― Merg într-acolo unde mă îndeamnă Spiritul, fiule. Dacă păgînii refuză lumina, nu e oare acesta un semn că au nevoie de ea?

― N-ai răspuns la întrebarea mea, Preasfinte. Prezenţa ta aici încalcă atît legea Korellului cît şi pe cea a Fundaţiei. Potrivit legii, nu te pot apăra.

Misionarul ridică mîinile rugător. Uimirea îi dispăruse de pe chip.

Se auzi funcţionînd sistemul de comunicare cu exteriorul şi vuietul, cînd mai puternic, cînd mai domolit al mulţimii, ca răspuns la ceea ce se comunica de pe navă. Tumultul îl făcu pe misionar să privească în jur cu ochi speriaţi, ca de sălbăticiune încolţită.

― Îi auzi? De ce-mi vorbeşti despre lege, o lege făcută de oameni? Există legi deasupra oamenilor. Nu a spus oare Spiritul Galactic: „Nu trebuie să rămîi nepăsător la durerea aproapelui"? Şi n-a spus tot el: „Cum te porţi cu cel umil şi lipsit de apărare, tot aşa se vor purta şi alţii cu tine"?! Nu aveţi tunuri? Nu aveţi o navă? Şi nu e oare Fundaţia cea care vă apără pe toţi? Şi oare nu Spiritul de deasupra voastră e cel care conduce întregul Univers? Se opri ca să-şi tragă sufletul.

Şi atunci vuietul difuzoarelor de afară încetă, iar locotenentul Tinter reveni foarte tulburat.

― Vorbeşte! spuse Mallow precipitat.

― Domnule, îl cer pe Jord Parma.

― Dacă nu?

― Ne ameninţă în tot felul. E greu să înţeleg. Sînt atît de mulţi şi parcă au înnebunit cu toţii. Cineva de afară afirmă că e guvernatorul districtual şi are împuterniciri poliţieneşti, dar e foarte limpede că nu vorbeşte doar în numele lui.

― În numele lui sau nu, spuse Mallow ridicînd din umeri, el reprezintă legea. Spune-le că, dacă acest guvernator, sau poliţist, sau orice ar fi, se apropie singur de navă, poate să-l ia pe Sfinţia sa Jord Parma.

Zicînd acestea, scoase arma şi adăugă:

― Nu vreau să ştiu ce e aceea insubordonare. N-am avut cazuri de acest fel pe nava mea. Dar dacă e cineva care crede că-mi poate da lecţii, îi administrez eu întîi un antidot.

Se răsuci şi se opri cu arma îndreptată spre Twer. Chipul bătrinului neguţător îşi schimbă trăsăturile. Descleştă pumnii, dar respira încă precipitat şi nările îi fremătau de furie.

Tinter plecă şi peste cîteva minute o siluetă deşirată şi plăpîndă se desprinse din mulţime. Se apropie încet şi şovăitor, plină de teamă. Dădu să se întoarcă de două ori şi tot de atîtea ori ameninţările vizibile ale monstrului cu mii de capete îl îndemnară să înainteze.

― În regulă, spuse Mallow, şi făcu un gest cu dezintegratorul pe care nu-l pusese încă în toc. Grun şi Upsur, luaţi-l!

Misionarul începu să se văicărească. Ridică mîinile în sus, degetele ţepene împunseră spre cer, iar mîneca largă îi lunecă în jos, lăsînd să se vadă braţele subţiri şi brăzdate de vine. O scurtă explozie de lumină se aprinse şi se stinse într-o clipă. Mallow clipi şi făcu din nou un gest dispreţuitor.

Vocea misionarului se dezlănţui în timp ce se zbătea să scape din strînsoarea celor doi:

― Blestemat fie trădătorul care-şi părăseşte aproapele în faţa răului şi a morţii. Surde să rămînă urechile care nu vor să audă plînsul celui neajutorat. Să orbească ochii care nu vor să vadă nevinovăţia. Scrum să se facă sufletul care trăieşte în întuneric...

T'wer îşi ţinu mîinile la urechi ca să nu mai audă. Mallow îşi puse arma în toc.

― Mergeţi la locurile voastre, spuse el pe un ton calm şi hotărît. Menţineţi alerta încă şase ore după ce mulţimea se va împrăştia. Dublaţi paza patruzeci şi opt de ore după aceea. Atunci veţi primi şi noi instrucţiuni. Twer, vino cu mine!

Merseră în cabina personală a lui Mallow. Mallow făcu un semn către un scaun şi Twer se aşeză. Silueta lui impunătoare părea prăbuşită. Mallov îl privi sardonic.

― Twer, spuse el, m-ai dezamăgit. Cei trei ani petrecuţi în lumea politică te-au cam făcut să uiţi obiceiurile de neguţător. Te rog să ţii minte, poţi fi democrat pe Fundaţie, dar numai tirania poate face ca nava mea să funcţioneze aşa cum vreau eu. Niciodată n-a fost nevoie să scot arma pentru a impune disciplina şi n-aş fi făcut-o nici acum dacă ţi-ai fi văzut de treabă. Twer, nu ai o calitate oficială, şi te afli aici la invitaţia mea. Îţi voi oferi toate onorurile, dar în particular. Totuşi, de azi înainte, în prezenţa ofiţerilor şi a oamenilor mei, eu voi fi „domnule", şi nu „Mallow." Şi cînd voi da un ordin, să sari să-l îndeplineşti mai iute decît ultimul dintre recruţi, dacă vrei să-ţi fie bine, altfel te pun în cătuşe şi te trimit imediat la munca de jos. Ai înţeles?

Liderul de partid înghiţi în sec. Răspunse posomorit:

― Scuzele mele!

― Se aprobă. Batem palma?

Degetele Iui Twer dispărură în palma uriaşă a lui Mallow. Twer continuă:

― Am avut şi eu motivele mele. Nu-i uşor să trimiţi la moarte sigură un om. Guvernatorul ăla sau ce naiba era, care abia se ţinea pe picioare, nu-l poate salva. Asta-i crimă.

― N-aveam ce face. Dar, zău, incidentul ăsta nu mi-a mirosit a bine. N-ai avut aceeaşi impresie?

― Ce impresie?

― Spaţioportul e plasat în mijlocul unei regiuni aproape pustii. Dar deodată scapă un misionar. De unde? Şi vine aici. Coincidenţă? Se adună o mulţime uriaşă. De unde? Cel mai apropiat oraş trebuie să fie la distanţă de cel puţin o sută de mile. Iar ei sosesc în jumătate de oră. Cum asta?

― Cum? repetă Twer.

― Păi să presupunem că misionarul a fost adus aici şi eliberat ca momeală. Amicul nostru, Parma, era tare dezorientat. Nu părea a fi în toate minţile.

― Tortură, murmură Twer cu amărăciune.

― Da. Dar poate ideea era să ne determine să acţionăm în spirit cavaleresc, apărîndu-l orbeşte. Prezenţa lui aici încalcă legile din Korell şi cele de pe Fundaţie. Dacă refuzam să-l predau, asta se putea considera drept un act de război împotriva Korellului, iar Fundaţia n-ar fi avut dreptul legal de a ne apăra.

― Asta mi se pare cam forţat.

Difuzorul scoase cîteva păcănituri, împiedicîndu-l pe Mallow să răspundă:

― Domnule, s-a primit o comunicare oficială.

― Trimite-o aici imediat!

Cilindrul lucitor sosi, anunţat de un declic. Mallow îl deschise şi-l scutură ca să scoată foaia impregnată cu argint. O frecă admirativ între degete şi spuse:

― Teleportată direct din Capitală. Antetul Commdorului.

Citi conţinutul dintr-o privire şi izbucni în rîs:

― Deci ideea mea era forţată, nu-i aşa?

Îi aruncă mesajul lui Twer şi adăugă:

― La jumătate de oră de la înapoierea misionarului, primim o invitaţie foarte politicoasă pentru a ne bucura de augusta prezenţă a Commdorului după şapte zile de aşteptare. Cred că am luat examenul.

5

COMMDOR ASPER era, prin autoproclamare, un om ales de popor. Chel, avînd păr doar la ceafa, şi acela atîrnîndu-i moale pînă pe umeri, cu o cămaşă care ar fi trebuit dată de mult la spălat, Commdor Asper fonfăia.

― Nu e vorba de ostentaţie, neguţător Mallow, spuse el. Nu e nici un spectacol ieftin. În persoana mea poţi vedea pe primul cetăţean al Statului. Asta înseamnă Commdor, şi e singurul titlu pe care-l posed.

Părea deosebit de încîntat.

― De fapt, consider asta drept una dintre cele mai puternice legături între Korell şi naţiunea ta. Înţeleg că şi poporul tău se bucură de acelaşi statut de republică.