― Ba nu, nu! Porneşti de la o premisă greşită. Nu va avea încredere în transmutor, ci în aur, în demodatul aur. Asta încerc eu să-ţi spun.

Ponyets rînji şi-şi căută o poziţie mai comodă, îl fiersese îndeajuns pe bietul om. Gorov începuse s-o ia razna. Spuse:

― Las-o mai moale, Gorov. N-am terminat. Mai sînt şi alte mărunţişuri.

Se lăsă un moment de tăcere. Apoi se auzi vocea precaută lui Gorov:

― Ce alte mărunţişuri?

Ponyets făcu un gest inutil:

― Vezi escorta?

― O văd, răspunse scurt Gorov. Ce-i cu ea?

― Îţi spun dacă mă asculţi. Flota care ne escortează este lui Pherl; un hatîr special din partea Marelui Stăpîn. A reuşit s-o obţină.

― Şi?

― Şi unde crezi că ne conduce? Către proprietăţile lui miniere de la marginea Sistemului Askone. Ascultă! (Ponyets deveni dintr-o dată foarte vioi.) Ţi-am spus doar că sînt hotărît să fac bani, nu să salvez lumile. Am vîndut transmutorul pe nimica toată cu riscul de a fi trimis la camera de gazare, numai că asta nu mi-ar ajuta să-mi fac cota.

― Dar ce-i cu proprietăţile miniere, Ponyets? Ce amestec au ele în afacere?

― Ele aduc profitul. Vom încărca staniu, Gorov. Staniu, pînă umplem şi ticsim fiecare colţişor al hîrbului meu, şi încă pe atît pentru tine. Bătrîne, eu cobor cu Pherl să încarc marfa, iar tu mă acoperi cu tot armamentul de la bord, gata să intervii în cazul în care Pherl nu se comportă sportiv, aşa cum mi-a dat mie de înţeles. Staniul acela e profitul meu.

― Pentru transmutor.

― Pentru întreaga mea încărcătură de jucării atomice. La preţ dublu, plus comision. (Ridică din umeri de parcă ar fi vrut să-şi ceară scuze.) Recunosc că l-am înşelat, dar trebuie să-mi plătesc cotele, nu?

Gorov nu mai înţelegea nimic. Spuse moale:

― Vrei să-mi explici şi mie?

― Ce să-ţi mai explic? Totu-i limpede. Ascultă, deşteptul şi-a închipuit că m-a prins într-o capcană sigură, pe motiv că în faţa Marelui Stăpîn cuvîntul lui valorează mai mult decît al meu. A luat transmutorul. Asta-i crimă capitală în Askone. Ar putea spune oricînd că m-a atras într-o capcană cu cea mai patriotică dintre intenţii şi ar putea să mă denunţe ca vânzător de mărfuri prohibite.

― Asta a fost clar.

― Desigur, dar n-a fost vorba numai de cuvinte. Vezi tu, Pherl n-a auzit niciodată şi nici nu şi-ar fi închipuit că există microcameră de filmat.

Gorov fu cuprins de un acces de rîs.

― Exact. Mă avea la mînă, zise Ponyets. Am fost muştruluit cum se cuvine. Dar cînd am pornit transmutorul pentru el, cu iuţeala mea de mînă, am încorporat camera în aparat şi am scos-o a doua zi cînd am făcut din nou reglajele. Am obţinut astfel o înregistrare fără reproş a sfintului sfinţilor, sărmanul Pherl lucrînd la aparat, folosind profitabil fiecare picătură de energie şi cotcodăcind fericit la fiecare bucăţică de aur de parcă ar fi fost o găină ce tocmai făcuse un ou.

― I-ai arătat rezultatul?

― Două zile mai tîrziu. Sărmanul nătîng nu mai pomenise în viaţa lui imagini tridimensionale color şi însoţite de sunet. El susţine că nu e superstiţios, dar să-mi spui mie cuţu dacă am mai văzut vreodată un adult tremurînd ca el. Cînd i-am spus că am în piaţa cea mare a oraşului o cameră pregătită să înceapă a transmite acele imagini în faţa a un milion de askonieni fanatici, care aveau să-l facă bucăţi cît ai clipi, a căzut în genunchi bolborosind în aşa hal încît nu mai înţelegeam nimic. Era gata să facă afacerea pe care o doream eu.

― Şi chiar ai fi făcut-o? (Gorov făcea eforturi să nu izbucnească în rîs.) Vreau să zic, aveai o cameră aşezată în piaţa publică?

― Nu, dar n-are nici o importanţă. A făcut tîrgul. A cumpărat toate jucăriile pe care le aveam eu şi pe care le aveai tu contra unei cantităţi de staniu ce urma să o încărcăm noi. În momentele acelea, mă credea în stare de orice. Acordul este scris şi vei primi o copie înainte de a coborî cu el, ca o măsură suplimentară de siguranţă.

― Dar i-ai zgîndărit vanitatea, zise Gorov. Va folosi aparatele?

― De ce nu? E singura cale de a-şi recupera pierderile, şi, dacă va face bani din asta, îşi va salva şi mîndria rănită. Şi va fi următorul Mare Stăpîn, şi cel mai bun om pe care l-am putea avea în slujba noastră.

― Da, zise Gorov, a fost o afacere bună. Cu toate acestea, trebuie să spun că ai o tehnică destul de incomodă de a promova vînzările. Nici nu-i de mirare că te-au dat afară din seminar. Nu ai nici o fărîmă de simţ moral.

― La ce bun? spuse Ponyets nepăsător. Doar ştii foarte bine ce părere avea Salvor Hardin despre simţul moral.

Partea a cincea

MARII NEGUŢĂTORI

NEGUŢĂTORII ― ... Cu inevitabilitate psihoistorică, controlul din partea Fundaţiei a crescut. Neguţătorii s-au îmbogăţit; şi o dată cu bogăţia a venit şi puterea...

Uneori se uită că Hober Mallow şi-a început viaţa ca neguţător obişnuit. Nu se uită, în schimb, că şi-a terminat-o ca primul dintre Marii Neguţători...

ENCICLOPEDIA GALACTICĂ

1

JORANE SUTT îşi împreună vîrfurile degetelor cu unghii îngrijit tăiate si spuse:

― Sînt cam nedumerit. De fapt, şi asta ţi-o spun în cel mai mare secret, s-ar putea să fie una dintre crizele anticipate de Hari Seldon.

Bărbatul din faţa lui pipăi după o ţigară prin buzunarele hainei scurte, tipică pentru Smyrno:

― N-am cunoştinţă de aşa ceva, Sutt. De regulă, oamenii politici încep a se văicări: „O nouă criză Seldon", cu ocazia fiecărei campanii pentru alegerile municipale.

Sutt schiţă un zîmbet:

― Eu nu sînt în campanie electorală, Mallow. Avem de-a face cu arme atomice, şi nu ştiu de unde provin.

Hober Mallow din Smyrno, Neguţător-şef, fuma tăcut, aproape nepăsător:

― Continuă. Dacă mai ai ceva de spus, fă-o acum.

Mallow nu făcea niciodată greşeala de a fi excesiv de politicos cu un om al Fundaţiei. O fi fost el un Străin, dar oamenii rămîn oameni de oriunde ar fi ei.