― Nu am cunoştinţă de aşa ceva.
― Dar eu am. Şi mai ştiu că această ameninţare a fost valabilă totdeauna.
― E valabilă şi acum?
― Acum e cam tîrziu să vorbim de ameninţări. (Wienis aruncă pe furiş o privire către ceasul de pe birou.) Ascultă, Hardin, ai mai fost o dată pe Anacreon. Pe vremea aceea erai tînăr, amîndoi eram tineri. Dar chiar şi atunci aveam păreri total diferite. Eşti ceea ce se numeşte un om al păcii, aşa-i?
― Presupun că da. Mai exact, consider violenţa o modalitate neeconomică de a-ţi atinge scopurile. Există oricînd alte soluţii mai bune, cu toate că uneori acestea s-ar putea dovedi mai puţin directe.
― Da, cunosc binecunoscuta maximă care-ţi aparţine: „Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţilor!" Cu toate astea ― şi regentul se scarpină delicat la o ureche, prefăcîndu-se a fi absorbit în gînduri ―, eu nu m-aş considera chiar incompetent.
Hardin încuviinţă politicos şi nu spuse nimic.
― În ciuda acestor vorbe, urmă Wienis, am crezut întotdeauna în acţiunea directă, deci trebuie să-mi croiesc şi să urmez un drum direct pînă la ţintă. Am realizat multe în acest fel şi cred că voi mai realiza destule.
― Ştiu, îl întrerupse Hardin. Cred că-ţi croieşti, pentru tine şi pentru copiii tăi, un drum care duce direct la tron, dacă e să ţinem seama de nefericitul accident căruia i-a căzut victimă tatăl regelui ― fratele tău mai mare ― şi de starea precară a sănătăţii regelui. Are o stare precară de sănătate, nu-i aşa?
Wienis se încruntă în faţa acestor acuzaţii făţişe şi vocea îi crescu în intensitate:
― Hardin, ar fi de dorit să eviţi anumite subiecte mai delicate. S-ar putea să te consideri privilegiat ca Primar al Terminusului pentru a face asemenea afirmaţii... ăă... nelalocul lor, dar dacă mai crezi asta, te rog să te trezeşti la realitate. N-o să mă înspăimînt în faţa unor vorbe goale. După filosofia mea de viaţă, greutăţile se împrăştie ca fumul atunci cînd le înfrunţi cu îndrăzneală şi încă n-am luat-o la goană în faţa niciuneia.
― Nici nu mă îndoiesc de asta. Mai precis, cărei dificultăţi nu eşti dispus să-i cedezi în acest moment?
― Dificultăţii de a convinge Fundaţia să colaboreze, Hardin. Vezi tu, politica de pace te-a împins să comiţi o serie de greşeli foarte grave, pur şi simplu pentru că ai subestimat îndrăzneala adversarilor. Nu toată lumea se teme de acţiune directă ca tine.
― Spre exemplu? sugeră Hardin.
― Spre exemplu, ai venit pe Anacreon singur şi m-ai însoţit în apartamentul meu fără suită.
― Şi ce-i rău în asta? întrebă Hardin privind în jur.
― Nimic altceva, spuse regentul, decît că în faţa uşii sînt cinci santinele bine înarmate şi gata să tragă. Nu cred că vei putea pleca, Hardin.
Ochii lui Hardin exprimară mirarea.
― Nici nu doresc să plec imediat, spuse el. Te temi atît de mult de mine?
― Nu mă tem deloc. Dar acest lucru ar putea să te convingă de hotărirea mea. Să numesc asta un gest de bunăvoinţă?
― Numeşte-l cum vrei, zise Hardin, nepăsător. Incidentul nu mă va deranja cîtuşi de puţin, oricum ai vrea să-l numeşti.
― Sînt încredinţat că atitudinea aceasta se va schimba cu timpul. Însă, Hardin, ai comis o greşeală şi mai gravă. S-ar părea că planeta Terminus este aproape complet lipsită de apărare.
― Bineînţeles. De ce avem a ne teme? Nu ameninţăm interesele nimănui şi le servim pe ale tuturora deopotrivă.
― Şi în timp ce voi aţi rămas fără apărare, continuă Wienis, ne-aţi ajutat pe noi să ne înarmăm, sprijinindu-ne în special în crearea şi dezvoltarea unei flote proprii. O flotă mare. De fapt, o flotă care, de cînd ne-aţi donat crucişătorul imperial, este aproape de neînfrint.
― Înălţimea voastră, îţi pierzi vremea. (Hardin dădu să se ridice de pe scaun.) Dacă intenţionezi să declari război şi-mi aduci la cunoştinţă acest lucru, sper că-mi permiţi să iau imediat legătura cu guvernul meu.
― Stai jos, Hardin. Nu declar război, iar tu nu vei lua nicicum legătura cu guvernul tău. Cînd războiul va fi declanşat ― nu declarat, Hardin, ci declanşat ―, Fundaţia va afla singură, datorită bombelor atomice lansate de flota anacreoniană aflată sub conducerea propriului meu fiu, comandant pe nava amiral Wienis, pe vremuri crucişător în flota imperială.
Hardin îl privi încruntat şi întrebă:
― Cînd se va întîmpla acest lucru?
― Dacă te interesează cu adevărat, navele flotei Anacreonului au plecat exact acum cincizeci de minute, la ora unsprezece, şi prima lovitură va fi trasă imediat ce vor zări Terminus, ceea ce ar însemna mîine la amiază. Te poţi considera prizonier de război.
― Exact asta mă consider, înălţimea voastră, spuse Hardin încruntat. Numai că sînt dezamăgit.
― Asta-i tot? chicoti Wienis dispreţuitor.
― Da. Eu mă gîndisem că momentul încoronării ― adică miezul nopţii ― ar putea fi momentul logic pentru a pune flota în mişcare. E limpede că ai vrut să declanşezi războiul cît mai eşti regent. Altfel ar fi fost mai impresionant.
Regentul rămase cu ochii holbaţi.
― Despre ce tot vorbeşti?
― Chiar nu înţelegi? spuse Hardin cu blîndeţe. Mi-am stabilit contralovitura pentru miezul nopţii.
Wienis sări din fotoliu.
― Să nu-ţi închipui că mă duci de nas. Nu există nici o contralovitură. Dacă te bazezi pe sprijinul celorlalte regate, mută-ţi gîndul. Flotele lor, nici măcar combinate, nu ar face faţă flotei noastre.
― Ştiu asta. Nici nu intenţionez să trag vreun foc. Atîta doar că s-a transmis cu o săptămînă în urmă ordinul ca acum, la miezul nopţii, planeta Anacreon să intre sub interdict.
Interdict ― canon constînd în retragerea dreptului de a oficia serviciul divi si alte practici religioase (n.t.).
― Interdict?
