― Socot, făcu Orsy, că Hardin n-are vreo armă secretă pusă deoparte. Asta ar putea...
― Da, izbucni Sermak, furios la culme, un as mare pe care-l va scoate din mînecă într-un moment psihologic, iar asta îl va băga pe bătrînul Wienis în toţi sperieţii, de n-o să-şi mai revină. Dacă e să se bazeze pe vreo armă secretă, Fundaţia ar face mai bine să se autodistrugă pentru a scăpa de agonia şi de aşteptarea asta plină de suspans.
― Păi, făcu Orsy, schimbînd grăbit subiectul, întrebarea este cît timp ne-a mai rămas? Ia spune, Bort.
― Da. Dar nu te uita aşa la mine, căci n-am de unde să ştiu. Presa anacreoniană nu face niciodată referiri la Fundaţie. În momentul de faţă, ea se ocupă numai de sărbătorile ce vor avea loc, şi de nimic altceva. După cum ştii, Lepold va împlini vîrsta majoratului săptămîna viitoare.
― Deci mai avem cîteva luni. (Walto reuşi să zîmbească pentru prima oară în cursul discuţiei.) Mai avem timp...
― Mai avem pe naiba, nu se mai putu stăpîni Bort. Regele este zeu, ascultaţi la mine. Credeţi că trebuie să declanşeze o campanie de propagandă ca să-şi pregătească poporul pentru luptă, să ne acuze de agresiune si să apeleze la sentimentalisme şi la naţionalisme de două parale? Cînd va sosi vremea să lovească, Lepold va porunci, iar poporul va lupta. Exact aşa va fi. Asta-i problema cea mai mare a sistemului. Nu pui la îndoială spusele unui zeu. De altfel, ar putea porunci şi mîine, iar atunci nu ne-ar rămîne decît să stăm cu mîinile încrucişate.
Toţi se porniră să vorbească în acelaşi timp şi Sermak trebui să lovească cu pumnul în masă pentru a-i domoli, cînd uşa se deschise şi Levi Norast intră precipitat, tropăind. Urcă scara sărind cîte două trepte o dată, fără să-şi dezbrace paltonul, şi lăsă în urmă dîre de zăpadă.
― Priviţi aici! strigă el, aruncînd pe masă un ziar cu fulgi de fzăpadă pe el. La televizor numai despre asta se vorbeşte.
Cei cinci desfăcură ziarul şi se aplecară asupra lui curioşi.
― Doamne, pleacă pe Anacreon, spuse Sermak, cu voce pierdută. Pleacă pe Anacreon!
― Asta este adevărată trădare! strigă cu voce gîtuită Tarki, cuprins de o puternică emoţie. Să mă ia naiba dacă Walto n-are dreptate. Ne-a vîndut, şi acum se duce să-şi încaseze răsplata.
Sermak se ridicase în picioare:
― Nu mai avem de ales. Mîine voi cere Consiliului ca Hardin să fie pus sub acuzarea de înaltă trădare. Şi dacă şi asta dă greş...
5
NINSOAREA ÎNCETASE, dar acoperise pămîntul cu un strat de zăpadă gros, bătătorit, şi fragilul autovehicul de teren înainta cu greu pe străzile pustii. Lumina cenuşie şi înşelătoare a zorilor era rece nu numai în sens poetic, ci chiar foarte concret; dacă pentru moment viaţa politică a Fundaţiei era cam agitată, nimeni, fie el acţionist, fie pro-Hardin, nu simţea tăria şi imboldul de a ieşi pe stradă la o oră atît de matinală.
Yohan Lee îşi exprimă nemulţumirea bodogănind:
― Toate acestea vor da naştere la tot felul de interpretări, Hardin. Vor zice că ai şters-o.
― Lasă-i să zică. Trebuie să mă duc pe Anacreon şi s-o fac fară multă zarvă. Nu mai vreau să aud de asta, Lee!
Hardin se rezemă de bancheta capitonată şi simţi un fior rece pe şira spinării. Nu era frig în vehiculul bine încălzit, dar lumea care înota în zăpadă părea să radieze răceala şi acest lucru îl irita.
― Într-o zi, cînd vom avea resurse, spuse el gînditor, ar trebui să egalizăm clima pe Terminus. Ar fi realizabil.
― În ceea ce mă priveşte, răspunse Lee, aş vrea să văd mai întîi rezolvate alte cîteva lucruri. De exemplu, ce-ar fi să-l climatizăm pe Sermak? O celulă atrăgătoare şi uscată, climatizată la douăzeci şi trei de grade tot anul, ar fi exact ce i-ar trebui.
― Atunci aş avea sigur nevoie de o serioasă gardă de corp, spuse Hardin, nu doar de ăştia doi. (Făcu un semn către cei doi tineri solizi care se aflau în faţă, lîngă şofer, stînd cu ochii aţintiţi la străzile pustii, cu mîinile gata să scoată într-o clipă dezintegratoarele atomice). Se vede treaba că vrei să stîrneşti un război civil.
― Eu? Sînt atîtea lucruri încurcate, încît nu e nevoie să le stîrnesc eu, te asigur. (Începu să numere pe degetele boante.) Unu: Sermak a făcut un scandal de pomină în Consiliul municipal şi a cerut punerea ta sub acuzare.
― Avea deplină dreptate să procedeze astfel, răspunse cu răceală Hardin. Pe lîngă asta, moţiunea lui a fost respinsă cu două sute şase voturi contra a o sută optzeci şi patru.
― Desigur, o majoritate de douăzeci şi doi, deşi contasem pe cel puţin şaizeci. Să nu spui că n-am dreptate.
― Cam aşa e, recunoscu Hardin.
― Bun. Şi doi: după votare, cei şaizeci şi nouă de membri ai Partidului Acţiunii s-au ridicat în picioare şi au părăsit sala Consiliului.
Hardin rămase tăcut şi Lee continuă:
― Trei: înainte de a ieşi din sală, Sermak a început să urle că eşti un trădător şi că pleci pe Anacreon ca să-ţi primeşti cei treizeci de arginţi ai trădării, că şi majoritatea membrilor Consiliului sînt complici la trădare prin refuzul de a vota punerea sub acuzare şi că partidul lui nu degeaba se numeşte al Acţiunii. A ce-ţi sună asta?
― Tulburări, presupun.
― Iar acum pleci pe furiş, la ivirea zorilor, ca un infractor. Ar trebui să rămîi să-i înfrunţi, Hardin, iar dacă va fi nevoie, să declari Legea marţială!
― Violenţa este ultimul refugiu...
― ... al incompetenţilor. Prostii!
― Bine, bine, vom vedea. Ascultă-mă cu atenţie, Lee. Acum treizeci de ani s-a deschis Bolta Timpului şi la ce-a de-a cincizecea aniversare a întemeierii Fundaţiei a apărut o înregistrare a lui Hari Seldon care ne dădea o primă idee despre ceea ce se întîmpla.
― Îmi amintesc, încuviinţă Lee, schiţînd un zîmbet şi încercînd să retrăiască acele vremuri. A fost ziua în care am preluat puterea.
― Exact. Atunci a fost prima dintre crizele noastre majore. Cea de acum e a doua, şi peste fix trei săptămîni vom avea cea de-a optzecea aniversare a Fundaţiei. Nu ţi se pare cumva că asta ar putea avea vreo semnificaţie?
― Vrei să spui că va apărea din nou?
― Stai că n-am terminat. Seldon n-a spus nimic despre asta, înţelegi? Dar face parte din Planul lui. A întreprins tot ce i-a stat în putinţă ca să nu aflăm nimic dinainte. Şi nici nu există posibilitatea de a şti dacă releul de blocare este programat şi pentru alte deschideri, decît dacă am demonta Bolta ― probabil însă este făcută în aşa fel încît să se autodistrugă în cazul în care am încerca acest lucru. De la prima lui apariţie, am fost acolo la fiecare aniversare, la noroc. N-a mai apărut, dar acum este prima oară cînd avem cu adevărat o criză.
― Atunci va apărea.
― Probabil. N-am cum să ştiu. Uite, totuşi, care e problema. La şedinţa de astăzi a Consiliului, imediat ce-i vei anunţa că am plecat spre Anacreon, vei mai face cunoscut, în mod oficial, că pe data de l4 martie va apărea o nouă înregistrare a lui Hari Seldon care conţine un mesaj de importanţă deosebită privind criza rezolvată recent cu succes. Ce-ţi spun e foarte important, Lee. Să nu adaugi nimic, indiferent cît de multe întrebări ţi se vor pune.
