Acolo, Kapo îl trezea dm leşin. Apă rece, un picior bun. Şi deţinutul trecea din nou în rând.
„Pipă” ne asista tot timpul. Stătea crăcănat la umbra ţinui copac şi pufăia din nedespărţita iui pipă sau fluiera vreo arie de operă. Câteodată, chema pe cineva cu degetul. Atunci avea loc un spectacol cu solist nu prea lung căci pe „Pipă” îl obosea căldura de iUnie. Chema deţinutul la el.
— Komml. Komm! No, g.e. nugl,. Wasbtsi du vom Berul?”
— O, SchiLlet Prima! 7 – îl lăuda.
Deodată îl lovea cu toată pulerea peste gură.
— Hau ah l Du polnischer Dreck I 8
Un nou ordin. Acum trebuie şd smulgem iarba, dar,., cu dinţii l i 1 Sărituri. ' Rostogoliri.
6 Dansuri ' Genuflexiuni.
4 Unu, doi. Trei I
* Vino l. Vino I. Ei, djunqei Ce meserie ai ' A, elev? Excelent 1
8 Ma^s de aici i Rahat polonez I
În gură simt gustul amar al ierbii. In dinţi scrâşneşte nisipul, nasul e plin de noroi, soarele îmi frige capul, şalele mă dor, ceafa înţepeneşte. Ăstai un
„sport” mai bun.
Din depărtare se aud râsete. Este un grup de Kapo care îşi exprimă
zgomotos admiraţia pentru excelenta idee a SSistului Zerstreuungen, distracţii.
Marginea unei păduri din Bavaria. Cărăm saci grei de ciment. Abia ne mai ţinem pe picioare. Au trecut peste 12 ore de când la ţipetele de Auâstehen!
Deşteptarea! Am sărit de pe priciuri. Şi mai avem încă 2 ore până se va striga Feierabend 1 încetarea! Genunchii nu nii mai simţim. Nici umerii. Vântul arde nemilos obrajii, ne aruncă zăpadă în ochi şi vrea cu orice preţ să rupă zdrenţele vărgate de pe noi. Dar cel mai tare ne chinuie foamea. La fiecare pas avem senzaţia că ne vom prăbuşi. O bucăţică de pâine near da noi puteri. O
îmbucătură. Una singură. Doamne! Ce vis amăgitor.
Sub un copac, câţiva SSişti tocmai sting focul la care au fript nişte cârnaţi. Strivesc sub bocanci ultimele chiştoace. Au repetat a suta oară aceleaşi bancuri porcoase. Acum se plictisesc. Unuia însă îi vine o idee. Întinde cravaşa spre Häftlingul care tocmai trece prin dreptul grupului şi strigă;
— Du. Komm 11
Häftlingul se opreşte, lasă săi lunece sacul de ciment în zăpadă şi, în pas alergător, se îndreaptă spre grup.
Un SSist îl invită politicos să închidă ochii şi să deschidă gura.
Deţinutul se uită puţin speriat în jur, apoi văzând faţa zâmbitoare a SSistului se execută.
Locotenentul îi înfundă un sandviş întreg în gură. „Strânge fălcile 1”
strigă ofiţerul şi Häftlingul închide brusc gura, apoi luminânduse la faţă
începe să mestece grăbit. După ce înghite, deschide ochii, se pleacă respectuos şi mulţumeşte pentru darul ce i sa făcut.
— Încă o dată! Spune locotenentul.
Häftlingul închide ochii şi deschide gura. Faţa i se luminează iar când simte din nou acelaşi miros de crenvurşt.
— Strânge fălcile! Strigă iarăşi SSistul.
Deţinutul nu apucă să închidă gura, că faţa i se schimonoseşte, se trânteşte la pământ şi începe să se tăvălească prin zăpadă slobozind un nesfârşit urlet de durere. Sandvişul era plin cu ace şi cioburi de sticlă. SSiştii râd cu gura până la urechi. Zerstreuungen, distracţii.
Gda 110 coala 22
Martorul Casimir Clinient Sarrion, fost Hăltling la Mautliausen, a declarat la procesul de la Dachau: „întro zi din luna februarie 1942, un grup de evrei bătrâni stăteau goi în faţa barăcii Serviciului politic. Schulz 1 a pus să
fie aduşi în biroul lui doi rabini şi ia întrebat: „Vă este frig?”
Soba clin cameră era roşie.
Evreii sau apropiat de sobă.
Schulz 1a luat pe unu! Din rabini şi 1a aşezat pe sobă.
Cei din jur au început să râdă în hohote.” Zerstreuungen, distracţii.
Unii SSişti preferau distracţii mai „tari!” Capătul pompei de stins incendiu se introducea în anusul Hof/i/ngului.
Se dădea drumul la apă cu presiune maximă. Trupul sfârtecat era azvârlit în sus. SSiştii se prăpădeau de râs văzâncl cât de caraghios se bălăbăneau în aer mâinile şi picioarele nenorocitului deţinut.
Unui grup de Häftlingi ales la întâmplare i se ordona să se caţere în copac. Câţiva zeci de Häftlingi împingânduse, călcânduse în picioare, trăgânduse unul pe altul, în timp ce erau izbiţi cu puştile şi cravaşele de către SSişti şi Kapo, încercau din răsputeri să ajungă cât mai sus. Cei de pe primele crăci erau traşi înapoi şi sfâşiaţi de câiniilup. Sforţările disperate ale Häftlingilox de aşi smulge piciorul dintre fălcile unui câinelup sau de aşi feri capul de patul puştii ori de bâta Kapoului ca şi bufuiturile celor împinşi de propriii camarazi care, sprijininduse de capetele lor, încercau să se salveze cu o cracă