📘 Limbajul morții – Oliver Lustig

cu trei fraţi mai mici au fost duşi de pe peron direct în camerele de gazare.

Eu am fost trimis într­un lagăr din Bavaria, la Landsberg, aparţinând centralei Dachau. Acolo, ca în toate lagărele din Reich, deviza fixată din Berlin era Vernichtung durch Arbeit! Exterminarea, prin muncă! Lozinca se aplica fără

scrupule, cu meticulozitate asasină. Landsberg­ul depăşea chiar, lună de lună, mortalitatea planificată. Şi totuşi, în zilele în care trupele americane

pătrundeau în Bavaria, la Landsberg şi în celelalte lagăre subordonate Dqchauului mai eram în viaţă peste zece mii de Häftling­i.

Simţind, în sfârşit, prăbuşirea, căpeteniile naziste de la Berlin au luat măsuri energice în vederea lichidării până la unul a Hăttling­iloT din toate lagărele. Pentru Dachau, personal Kaltenbrunner a ordonat operaţia Wolkenbrand, nor de foc, prin care se preconiza exterminarea prin otrăvire a tuturor Hăttling­Wor încă în viaţă. Medicul­şef al Gau­lui Harfeld s­a angajat să

furnizeze cantitatea necesară de” otravă la primirea ordinului.

Cât priveşte Landsberg­ul, Giesler, Gauleiter la München, încă la mijlocul lin martie 1944 preconizase ca, la apropierea americanilor, toţi deţinuţii să fie împuşcaţi sau întreg lagărul nimicit prin bombardament de aviaţie.

Când însă au începui să se audă tunurile trupelor americane, zbirii Landsoerg­uluj s­au gândit, pentru prima oară, că vor trebui să dea socoteală

pentru fărădelegile săvârşite şi a început să le tremure mâna pe trăgaci. Au propus predarea lagărului. Răspunsul, venit direct de la Himmler, a fost categoric: „Ni' i un deţinut nu trebuie să cadă viu în mâinile inamicului!”

Când C ciu. V.'ci/'. V'er/cr­ul (leides a invocat lipsa de bombe şi benzină, Kaltenbrunner a ordonat ca Hăftiing­ii din Landsberg să fie puşi în coloană de marş, duşi la Dachau şi incluşi în operaţia Wqlkvnbrand, nor de loc, adică

lichidaţi prin otrăvire. _'., La 24 aprilie, toţi deţinuţii lagărului Landsberg care se puteau ţine pe picioare. Încolonaţi şi încadraţi de SS­işti, au pui nit spre Dat, mu. Eu am rămas pe loc, pierzându­mă prm­

; i; t; t tre cei bolnavi care nu se mai puteau ridica, sustrăgându­mă

astfel, fără să ştiu, de la operaţia WJolkenbiand, nor de foc In dimineaţa zilei de 27 aprilie, când Ia Dachau, din 20 în 20 de metri se instalau mitraliere grele în poziţie de tragere, eu, împreună cu câţiva zeci de Hăttling­i, alergam peste poarta dărâmata a lagărului, strigând, urlând pentru a ne convinge că nu visăm: suntem liberi. Liiibeeeri.

WÜSTE

Când lagărul Gusen II­Mauthausen a” fost bombardat, o schijă 1­ă atins şi pe tata. I­a sfâşiat abdomenul. Tata, împreună cu toţi răniţii acelui bombardament şi cu ceilalţi bolnavi din lagăr au fost înghesuiţi în vagoane şi expediaţi întf­un alt lagăr, mai mare. Gausen II nu avea crematorii, iar ei, răniţii şi bolnavii, erau câteva sute. Undeva în Germania, trenul s­a oprit pentru câteva minute într­o gară. Häftling­ii care se puteau mişca s­au înghesuit la peretele vagonului > se uitau prin crăpături pe peron. Vedeau, după atâta timp, unii după ani de zile, oameni îmbrăcaţi ca oamenii, mame ţinând în braţe copii, perechi îmbrăţişându­se.

Tata, strângându­şi abdomenul cu mâinile pe care şiroia sângele, striga cu ultimul strop de putere:

— Wasser. Wasser. Apă. Apă.

Şi pe acel peron, pe care se plimbau oameni îmbrăcaţi ca oamenii, mame ţinând în braţe copii, perechi îmbrăţişându­se, nu s­a îndreptat nimeni spre

vagoane, de parcă tata ar fi strigat în einer Wüste, într­un pustiu, pe o planetă

moartă.

ZERSTREUUNGEN

SS­iştii' ucideau cu plăcere, de aceea niciodată nu se plictiseau în exerciţiul funcţiunii, adică atunci când asasinau cu propriilor lor mâini. Când însă trebuia să supravegheze banda rulantă a morţii la Birkenau, miile de KZuri înşirate de­a lungul şi de­a latul Europei, zecile de mii de Kommandouri (detaşamente de muncă de Häftling­i), îi apuca plictiseala, simţeau nevoia unor

„mici” Zerstreuungen, unor mici distracţii.

În afara serviciului n­aveau probleme. Nelipsitul bordel din fiecare lagăr îi satisfăcea pe deplin. Iar seratele de la popotă se transformau, de fiecare dată, în veritabile orgii.

Aufseherin­ele, gardienele, erau gata să facă amor cu orice SS­ist, indiferent de grad, funcţie şi vârstă, cu frenezia cu care ­în timpul zilei biciuiau deţinutele. SS­işti şi SS­istele din KZ­uri reprezentau o îngemănare perfectă a cruzimii şi destrăbălării.

A doua zi dimineaţa, după orgie, SS­iştii îşi reveneau din mahmureală

însoţind Kommando­urile de Häftling­i spre locurile de muncă. Se mărşăluia ore în şir, iar ei nu încetau să răcnească schneller. Schneller şi să izbească

deţinuţii când cu paiul puştii, când cu cravaşa.

Ajunşi la destinaţie, SS­iştii luau poziţie la anumite distanţe unul de altul, alcătuind cordoane de pază. Häftling­nl care din întâmplare sau în mod voit, dorind să pună capăt suferinţelor, depăşea fie şi cu un singur pas perimetrul schiţat de SS­işti era împuşcat fără somaţie.

După consumarea miculuidejun şi savurării câtorva ţigări, SS­iştii începeau să se plictisească. Şi alunei inventau „mici” Zerstreuungen, „mici”

distracţii

1 Mai repede. Mai repede.

Cea mai banală şi mai răspânditu Zerstreuung, distracţie, era

„vânătoarea de iepuri”. SS­iştii chemau câte un Hâitling ori mai mulţi deodată

şi­i puneau să se prezinte. Cit stăteau drepţi, le smulgeau bonetele şi le aruncau dincolo de cordon. „După ele, schneller/”Şi, în clipa când Haftling­ii făceau primul pas dincolo, poc, erau fulgeraţi de gloanţele neiertătoare. Unii însă, aşteptau până când deţinuţii ajungeau şi se aplecau să­şi ridice bonetele.

Văzându­i aşa aplecaţi şi lăsaţi uşor pe vine, cu un pic de fantezie, SS­iştiî îşi imaginau că sunt îhtr­adevăr la o vânătoare de iepuri.

Inepuizabili erau SS­iştii în a tortura ordonând exerciţii sportive aparent nevinovate. Wieslaw Kielar care a fost 5 ani Häftling la Auschwitz îşi aminteşte:

„Zile întregi făceam „sport”: Hilpien 1, Rollen 2, Tanzen 3, Kniebeugen *.

Dacă era hupien, atunci mergeam câteva zeci de metri de­a lungul pieţei şi înapoi. Dacă era rollen, mişcarea se executa unde era cel mai mare praf (tanzen era pentru relaxare şi pentru caraghioslâc * kniebeugen se executau în ritmul eins, zwei, drei5l până te îndrfcptai după aceea înapoi, până jos.

Picioarele tremurau ca piftia. Capul tuns, umflat de soare, era greu ca plumbul. Setea ardea măruntaiele. A leşinat cineva? Era dus lângă clădire.