Atunci a zis:
— E mirosul iasomiilor care au crescut până acum nouă ani lângă
zid.
Eu m-am aşezat pe genunchii ei.
— Dar acum nu-s iasomii, am spus.
Şi ea a zis:
— Acum nu. Dar acum nouă ani, când te-ai născut, era o tufă de iasomie lângă peretele dinspre patio. Noaptea era cald şi mirosea ca
Colectia Bibliotecarul
acum.
M-am rezemat de umărul ei. Îi priveam gura în vreme ce vorbea.
— Dar asta a fost înainte de a mă naşte eu, am spus.
Şi ea a zis:
— Păi, atunci am avut o iarnă grea şi a trebuit să curăţăm grădina.
Mirosul persista acolo, călduţ, aproape palpabil, clătinând celelalte arome ale nopţii. I-am spus Adei:
— Vreau să-mi spui asta.
Şi ea a tăcut o clipă, s-a uitat apoi la zidul dat cu var alb şi mică şi a zis:
— Când ai să te faci mare, ai să ştii că iasomia e o floare care răsare.
N-am înţeles, dar am simţit un fior ciudat, de parcă m-ar fi atins cineva. Am spus:
— Bine.
Şi ea a zis:
— Cu iasomiile se întâmplă ca şi cu oamenii: după ce mor, pleacă
noaptea haihui.
Am rămas rezemat de umărul ei şi n-am mai spus nimic. Mă
gândeam la altele, stând pe scaunul de bucătărie pe al cărui fund spart îşi pune bunicul la uscat pantofii când plouă. Ştiam de atunci că în bucătărie e un mort care, fără să-şi scoată pălăria, se aşază în fiecare noapte şi priveşte cenuşa stinsă din vatră. După o clipă, am spus:
— Asta trebuie să fie ca mortul care se aşază în bucătărie.
Ada s-a uitat la mine, a făcut ochii mari şi a zis:
— Care mort?
Şi eu i-am spus:
— Ăla care se aşază în fiecare noapte pe scaunul unde bunicul îşi
Colectia Bibliotecarul
pune pantofii la uscat.
Şi ea a spus:
— Acolo nu-i niciun mort. Scaunul stă lângă vatră pentru că nu mai e bun decât ca să usuci pantofii pe el.
Asta s-a întâmplat anul trecut. Acum e altfel, acum am văzut un cadavru şi e de ajuns să închid ochii ca să-l şi văd înăuntru, în bezna din ochi. Am să-i spun maniei, dar ea stă la taifas cu bunicul.
— Crezi că s-ar putea întâmpla ceva? zice.
Şi bunicul, ridicând bărbia de pe baston şi clătinând din cap:
— Cel puţin sunt sigur că în multe case o să se ardă orezul şi-o să
dea laptele în foc.
Colectia Bibliotecarul
6