― Ce fel de religie? Hardin a spus că e doar o bazaconie amuzantă pentru a-i face să accepte ştiinţa noastră fără multe mofturi. Îţi aminteşi, Sermak, ne-a spus atunci că...

― Explicaţiile lui Hardin nu trebuie luate în serios. Dar ce fel de religie este asta, Bort?

Bort îşi cumpăni vorbele:

― Din punct de vedere etic, totul e minunat. Nu se îndepărtează cu mai nimic de la diferitele filosofii ale Vechiului Imperiu. Standarde morale ridicate, şi altele asemenea. Nu prea ai de ce te plînge, întrucît religia este una dintre marile influenţe civilizatoare, şi astfel îndeplineşte...

― Ştim asta, îl întrerupse nerăbdător Sermak. Care e problema?

― Ei, bine, spuse Bort puţin nemulţumit, dar fără să arate, religia pe care Fundaţia a zămislit-o şi a încurajat-o este constituită pe principii autoritare. Preoţimea deţine controlul exclusiv asupra instrumentelor ştiinţei pe care am dat-o Anacreonului, dar ei au învăţat să le folosească doar în mod empiric. Sînt complet pătrunşi de această religie şi de... ăăă... de valoarea spirituală a puterii pe care o deţin. De exemplu, acum două luni, un nebun a umblat unde nu îi fierbea oala, la centrala atomică din templu! Thessalekian ― una dintre cele mai mari. Au sărit în aer cinci blocuri, bineînţeles. Toţi au considerat ― pînă şi preoţii ― că a fost vorba de o răzbunare divină.

― Îmi amintesc. Ziarele au dat atunci o versiune cam încurcată. Nu înţeleg unde baţi.

― Atunci ascultaţi, spuse Bort băţos. Preoţimea formează o ierarhie deasupra căreia se află Regele, care e privit ca un soi de zeu minor. El e monarh absolut prin drept divin, iar oamenii sînt convinşi de asta, ca şi preoţii. Nu poţi răsturna un astfel de rege. Pricepeţi acum?

― Stai puţin, zise Walto. Ce voiai să spui cînd ai sugerat că Hardin a făcut toate astea? Ce amestec are el?

Bort îi aruncă o privire plină de amărăciune.

― Fundaţia a alimentat cu asiduitate această falsificare. Terminus şi-a oferit întreaga cunoaştere ştiinţifică pentru a sprijini această farsă. Nu există festival pe care să nu-l prezideze Regele, înconjurat de o aură radioactivă, care-i străluceşte în jurul corpului şi care-i stă ca o coroană deasupra capului. Cel ce-l atinge se alege cu nişte arsuri grozave. Ba, mai mult, Regele se poate deplasa prin aer, din loc în loc, în momentele importante, zice-se, graţie Spiritului Divin şi, cu un simplu gest, poate să inunde templul cu o lumină intensă şi perlată. Şi şmecheriile astea realizate numai pentru el sînt nenumărate. Culmea este că pînă şi preoţii, care le aranjează, cred în ele.

― Ce ghinion! exclamă Sermak, muşcîndu-şi buzele.

― Îmi vine să plîng ca artezienele din Parcul Primăriei, spuse Bort înfierbîntat, cînd mă gîndesc la şansa pe care am pierdut-o. Să ne referim doar la situaţia de acum treizeci de ani, cînd Hardin a salvat Fundaţia de stăpînirea anacreoniană. Pe atunci poporul anacreonian nici nu bănuia că Imperiul era pe ducă. Se conduceau aproape singuri de cînd cu revolta de pe Zeon. Dar chiar după ce comunicaţiile s-au întrerupt şi piratul de bunic al lui Lepold s-a autointitulat rege, ei tot n-au priceput că Imperiul se prăbuşise. Dacă Împăratul ar fi avut curajul să încerce, ar fi putut prelua din nou puterea cu două crucişătoare şi cu ajutorul revoltei interne, care ar fi izbucnit cu siguranţă. Iar noi, noi am fi putut face acelaşi lucru. Dar nu, Hardin a instaurat cultul Regelui. Nu înţeleg. De ce? De ce? De ce?

― Ce face Verisof? întrebă deodată Jaim Orsy. Într-o vreme era un membru marcant al Partidului Acţiunii. Ce face acolo? S-a lăsat şi el orbit?

― Nu prea ştiu, răspunse imediat Bort. A ajuns preot. După cîte sînt informat este consilier al preoţimii pentru detalii tehnice. Un „om de paie", lua-l-ar naiba! Un om de nimic!

Se lăsă o tăcere apăsătoare şi toate privirile se îndreptară spre Sermak. Tînărul şef de partid vorbi cu un glas tunător:

― N-are nici un rost. E riscant!

Îi privi pe ceilalţi cu atenţie şi adăugă cu şi mai multă forţă:

― Hardin e atît de nesăbuit?

― Aşa s-ar părea, spuse Bort, şi ridică din umeri.

― Nu se poate. Ceva nu se potriveşte. Trebuie să fim din cale-afară de dobitoci ca să ne frîngem singuri gîtul şi să ne pierdem orice speranţă. O idee mai nesăbuită nici că se putea, doar dacă Hardin ar fi fost nebun, ceea ce, după părerea mea, nu e real. Să întemeiezi pe de o parte o religie care să elimine total orice posibilitate de izbucnire a unor tulburări interne, iar pe de alta să pui la dispoziţie Anacreonului toate armele posibile! Nu înţeleg.

― Situaţia este cam neclară, recunosc, spuse Bort, dar aşa stau lucrurile. Ce altceva putem crede?

― De-a dreptul trădare, spuse Walto precipitat. E în solda lor.

Sermak clătină din cap neîncrezător.

― Nici eu nu mai înţeleg. Toată afacerea pare nebunească şi lipsită de noimă... Spune-mi, Bort, ai auzit ceva de un crucişător pe care se presupune că Fundaţia l-a reparat pentru a intra în serviciul flotei Anacreonului?

― Un crucişător?

― Un crucişător al fostului Imperiu.

― Nu, n-am auzit. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Şantierele flotei sînt sanctuare religioasei inviolabile pentru restul publicului. Nimeni nu ştie nimic despre ea.

― Aşa s-a zvonit pe aici. Cîţiva membri ai partidului au ridicat problema în Consiliu. Hardin n-a dezminţit ştirea, să ştii. Purtătorii lui de cuvînt i-au denunţat pe cei care colportează zvonuri şi totul s-a stins. S-ar putea ca asta să aibă importanţă pentru noi.

― Se armonizează cu restul, spuse Bort. Dacă aşa stau lucrurile, e o adevărată nebunie. Dar n-ar fi cu mult mai rea decît altele.

― Socot, făcu Orsy, că Hardin n-are vreo armă secretă pusă deoparte. Asta ar putea...

― Da, izbucni Sermak, furios la culme, un as mare pe care-l va scoate din mînecă într-un moment psihologic, iar asta îl va băga pe bătrînul Wienis în toţi sperieţii, de n-o să-şi mai revină. Dacă e să se bazeze pe vreo armă secretă, Fundaţia ar face mai bine să se autodistrugă pentru a scăpa de agonia şi de aşteptarea asta plină de suspans.

― Păi, făcu Orsy, schimbînd grăbit subiectul, întrebarea este cît timp ne-a mai rămas? Ia spune, Bort.

― Da. Dar nu te uita aşa la mine, căci n-am de unde să ştiu. Presa anacreoniană nu face niciodată referiri la Fundaţie. În momentul de faţă, ea se ocupă numai de sărbătorile ce vor avea loc, şi de nimic altceva. După cum ştii, Lepold va împlini vîrsta majoratului săptămîna viitoare.

― Deci mai avem cîteva luni. (Walto reuşi să zîmbească pentru prima oară în cursul discuţiei.) Mai avem timp...

― Mai avem pe naiba, nu se mai putu stăpîni Bort. Regele este zeu, ascultaţi la mine. Credeţi că trebuie să declanşeze o campanie de propagandă ca să-şi pregătească poporul pentru luptă, să ne acuze de agresiune si să apeleze la sentimentalisme şi la naţionalisme de două parale? Cînd va sosi vremea să lovească, Lepold va porunci, iar poporul va lupta. Exact aşa va fi. Asta-i problema cea mai mare a sistemului. Nu pui la îndoială spusele unui zeu. De altfel, ar putea porunci şi mîine, iar atunci nu ne-ar rămîne decît să stăm cu mîinile încrucişate.

Toţi se porniră să vorbească în acelaşi timp şi Sermak trebui să lovească cu pumnul în masă pentru a-i domoli, cînd uşa se deschise şi Levi Norast intră precipitat, tropăind. Urcă scara sărind cîte două trepte o dată, fără să-şi dezbrace paltonul, şi lăsă în urmă dîre de zăpadă.

― Priviţi aici! strigă el, aruncînd pe masă un ziar cu fulgi de fzăpadă pe el. La televizor numai despre asta se vorbeşte.

Cei cinci desfăcură ziarul şi se aplecară asupra lui curioşi.

― Doamne, pleacă pe Anacreon, spuse Sermak, cu voce pierdută. Pleacă pe Anacreon!

― Asta este adevărată trădare! strigă cu voce gîtuită Tarki, cuprins de o puternică emoţie. Să mă ia naiba dacă Walto n-are dreptate. Ne-a vîndut, şi acum se duce să-şi încaseze răsplata.

Sermak se ridicase în picioare:

― Nu mai avem de ales. Mîine voi cere Consiliului ca Hardin să fie pus sub acuzarea de înaltă trădare. Şi dacă şi asta dă greş...

5

NINSOAREA ÎNCETASE, dar acoperise pămîntul cu un strat de zăpadă gros, bătătorit, şi fragilul autovehicul de teren înainta cu greu pe străzile pustii. Lumina cenuşie şi înşelătoare a zorilor era rece nu numai în sens poetic, ci chiar foarte concret; dacă pentru moment viaţa politică a Fundaţiei era cam agitată, nimeni, fie el acţionist, fie pro-Hardin, nu simţea tăria şi imboldul de a ieşi pe stradă la o oră atît de matinală.

Yohan Lee îşi exprimă nemulţumirea bodogănind:

― Toate acestea vor da naştere la tot felul de interpretări, Hardin. Vor zice că ai şters-o.

― Lasă-i să zică. Trebuie să mă duc pe Anacreon şi s-o fac fară multă zarvă. Nu mai vreau să aud de asta, Lee!

Hardin se rezemă de bancheta capitonată şi simţi un fior rece pe şira spinării. Nu era frig în vehiculul bine încălzit, dar lumea care înota în zăpadă părea să radieze răceala şi acest lucru îl irita.

― Într-o zi, cînd vom avea resurse, spuse el gînditor, ar trebui să egalizăm clima pe Terminus. Ar fi realizabil.