Coronavirusului ţinteşte un receptor specific foarte important numit ACE2. Acest receptor are câteva roluri vitale, fiind implicat în special în reglarea tensiunii arteriale, ceea ce înseamnă că există în corpul tău o mulţime de celule care îl posedă şi care pot fi deci infectate. Ai avea dreptate să presupui că celulele epiteliale din nasul şi din plămânii tăi au o mulţime de receptori ACE2. Din perspectiva unui coronavirus, plămânii tăi nu sunt altceva decât kilometri întregi de domenii imobiliare unde se poate stabili gratis.
Dar receptorii ACE2 se găsesc şi pe suprafaţa celulelor dintr-o diversitate de ţesuturi şi organe ale corpului tău. Vasele tale de sânge şi capilarele, inima, intestinele şi rinichii tăi, toate acestea posedă ACE2. Aşa cum am învăţat mai devreme, primul răspuns al corpului tău la o invazie virală este un război chimic, care în principiu face trei lucruri importante: interferonii interferează cu reproducerea virusului, încetinindu-l, iar alte citokine produc inflamaţie şi alertează celulele imune.
Unul dintre lucrurile care fac din coronavirus un inamic periculos este că pare să fie capabil să oprească (sau să încetinească substanţial) eliberarea de interferoni, permiţând însă celulelor să continue să elibereze toate citokinele care produc inflamaţie şi alarmează sistemul imunitar. Prin urmare virusul poate să infecteze o mulţime de celule şi să se răspândească rapid, fără să fie încetinit, declanşând însă în acelaşi timp inflamaţie pe scară largă şi activând celule imune care la rândul lor vor amplifica inflamaţia.75
Iar aici lucrurile devin periculoase pentru mulţi oameni. Răspunsul inflamator masiv şi celulele imune active pot provoca leziuni serioase plămânilor tăi – dacă îţi aminteşti, avem de-a face cu o regiune în care sistemul imunitar încearcă de regulă să fie mai blând, deoarece ţesuturile de aici sunt destul de sensibile. În absenţa interferonului, virusul continuă să se multiplice fără să i se opună vreo rezistenţă, în timp ce inflamaţia deja produce daune.
Pe măsură ce milioane de celule epiteliale încep brusc să moară, căptuşeala protectoare a plămânilor dispare, iar alveolele tale, săculeţii minusculi unde are loc respiraţia prin efectuarea schimbului de gaze dintre interior şi exterior, sunt acum expuse şi pot fi lezate sau chiar ucise în timpul bătăliei care se declanşează.
Dacă se ajunge în acest punct, mulţi dintre pacienţii în stare critică trebuie să fie ventilaţi mecanic, un mod elaborat de a spune că trebuie „să li se introducă un tub în plămâni“, ceea ce, desigur, este o modalitate grozavă pentru bacterii să ajungă pe scurtătură direct în acest organ, unde vor găsi un sistem imunitar destul de stresat şi o suprafaţă mare de ţesut gata să fie colonizată. Lucrurile pot deveni rapid dramatice. Dacă eşti cu adevărat ghinionist este posibil să contractezi o coinfecţie cu bacterii nocive care-ţi pătrund în plămâni, uimite de norocul care a dat peste ele. Pe măsură ce bacteriile se înmulţesc, sistemul imunitar este nevoit să răspundă acestui nou pericol şi va trimite trupe, mai multe macrofage şi neutrofile care îşi vor face treaba: vor vomita acid, provocând mai multă inflamaţie şi mai multe leziuni.
Observi procesul oribil care se petrece aici? Stimularea produce activare, care provoacă mai multă stimulare, care la rândul său produce şi mai multă activare, şi tot aşa. Un ciclu vicios teribil de periculos, adesea cu consecinţe mortale. Inflamaţia masivă la nivelul plămânilor poate efectiv să producă găuri în ţesuturi şi să provoace leziuni ireversibile şi ţesut cicatrizat, acolo unde corpul tău încearcă la repezeală să vindece rănile. Chiar şi dacă supravieţuiesc, mulţi oameni pot să aibă capacitatea pulmonară redusă pentru tot restul vieţii, ceea ce înseamnă dificultăţi de respiraţie şi o rezistenţă scăzută la efort fizic.
În acest context, multă lume a auzit probabil pentru prima oară de furtuna de citokine, ceea ce înseamnă o reacţie masiv exagerată şi o suprastimulare a sistemului imunitar cu toate semnalele pe care acesta le foloseşte de regulă doar cu multă precauţie.
Şi încă n-am terminat cu infecţia. În acest moment apar şi alte veşti proaste: un alt sistem critic al corpului poate fi afectat de taifunul de ţipete chimice şi de suprastimularea care are loc. În multe cazuri severe de COVID-19 se declanşează o cascadă de coagulare care duce la formarea de trombi, iar asta înseamnă că acele părţi ale sângelui tău răspunzătoare de închiderea rănilor se pot activa, începând să producă cheaguri în vasele tale subţiri, ceea ce duce la hipoxie la nivelul organelor. Corpul este acum privat de oxigen din interior, chiar în momentul în care îi este din ce în ce mai greu să respire din cauza fluidului care se acumulează în plămâni. Şi, desigur, cheagurile pot provoca un accident vascular sau un infarct, cu toate consecinţele bine-cunoscute.
Pentru mulţi oameni care suferă de boli serioase, e deja prea mult. Diabetul, bolile de inimă, tensiunea arterială crescută şi obezitatea sunt doar câţiva dintre factorii de risc.76
Pe lângă asta, multe persoane în vârstă au un sistem imunitar slăbit, lipsit de la bun început de capacitatea de a elibera eficient interferoni, fiind prin urmare copleşit mult mai uşor de coronavirus. Acesta este motivul pentru care cele mai multe decese se produc la oamenii în vârstă şi la cei cu afecţiuni preexistente. Dar să nu ne minţim singuri, mor şi o mulţime de oameni tineri şi sănătoşi. E o chestiune care ţine doar de ghinion şi de felul în care sistemul nostru imunitar face faţă acestor provocări.
Hai să încheiem aici acest capitol. În momentul în care scriu această frază, lumea a început să se vaccineze împotriva COVID-19 şi, cu puţin noroc, în momentul în care citeşti cartea, ne vom fi întors la o lume care arată din nou normal. În orice caz, pandemia de coronavirus este un semnal sumbru care ne aminteşte de ce este atât de incredibil de important sistemul imunitar şi de ce înţelegerea lui de către un număr mare de oameni ar aduce beneficii multiple.
75. Să revenim puţin la ce am învăţat mai devreme. Unul dintre motivele pentru care anumiţi oameni pot face faţă mai bine coronavirusului ţine de variabilitatea genetică şi de diferenţele între moleculele MHC şi receptorii Toll-Like răspunzătoare de micile distincţii dintre sistemele imunitare individuale. Anumite sisteme imunitare sunt pur şi simplu mai capabile să facă faţă virusului decât altele. Din nefericire, unele nu reuşesc deloc să-i reziste. Aşadar, dacă citeşti în presă că persoane tinere şi aparent sănătoase suferă de cazuri severe de COVID-19, iar unele dintre ele chiar mor, asta este explicaţia. Nu ştim la ce se pricepe cu adevărat sistemul nostru imunitar până ce nu-l testăm.
76. Unul dintre multele motive pentru care obezitatea este atât de nesănătoasă este acela că ţesutul adipos produce o grămadă de citokine. Prin urmare, chiar şi într-o zi bună, o persoană obeză are în corp o mulţime de semnale inflamatorii. Atunci când sunt infectaţi cu coronavirusul, de exemplu, răspunsul lor inflamator pleacă de la un nivel deja ridicat, sunt deja mai inflamaţi decât ar trebui.
Un cuvânt de încheiere
Aşa cum se întâmplă cu ocazia fiecărei călătorii, destinaţia este cel puţin la fel de importantă precum punctul de plecare. Am descoperit pe parcurs multe lucruri interesante şi multe sisteme complexe şi interconectate. Am făcut cunoştinţă cu toate suprafeţele tale, interioare şi exterioare, şi cu complicatele lor sisteme defensive. I-am întâlnit pe soldaţii tăi, de la rinocerii negri care sunt calmi în majoritatea timpului, până la maimuţele demente înarmate cu mitraliere.
Am observat modul în care ţi se activează sistemul imunitar atunci când corpul tău este străpuns şi rănit şi am văzut cum colaborează multiplele niveluri de complexitate pentru a organiza exact tipul necesar de apărare, de-a lungul unor teritorii care sunt uriaşe din punctul de vedere al celulelor tale. Am vizitat cea mai mare bibliotecă din univers şi cea mai letală universitate care funcţionează în interiorul tău fără să-ţi dai seama.
Am fost martorii unui atac viclean asupra interiorului tău din partea unei armate de virusuri, pe cât de eficientă, pe atât de crudă şi de nepăsătoare. Am explorat felul în care sistemul tău imunitar îşi aminteşte bătăliile purtate şi modul în care noi, oamenii, îl putem ajuta la acest capitol. Am văzut ce se întâmplă atunci când sistemul imunitar nu funcţionează, sau când este prea zelos şi devine el însuşi sursa bolii şi a distrugerii. Şi chiar dacă uneori ne-am aventurat în profunzime, mai sunt încă atâtea locuri minunate şi sisteme pe care n-am apucat să le vizităm. Dar dacă ai rezistat până aici, înseamnă că ai avut parte de un tur complet al corpului tău şi ai întâlnit unele dintre cele mai importante lucruri, la care probabil nu te-ai gândit niciodată.
Ce este enervant la sistemul imunitar este că trebuie să înţelegi o mulţime de chestii simultan, înainte ca totul să înceapă să aibă sens şi înainte ca adevărata sa frumuseţe să ţi se dezvăluie. Dacă ai priceput cum stau lucrurile cu macrofagele, moleculele MHC, citokinele, receptorii celulelor T, sistemul limfatic şi anticorpii, atunci vei descoperi că toate acestea se combină, alcătuind un sistem incredibil de elegant şi de uluitor, în care totul capătă sens.
Dar începutul este dificil, deoarece sistemul imunitar pare conceput în aşa fel încât să fie opac şi dificil de înţeles. M-am tot plâns de limbajul imunologiei şi chiar dacă ţie ţi s-a părut probabil cât de cât amuzant, n-a fost aşa şi pentru mine. În cercetarea pe care am întreprins-o pentru această carte am fost nevoit să citesc manuale şi articole academice cu viteza unui copil de clasa întâi, încercând să pricep măcar cât de cât ce încercau să spună. Nu-mi pot imagina o specializare medicală care să poată beneficia mai mult de o curăţare a limbajului şi de un efort de a o face mai accesibilă publicului larg decât imunologia. Iar asta pentru că, până la urmă, este cu adevărat unul dintre cele mai spectaculoase domenii.
Ştiinţa oferă o uriaşă diversitate de direcţii pe care să le aprofundezi. Iar în ceea ce priveşte cultura populară, adesea temele şi ariile cele mai ample sunt şi cele mai iubite. Spaţiul cosmic, de exemplu, este un subiect îndrăgit al multor documentare şi cărţi de popularizare ştiinţifică, cu distanţele sale uriaşe, găurile negre şi stelele sale gigantice. Dar chiar dacă spaţiul e foarte interesant şi aşa mai departe, nici măcar nu se compară cu biologia. Stelele sunt grămezi moarte de plasmă arzândă şi nici chiar cele mai interesante dintre ele nu pot concura cu uimitoarea complexitate a unei simple bacterii care încearcă să scape de o macrofagă.
Sistemul imunitar nu este la fel de agreabil şi nici la fel de simplu ca alte domenii de popularizare ştiinţifică. Pretinde mult de la tine încă de la început. O anumită investiţie de timp şi efort este necesară pentru a ajunge în postura în care să poţi să începi să-l apreciezi. Iar într-o epocă în care ne aşteptăm ca informaţia să fie agreabilă şi uşor de digerat, asta este o pretenţie destul de mare. În pofida acestor provocări, sistemul imunitar este unul dintre domeniile cele mai interesante de studiat, tocmai datorită complexităţii şi a numărului mare de niveluri care interacţionează în moduri atât de ingenioase. El ne apare, astfel, ca o fereastră către univers. O fereastră către această complexitate care ne înconjoară şi din care facem parte.
Eşti incredibil de norocos să trăieşti şi să posezi un corp pe care să-l poţi numi al tău. Cel puţin, eu aşa simt.
Aş afirma, prin urmare, că această investiţie merită să fie făcută, pentru că răsplata este atât de uimitoare şi sper că dacă ai citit până aici, eşti de aceeaşi părere. Odată ce ai ajuns în vârful muntelui şi ai în faţă panorama clară a sistemului imunitar, priveliştea este incomparabilă. Ai căpătat o idee despre ce înseamnă să fii viu într-o lume care este o luptă permanentă între forţe cărora nu le pasă ce crezi tu despre ele.
Toată această minunată complexitate are şi o nuanţă de tristeţe. Doare puţin când îţi dai seama că viaţa este prea scurtă, iar noi suntem prea ocupaţi ca să putem să învăţăm cu adevărat despre toate nivelurile care compun realitatea. Dar până la urmă nu putem face nimic în legătură cu asta. Putem însă să acceptăm din când în când provocarea şi să facem efortul de a arunca o privire către un lucru care este mult mai mare decât noi.
Chiar dacă nu vom ajunge vreodată să-l înţelegem cu totul.
Surse
Să scoţi o carte care trebuie să fie tipărită este un proces ciudat, pentru că trebuie să o termini cu mult înainte de data publicării propriu-zise. Aşadar, pentru a economisi timp şi pentru a uşura sarcina celor de la tipografie, întreaga listă bibliografică cu articolele şi cărţile folosite în cercetarea întreprinsă pentru acest volum poate fi găsită online la https://kurzgesagt.org/immune-book-sources/.
Mulţumiri
Această carte n-ar fi existat fără ajutorul generos primit din partea unor experţi care mi-au oferit din timpul lor preţios, dedicat ştiinţei şi altor lucruri de acest fel. Au răspuns cu răbdare la numeroasele mele întrebări, mi-au arătat direcţia cea bună atunci când m-am rătăcit în timpul cercetării, mi-au spus poveşti incredibile despre sistemul imunitar şi despre adversarii săi şi s-au dovedit incredibil de amuzanţi. Şi au făcut toate acestea pe când erau ocupaţi să facă lumea mai bună în timpul unei pandemii globale care n-a uşurat viaţa nimănui.
Prin urmare, un uriaş mulţumesc către dr. James Gurney, care mi-a trimis feedback complex, a verificat o mulţime de informaţii şi mi-a spus poveşti incitante din lumea microbilor şi a virusurilor. Vreau să ciocnesc pumnul amical cu profesorul Thomas Brocker, directorul Institutului de Imunologie din München, care a acceptat să comunicăm prin apeluri video şi mi-a răspuns la o mulţime de întrebări ciudate despre tot felul de detalii ale imunologiei. Şi un high five transatlantic pentru doamna profesor Maristela Martins de Camargo de la Universitatea din São Paolo, pentru numeroasele relatări fantastice şi misterioase despre toate chestiile nebuneşti pe care le fac celulele imune!
N-aş fi îndrăznit să public o carte despre un subiect atât de complicat fără ajutorul vostru şi vă rămân extrem de recunoscător pentru timpul acordat şi pentru entuziasm. În plus, a fost cu adevărat incredibil să învăţ de la voi şi sper ca după ce se termină pandemia să reuşim să ciocnim cândva un pahar!
Apoi vreau să le mulţumesc prietenilor mei Cathi Ziegler, John Green, Matt Caplan, CGP Grey, Lizzy Steib, Tim Urban, Philip Laibacher şi Vicky Dettmer, care au citit cartea în diferitele ei stadii, unii dintre ei chiar de mai multe ori. Vă mulţumesc pentru tot feedback-ul detaliat, pentru conversaţiile despre tonul potrivit şi pentru că mi-aţi spus dacă glumele au prins şi dacă explicaţiile au fost clare. Vă mulţumesc că aţi fost brutal de oneşti cu mine atunci când a fost nevoie şi că m-aţi încurajat când eram deprimant şi nu mai credeam că aş putea să termin cartea. E un lucru imens să ceri unui prieten să citească o carte întreagă şi să-ţi ofere o părere, în special dacă nu e terminată, aşa că sunt extrem de recunoscător că aţi găsit timp pentru asta. Vă mulţumesc mult!
Îi mulţumesc lui Philip Laibacher, primul angajat şi Directorul de Creaţie al Kurzgesagt – In a Nutshell, pentru că a creat frumoasele ilustraţii ale cărţii şi minunata ei copertă. Îţi mulţumesc şi că ţi-ai sacrificat o parte din vacanţa de Crăciun ca totul să fie gata la timp.
Desigur, datorez un uriaş mulţumesc agentului meu Seth Fishman de la compania Gernert pentru că m-a calmat atunci când am intrat în panică la ideea de a scrie prima mea carte şi pentru că a iniţiat toată treaba. La fel şi editorului meu Ben Greenberg de la Random House, pentru faptul că a crezut în acest proiect, a editat primele variante şi le-a împins în direcţia bună şi în general pentru că a fost o prezenţă calmă în tot acest proces. Vă mulţumesc amândurora pentru că nu aţi râs de mine când am declarat cu încredere, ca un idiot, că voi termina cartea în trei luni. Mulţumiri pentru Kaeli Subberwal, Rebecca Gardner şi Jack Gernert pentru cât de calmi au fost cu mine, pentru modul grozav şi pozitiv în care şi-au făcut treaba şi pentru că au făcut posibilă această carte.
Vreau să mulţumesc şi întregii mele echipe de la Kurzgesagt – In a Nutshell. Mi-am luat un fel de concediu prelungit pentru a scrie o carte dragă sufletului meu, iar echipa m-a susţinut şi a făcut să funcţioneze în continuare canalul şi compania. Îmi cer scuze că n-am ştiut uneori cum să comunic – vă apreciez pe toţi, precum şi munca pe care o faceţi.
Un mare mulţumesc tuturor vizitatorilor şi fanilor Kurzgesagt. Nu vă cunosc personal pe cei mai mulţi dintre voi şi nu ştiu niciodată ce să răspund atunci când cineva îmi spune în faţă că munca mea şi a echipei mele înseamnă ceva pentru ei. Dar aici, în siguranţa paginii scrise: vă mulţumesc că vă place ceea ce scriu şi vă mulţumesc pentru susţinere. Înseamnă enorm pentru mine.
Iar dacă ai citit cartea şi ai ajuns până aici: există atât de multe lucruri pe care ai fi putut să le citeşti şi totuşi ai citit chestia asta. Aşa că îţi mulţumesc, fireşte, şi ţie.