După altă pauză a zis:
— Mi-ar plăcea să ştiu de ce m-ai întrebat aşa ceva, colonele.
— Mi s-a năzărit aşa, brusc, i-am spus. Poate fiindcă de vreo şapte ani tot vreau să aflu ce gândeşte un om ca tine. Şi eu îmi ştergeam sudoarea. Spuneam: Ori poate fiindcă mă îngrijorează
singurătatea ta.
Am aşteptat un răspuns care n-a venit. L-am văzut în faţa mea, tot trist şi singur. Mi-am adus aminte de Macondo, de nebunia oamenilor de aici care dădeau foc bancnotelor de sărbători; de vijelia fără ţel, care dispreţuia totul, tăvălindu-se în smârcul ei de instincte, şi care găsea gustul râvnit în felul cum se risipea. Mi-am adus aminte de viaţa lui de dinaintea vijeliei. Şi de după aceea, de parfumurile ieftine, de pantofii vechi şi lustruiţi şi de bârfa care îl urmărea ca o umbră neştiută nici de el.
Am spus:
— Doctore, nu te-ai gândit niciodată să te-aduni cu o femeie?
Colectia Bibliotecarul
Nici bine n-am sfârşit, că mi-a şi răspuns, ocolit şi lung, ca de obicei. — Îţi iubeşti mult fiica, colonele. Aşa-i?
I-am răspuns că asta era ceva normal, iar el a continuat:
— Bine. Dar tu eşti altfel. Nimănui nu-i place mai mult decât ţie să-şi bată cuie în tălpi. Te-am văzut punând balamale la o uşă, deşi ai atâţia angajaţi care ar putea-o face în locul tău. Îţi place. Cred că
eşti fericit când umbli prin casă cu trusa de scule, căutând ceva de reparat. Eşti gata să mulţumeşti, doar ca să ţi se strice balamalele, colonele. Pentru că aşa ai ocazia să fii fericit.
— E un obicei, am spus, fără să ştiu unde voia să bată. Se zice că
mama era la fel.
El a reacţionat. Avea o atitudine paşnică, dar hotărâtă.
— Foarte bine, a zis. E un obicei bun. E, în plus, şi fericirea cea mai puţin costisitoare dintre câte ştiu. De aceea ai casa cum o ai şi ţi-ai crescut fata astfel. Vreau să spun că trebuie să fie plăcut să ai o fată ca a ta. Încă nu ştiam unde voia să ajungă la capătul lungului ocol. Dar, şi aşa, tot am întrebat:
— Şi tu, doctore, nu te-ai gândit ce bine ar fi să ai o fiică?
— Nu, colonele, a zis. A zâmbit, redevenind imediat serios. Fiii mei n-ar fi ca ai tăi.
Atunci n-am mai avut nici urmă de îndoială: vorbea serios, iar situaţia şi seriozitatea lui mi s-au părut înspăimântătoare. Mă
gândeam: E mai demn de milă pentru asta decât pentru tot restul. Merita să fie apărat, credeam.
— Ai auzit vorbindu-se de Cachorro? l-am întrebat.
A răspuns că nu. Eu am spus:
— Cachorro e parohul, dar, dincolo de asta, e prieten cu toată
lumea. Trebuie să-l cunoşti.
— A, da, da, a zis el. Şi el are copii, nu?
— Nu asta contează acum, am spus. Oamenii inventează tot soiul
Colectia Bibliotecarul
de bârfe pe seama lui Cachorro, pentru că-l iubesc mult. Dar ăsta-i un caz, doctore. Cachorro e departe de a fi bigot, habotnic, cum se zice. E un om întreg, care îşi face datoria ca un bărbat.
Asculta atent. Tăcea concentrat, ţintuindu-mi ochii cu privirile-i galbene. A zis:
— Asta-i bine, nu?
— Cred că acest Cachorro o să ajungă sfânt, am zis. Şi o spuneam sincer. Niciodată n-am mai văzut aşa ceva în Macondo. La început, noi nu ne încredeam în el, pentru că-i de pe-aici, pentru că bătrânii şi-l amintesc de când se ducea să prindă păsări, ca toţi băieţii. A luptat în război, a fost colonel şi asta era altă piedică. Ştii că oamenii nu-i respectă pe veterani, din aceleaşi motive pentru care respectă
un preot. În plus, nu eram obişnuiţi să ni se citească din almanahul Bristol în loc de Evanghelii.
A zâmbit. Povestea i se părea probabil la fel de amuzantă ca şi nouă, în primele zile. A zis:
— E ciudat, nu?
— Aşa-i Cachorro. Preferă să explice satului fenomenele atmosferice. Interesul lui pentru furtuni e aproape teologic. În fiecare duminică vorbeşte despre ele. De aceea, predica lui nu se bazează pe Evanghelii, ci pe previziunile meteorologice din almanahul Bristol.
Zâmbea şi asculta atent, dinamic, încântat. Şi eu eram entuziasmat. Am spus:
— Mai e ceva care te interesează, doctore. Ştii de când e Cachorro în Macondo?
A zis că nu.
— A venit întâmplător în aceeaşi zi cu tine, am spus. Şi ceva şi mai curios: De-ai avea un frate mai mare, sunt sigur că ar fi exact ca el. Fizic, fireşte.
Colectia Bibliotecarul