― Cînd Imperiul Galactic a început să decadă la Periferie şi cînd marginile Galaxiei au revenit la barbarie, scufundîndu-se încet-încet, Hari Seldon şi grupul lui de psihologi au înfiinţat o colonie ― Fundaţia ― aici, în mijlocul haosului, astfel încît noi să putem păzi arta, ştiinţa şi tehnologia şi să formăm cel de-al Doilea Imperiu.

― A, da, da.

― N-am terminat, spuse neguţătorul cu răceală. Dezvoltarea viitoare a Fundaţiei a fost programată potrivit psihoistoriei, care pe vremea aceea era foarte avansată, şi s-au aranjat condiţiile în aşa fel încît să se producă o serie de crize care să ne oblige să parcurgem cît mai repede drumul către viitorul Imperiu. Fiecare criză, fiecare Criză Seldon, marchează cîte o epocă a istoriei noastre. Acum ne apropiem de cea de-a treia.

― Bineînţeles! spuse Twer ridicînd din umeri. Ar fi trebuit să-mi amintesc. Dar am terminat şcoala de atîta vreme... cu mult înaintea ta.

― Aşa cred. În fine, lasă asta. Acum contează că sînt expediat, în timp ce această criza se conturează tot mai limpede. N-am de unde să ştiu ce voi găsi la întoarcere; de altfel va avea loc şi alegerea anuală a Consiliului.

Twer ridică privirea:

― Urmăreşti ceva anume?

― Nu.

― Ai planuri clare?

― Deloc.

― Păi atunci...

― Păi nimic. Hardin a zis demult: „Pentru a reuşi, nu e suficient să ai un plan. Trebuie să mai şi improvizezi". Eu voi merge la inspiraţie.

Twer dădu din cap, neîncrezător, apoi se ridică în picioare.

Brusc, dar pe un ton firesc, Mallow spuse:

― Am o idee. Ce-ar fi să mergi cu mine? Nu mai face pe miratul, omule. Ai fost comerciant înainte de a hotărî că politica este mai interesantă. Cel puţia aşa am auzit.

― Unde mergi? Spune-mi măcar atîta lucru.

― Spre Falia Whassalia. Nu pot să-ţi spun mai multe pînă nu vom fi în spaţiu. Ce zici?

― Dar dacă lui Sutt îi vine în minte să mă ţină undeva ca să mă poată supraveghea?

― E puţin probabil. Dacă ar dori atît de mult să scape de mine, de ce n-ar fi valabil acest lucru şi în cazul tău? Pe lîngă asta, nici un neguţător nu ar pleca în spaţiu dacă nu şi-ar putea alege echipajul. Iau şi eu pe cine vreau.

În ochii bătrinului se observă o licărire ciudată:

― Bine, merg. (Îi întinse mîna lui Mallow.) Va fi prima mea călătorie după aproape trei ani.

Mallow îi strînse mîna:

― Bun! Am pornit-o cu dreptul. Acum mă duc să adun echipajul. Ştii unde este situată Far Star, nu? Să vii acolo mîine. La revedere.

4

KORELL reprezintă un fenomen obişnuit în istorie: republica al cărei conducător posedă toate atributele monarhului absolut, dar se numeşte altfel. Prin urmare, se bucură de despotismul de rigoare, care nu era ţinut în frîu nici măcar de acele două influenţe moderatoare din monarhiile legitime: „onoarea" regală şi eticheta de la Curte.

De prosperitate materială nici nu putea fi vorba. Zilele Imperiului Galactic apuseseră şi nu lăsaseră în urmă decît monumente mute şi construcţii degradate, care abia dacă mai aminteau de splendoarea de, altădată. Influenţa Fundaţiei încă nu se făcuse simţită şi, graţie neclintitei hotăriri a domnitorului, Commdor Asper Argo, cu legile lui severe privind neguţătorii şi cu interdicţia şi mai severă privind misionarii, nici nu avea să se simtă prea curind.

Spaţioportul era vechi şi într-o stare avansată de degradare, iar echipajul de pe Far Star constatase acest lucru cu neplăcere. Trîndăveala celor ce nu aveau nimic de făcut crease o atmosferă de lîncezeală; pînă şi Jaim Twer era nemulţumit şi iritat în timp ce-şi dădea o pasienţă.

Hober Mallow spuse preocupat:

― Bune afaceri o să facem aici.

Privi apoi în tăcere prin hublou. Pînă în acest moment, nu avea prea multe date despre Korell. Călătoria fusese lipsită de incidente. Escadronul de nave korelliene care apăruseră brusc pentru a intercepta nava Far Star era compus din nave minuscule, relicve gata să se destrame, rămăşiţe ale unei glorii apuse, şi din nave greoaie, greu de condus. Se menţinuseră temătoare la o distanţă apreciabilă şi acum erau aşezate la fel. Solicitările Iui Mallow, făcute cu o săptămînă în urmă, pentru a fi primit în audienţă de către guvernul local rămăseseră fără răspuns.

― Posibilităţi mari de negoţ, repetă Mallow. Se poate spune că acesta e un teritoriu virgin.

Jaim Twer îl privi înciudat şi azvîrli cărţile de joc cît colo.

― Ce dracu' ai de gînd să faci, Mallow? Echipajul a început să mîrîie, ofiţerii sînt îngrijoraţi, iar eu mă întreb...

― Te întrebi? Ce?

― Ce-i cu situaţia asta. Ce facem?

― Aşteptăm.

Twer pufni nervos şi se înroşi.

― Te laşi orbit, Mallow, bolborosi el. În jurul spaţioportului sînt santinele, iar deasupra ne pîndesc navele lor. Dacă au de gînd să ne îngroape aici de vii?!

― Puteau s-o facă de-acum o săptămtnă.

― Poate că aşteaptă întăriri. Privirea lui Twer deveni tăioasă.

Mallow se trînti pe un fotoliu.

― Da, m-am gîndit la asta. Vezi tu, există nişte semne de întrebare. În primul rînd, am ajuns aici fără probleme. Asta nu înseamnă totuşi mare lucru, pentru că trei dintre navele noastre s-au mistuit anul trecut fără urmă. Procentajul e redus. În schimb, numărul navelor echipate cu arme atomice este, probalil, mic şi nu îndrăznesc să le expună inutil pînă nu vor avea mai multe. S-ar putea, totodată, să nu aibă deloc energie atomică. Ori o au şi o ţin ascunsă de teamă să nu aflăm noi. La urma-urmelor, una e să te joci de-a piraţii cu nave comerciale care au la bord armament uşor şi ajung aici din întîmplare, şi alta e să te joci cu un trimis acreditat al Fundaţiei, cînd simpla lui prezenţă poate da de înţeles că Fundaţia a devenit bănuitoare. Şi dacă vei lega asta de...

― Stai uşor, Mallow, stai, spuse Twer ridicînd braţele. Mă sufoci cu atîta vorbărie. Unde vrei să ajungi? Lasă generalităţile.

― Trebuie să auzi generalităţile, altfel nu vei înţelege, Twer. Şi ei, şi noi aşteptăm. Habar n-au ce căutăm noi aici, iar noi nu ştim ce posedă ei. Poziţia mea e mai vulnerabilă deoarece eu sînt numai unul, iar ei sînt o lume întreagă, posedînd, probabil, arme atomice. Nu-mi pot permite să-mi expun punctele slabe. Bineînţeles că e periculos. Bineînţeles că s-ar putea să ne facă una cu pămîntul. Dar ce altceva putem face?

― Nu ştiu... Hei, ce se întîmplă acolo?

Mallow ridică ochii neliniştit şi acordă receptorul. Ecranul se lumină, apoi apăru chipul brăzdat de riduri al sergentului de cart.

― Vorbeşte, sergent!

― Vă rog să mă iertaţi, domnule, spuse sergentul. Oamenii mei au permis intrarea unui misionar al Fundaţiei.

― Unui ce? făcu Mallow livid.

― Unui misionar, domnule. Are nevoie de spitalizare, domnule...