― Salvor Hardin! murmură el.

Wienis se încruntă.

― Te temi de un nume? E acelaşi Salvor Hardin care, la vizitele precedente, ne-a umilit. Să nu uiţi insulta morală pe care a adus-o Casei regale. Un ţărănoi. O scursură nenorocită.

― Nu, desigur. N-o să uit! Mă voi răzbuna, dar... dar... mă tem puţin.

Regentul se ridică:

― Te temi? De ce? De ce, tinere...? Simţi că se înăbuşă.

― Ar fi... ăă... o blasfemie, ştii, să atacăm Fundaţia. Vreau să spun... Regele nu-şi mai găsea cuvintele.

― Spune.

― Vreau să zic, bîigui Lepold, dacă există cu adevărat Spiritul Galactic... el... ăă... S-ar putea să nu-i placă. Ce părere ai?

― Nu, nu s-ar supăra, veni răspunsul. (Wienis se aşeză din nou şi buzele i se răsfrînseră într-un surîs enigmatic.) Şi nu-ţi mai frămînta atîta mintea cu Spiritul Galactic, ai înţeles? Asta din cauză că te-am lăsat de capul tău. Ai cam plecat urechea la spusele lui Verisof, dacă pricep eu bine.

― Mi-a explicat multe...

― Despre Spiritul Galactic?

― Da.

― Of, ţînc neînţărcat, el crede în toate gogoşile acelea mai puţin chiar decît mine, iar eu nu cred de fel. Nu ţi s-a spus de atîtea ori că vorbele astea sînt prostii?

― Păi, ştiu... dar Verisof spune...

― Să-l ia dracu' pe Verisof, cu nerozeniile lui!

Se lăsă o tăcere prevestitoare de furtună, apoi Lepold spuse:

― Toată lumea crede în ele. Adică în tot ce se zice despre Profetul Hari Seldon: cum a desemnat el Fundaţia să-i îndeplinească poruncile, cum s-ar putea ca într-o bună zi să avem din nou Paradisul pe fiecare planetă şi cum cei care nu se supun poruncilor lui vor fi distruşi pentru eternitate. Am fost preşedintele unor festivaluri şi am constatat că toţi cred asta.

― Da, ei cred, dar noi nu. Şi poţi fi recunoscător că lucrurile stau aşa pentru că, potrivit acestei neghiobii, tu eşti rege prin drept divin, iar tu însuţi eşti semidivin. Tocmai de aceea, Lepold, trebuie să acţionezi pentru a porunci declanşarea războiului împotriva Fundaţiei. Eu sînt numai regent şi om de rînd, pe cînd tu eşti Rege pentru ei, chiar mai mult decît atît, un semizeu.

― Dar presupun că nu sînt zeu cu adevărat, spuse gînditor Regele.

― Nu, nu eşti cu adevărat, adăugă unchiul ironic, toţi te recunosc drept zeu, numai oamenii Fundaţiei nu. Înţelegi? Toţi, mai puţin cei de la Fundaţie. Dar cînd aceştia vor fi îndepărtaţi, nimeni nu va mai îndrăzni să afirme că nu eşti zeu. Gîndeşte-te!

― Şi după aceea, vom putea acţiona singuri cutiile de producere a energiei din temple, navele care zboară fără pilot, Hrana Sfîntă, care lecuieşte cancerul, şi toate celelalte? Verisof spune că numai cei binecuvîntaţi de Spiritul Galactic pot...

― Da, o fi zis Verisof! Verisof, alături de Salvor Hardin, este cel mai mare duşman al tău. Rămîi lîngă mine, Lepold, şi nu te mai gîndi atîta la el. Împreună, vom crea un imperiu ― nu doar regatele Anacreonului ― care să cuprindă miliardele de sori ai Galaxiei. Nu e mai mult decît un „Paradis" din vorbe?

― Ba da.

― Poate Verisof să-ţi promită mai mult?

― Nu.

― Foarte bine. (Vocea îi deveni poruncitoare.) Presupun că trebuie să considerăm problema rezolvată, continuă el fără să mai aştepte răspuns. Acum, du-te! Eu voi coborî mai tîrziu. Şi încă ceva, Lepold.

Tînărul rege se întoarse din prag. Wienis zîmbea, dar privirea îi rămăsese rece.

― Fii atent la vînătoarea de „păsări" Nyak, băiete! De la nefericitul accident ce i s-a întîmplat tatălui tău am avut mereu presimţiri ciudate în ceea ce te priveşte. În vălmăşagul acela, cînd puştile slobozesc atîtea săgeţi, nu se ştie cum te poate lovi una. Sper că vei fi atent. Şi vei face cum am spus în legătură cu Fundaţia, da?

Lepold făcu ochii mari şi-i plecă în pămînt, neputînd să înfrunte privirile unchiului său.

― Da... bineînţeles.

― Bine! Îl urmări pe nepot cu o privire inexpresivă şi se întoanse la biroul lui.

Lepold plecă apăsat de gînduri negre şi nu lipsite de temeri. Probabil că ar fi mai bine dacă ar înfrînge Fundaţia şi ar dobîndi puterea de care vorbeşte Wienis. Dar după aceea, cînd războiul se va fi sfîrşit şi va fi sigur de tronul său... Îşi dădu seama cu profundă acuitate că Wienis şi cei doi aroganţi fii ai lui erau candidaţi la tron pe linie descendentă.

Însă el era Rege. Iar regii puteau porunci ca anumiţi oameni să fie ucişi.

Chiar dacă-i erau unchi sau veri.

4

ALĂTURI DE SERMAK, Levis Bort era deosebit de activ în organizarea de demonstraţii ale elementelor disidente care se strînseseră sub stindardul Partidului Acţiunii, devenit între timp foarte vehement. Totuşi, nu făcuse parte din solia care-l vizitase pe Salvor Hardin cu aproape jumătate de an în urmă. Asta nu se datora nerecunoaşterii eforturilor şi meritelor sale, ci dimpotrivă. Absentase pentru simplul motiv că la vremea respectivă se afla în capitala Anacreonului.

Fusese acolo într-o vizită particulară. Nu se întîlnise cu nici o persoană oficială şi nu făcuse nimic deosebit care să-i dezvăluie prezenţa si activitatea. Se mulţumise să cotrobăie prin cotloanele mai ascunse ale agitatei planete şi-şi vîrise nasul prin toate ungherele prăfuite.

Se întorsese acasă spre sfîrşitul unei zile de iarnă care debutase cu un plafon de nori grei şi sfirşise cu ninsoare, iar la o oră după sosire era aşezat la masa octogonală din casa lui Sermak.

Primele lui cuvinte nu avură menirea de a înviora atmosfera, destul de apăsătoare din pricina luminii mohorîte şi a ninsorii dese.

― Mă tem că, dacă ar fi să folosim cuvinte melodramatice, începu el, am putea spune că luptăm pentru o „cauză pierdută".

― Aşa crezi? făcu întunecat Sermak.

― E de neconceput. Nu mai este recepţionată nici o altă opinie, Sermak.

― Armamentele... începu Dokor Walto, oarecum oficial, dar Bort îl întrerupse fără menajamente.

― Las-o baltă! Asta-i poveste veche. (Îşi plimbă privirea de la unul la altul.) Mă refer la oameni. Recunosc că de la mine a plecat ideea de a încerca să declanşăm o revoluţie de palat pentru a instala ca rege pe cineva care să fie favorabil Fundaţiei. Era o idee bună. Şi încă mai este. Atîta doar că nu poate fi pusă în practică. Marele Salvor Hardin s-a îngrijit de toate.

― Dacă ne-ai da nişte detalii, Bort, am pricepe şi noi... spuse Sermak acru.

― Detalii?! Nu există! Nu-i chiar atît de simplu. E vorba de situaţia generală de pe Anacreon. Religia pe care a făurit-o Fundaţia dă roade!

― Nu se poate!

― Trebuie să vezi cum funcţionează, pentru a-ţi da seama. Se pare că e vorba despre o mare şcoală dedicată pregătirii preoţilor şi de cîte-o reprezentaţie în vreun colţ neştiut al oraşului spre folosul pelerinilor. Cam asta-i tot. Însă pe Anacreon...

Lem Tarki îşi trecu un deget peste mustaţa subţire şi spilcuită şi-şi drese glasul: