Iam spus comandantului lagărului că eram fericit ca am părăsit Auschwiizul şi că nu vroiam so mai iau de la capăt.
El mia declarat că aici pentru executarea acestui ordin fusese desemnat Sturmbanniuhrerxil Sauer. Sauer era un comandant adjunct de lagăr. In zilele următoare, drul Trommer a selecţionat 2300 de femei din diferite barăci. La început, aceste femei erau executate cu ajutorul unor arme de foc. Execuţiile erau făcute de Hauptschartuhrerul Moli II ajutau opt internaţi. Această
metodă nu i sa părut destul de rapidă comandantului lagărului. El a spus, în faţa mea: „Treaba nu merge destul de repede, o să trebuiască sa folosim alte metode”. Sauer a dat atunci ordin să se construiască o cameră de gazare.
Am asistat la o „gazare”. O sută cincizeci de femei au fost introduse dintro dată, cu forţa, în camera de gazare.
Moli lea dat ordin să se dezbrace ca să fie curăţate de păduchi. In acel moment sa tras zăvorul după ele. Un deţinut care purta o mască de gaze sa urcat pe acoperiş şi a dat drumul unei capsule (?) cu gaze printro fereastră pe care sa grăbit so închidă la loc. Am auzit venind din cameră horcăieli şi gemete. După două sau trei ore sa făcut linişte. Nam idee dacă femeile
muriseră sau leşinaseră. Nam asistat ia evacuarea camerei. Moli mia declarat doar că trupurile fuseseră duse direct la cuptorulcrematoriu.”
SSStandartenfiihrerxil Ziereis, comandantul lagărului de concentrare Mauthausen, a recunoscut în depoziţia sa: „Din ordinul SSHauptsturmfuhrerului dr. Kresbach, în lagărul Mauthausen a fost construită o instalaţie de gazare camuflată ca sală de baie. În această sală, camuflată ca baie, erau gazaţi deţinuţii. În afară de aceasta, între Mauthausen şi Gusen circula un automobil special, în care deţinuţii erau gazaţi în timpul transportului”.
„Subsemnatul Hans Michael Altfuldisch, născut la 11 noiembrie 1911, declar următoarele: Sunt de naţionalitate germană. In septembrie 19.33, am intrat în AUgemeine SS. În 1933 mam înrolat ca voluntar'ân unitatea „Cap de mort” din Dachau şi de atunci am funcţionat în diferite lagăre Lagărul de la Mauthausen era de categoria a treia. Aceasta însemna că
deţinuţii trebuiau să trăiască şi să lucreze ' Este vorba de acelaşi Moli care, înainte, fusese sortii enimitorlilor şi al rugurilor de la Birkenau.
În condiţiile cele mai proaste. Probabilităţile de supravieţuire erou extrem de reduse. Pentru exterminarea rapidă a deţinuţilor exista o cameră de gazare.
Îmi amintesc că am condus omorârea prin gazare a 250 de bărbaţi şi femei de naţionalitate rusă, cehoslovacă şi maghiară. Execuţiile prin gazare erau ordonate de comandantul Ziereis, câteodată de către căpitanii Zoller şi Zutter şi, în cazul anumitor bolnavi, de căpitanul medic Wolter. Deţinuţii erau mai întâi examinaţi de Niedermayer, care le lua efectele personale; pe urmă atât bărbaţii, cât şi femeile erau obligaţi să se dezbrace în prezenţa SSişIilor şi să
intre în camera de gazare. Pentru a se accelera operaţia, celor care aveau dinţi de aur li se făcea o cruce pe piept”.
„Subsemnatul Josef Niedermayer, născut la 11 aprilie 1920, domiciliat în Linz, declar următoarele:
La 4 aprilie 1938 am intrat ca voluntar în Watfen SS. În aprilie 1942 am fost mulat cu gradul de caporal în lagărul de la Mauthausen, unde am rămas până la sosirea trupelor americane în mai 1945.
În lagăr se afla şi o cameră de gazare. Acolo au fost lichidaţi aproximativ 4000 de deţinuţi.
Când sosea un transport destinat gazării, eram informat de căpitanul Bachmayer.
Cei ce urmau să fie gazaţi erau aduşi la Bunkei, unde cu ajutoarele mele, caporalul Rommel şi sergentulmajor Proksch, întocmeau lista lor şi le luam obiectele de valoare şi efectele, pe care le încredinţam locotenentului Eisenhoefer.
După aceea îi duceam pe condamnaţi la camera de gazare, dândui în primire sergentuluimajor Roth şi locotenentului Gerber.
După executare, dentiştii, căpitanul Henkel şi Franz Jutmann, le scoteau dinţii de aur celor omorâţi.
În martieaprilie 1945 au fost gazaţi 1400 de bolnavi selecţionaţi de medicul şef, dr. Wolter.
Aş vrea să subliniez că ordinele de executare, de gaza; e etc. Veneau clin partea tuturor comandanţilor diferitelor servicii”.
Tânărulşi teribilul bavarez Andreas Trum a intrat în SS la vârstă de 20
de ani. In trei ani ajunge şeful Serviciului de muncă la Mauthausen. El a declarat la proces: „Intre 1943 şi 1945 am condus în diferite rânduri ruşi, polonezi şi cetăţeni de alte naţionalităţi la camera de gazare în locul lui Niedermayer.
În momentul în care deţinuţii erau închişi cu cheia în. Camera de gazare, farmacistul Erich Wasicky îi dădea plutonierului Roth borcanul cu gaz.
Pe la sfârşitul primăverii 1944 lam văzut făcând aceeaf' operaţie şi pe farmacistul Gerber.”
SS Srandarienfiihrerul Rudolf Hoss, specialistul în gazarea şi arderea în masă a Hâfflingilor, cu cea mai mare faimă a declarat: „Am deţinut comanda lagărului de la Auschwitz până la 1 decembrie 1943 şi apreciez că au fost executate şi lichidate acolo prin gazare şi incinerare cel puţin 2500000 de victime”.
În ce mă priveşte, laş întreba pe acel oarecare domn Pellepoix şi pe toţi cei carei împărtăşesc ideile şi al căror număr din păcate creşte „
— Unde sunt cei care am fost deportaţi din Clujul cotropit de horthyşti?
Am intrat pe poarta lagărului BirkenauAuschwitz cu părinţi şi bunici, cu 7
unchi şi mătuşi din partea mamei şi cu 5 din partea tatei, toţi cu familiile lor –
aproape 40 de verişoare şi veri primari, cu toţi colegii de liceu, iar cei care am supravieţuit, din toţi câţi am fost deportaţi, nam putut alcătui un grup de 10
bărbaţi ca săi plângem pe cei ce nu sau mai întors *.
— Unde sunt 6000000 de evrei care, la înscăunarea fascismului în Germania, existau, trăiau la adrese precise în oraşele şi satele din ţările Europei şi care au fost ridicaţi, în văzul lumii, de către Gestapo şi duşi în lagăre, iar după război nu li sa mai găsit urma, nici măcar cadavrele? Se întâmplă în toate marile încleştări armate ca, pe lângă morţi şi răniţi, să existe şi dispăruţi: sute, mii, zeci de mii. Dar milioane?! Milioane de oameni nu pot pur şi simplu să dispară!
Dar eu nui cer domnului Pellepoix şi tuturor celor care, asemenea lui, neagă existenţa camerelor de gazare să stabilească ce sa întâmplat cu milioanele de evrei care au fost prezenţi la apelul de la Birkenau, dar au lipsit la apelul vieţii din prima zi a Eliberării. Eu îi cer un lucru aparent mult mai simplu, să dovedească că a apucat prima zi a eliberării un singur copil sub 13
ani dintre zecile de mii care au fost depo, „dţi la Birkenau din nordul Transilvaniei cotropit atunci de horthyşti.
Şi, în sfârşit, iaş mai întreba pe aceşti domni: M'i&___/
1 După tradiţie, la evrei, e nevoie de cei puţin 10 bărbaţi ide peste! (c) ani) pentru a comemora pe cei dispăruţi.
;)2b
— Cum se explică cutremurătoarea realitate că o întreagă generaţie de copii, care sa născut după Auschwitz, na cunoscut bucuria de a avea bunici?
Inexistenţa bunicilor pentru o întreagă generaţie a unui popor nu se poate justifica printro „simplă propagandă”, nu se poate explica decât prin cumplitul adevăr: milioanelor de evrei – care au existat „n au trăit la adrese precise în oraşele şi satele Europei, pân,. Ia apariţia fascismului hitlerist – lea dispărut urma pentru că au fost exterminaţi durch Vergasung, prin gazare, şi arşi în cele mai moderne crematorii pe care lea putut imagina gândirea tehnico