bărbaţilor datorită slăbiciunii fizice, iar femeilor în majoritate deoarece au fost cu copii”.
Am stat aproape 4 luni în lagărul „E” – Birkenau şi am urmărit zilnic convoaiele ce se îndreptau spre camerele de gazare spre a li se aplica Sonderbehandlung, tratament special ori Gesonderte Untcrbringung, cazare specială. Aproape 4 luni am urmărit zi şi noapte cum izbucnea fumul pe coşul crematoriilor după fiecare convoi. Firele de cenuşă fină spulberate de vânt miau pătruns în ochi, în urechi/în gură.
$i totuşi, şi acum, după 45 de ani nu pot să nu mă cutremur văzând cinismul, sadismul cu care SSiştii au fost în stare întro corespondenţa oficială
să scrie limpede, fără echivoc drept motiv al exterminării prin gazare a mii de femei
Cdo 110 coala 18 „deoarece au fost cu copii”. Da, şi mamei mele i sa aplicat Sonderbehandlung, exterminare prin gazare, deoarece a fost cu trei copii Ungă ea – frafii mei mai mici.