― Cum se face?

Mallow ridică din umeri.

― Asta-i o întrebare pentru specialişti. Dar funcţionează fără, vă rog să reţineţi, fără ajutor din partea preoţilor.

― Ei, la urma-urmelor, nu-s decît zorzoane pentru femei. Ce-aş putea face cu ele? De unde ies banii?

― Organizaţi baluri, recepţii, banchete sau alte asemenea petreceri?

― A, sigur!

― Vă daţi seama cît ar fi în stare să plătească femeile pentru aşa ceva? Cel puţin zece mii de credite.

Commdorul păru lovit în creştetul capului.

― Aha!

― Şi pentru că bateria de alimentare a acestui articol nu rezistă mai mult de şase luni, va apărea nevoia de a o înlocui frecvent. Putem vinde cît de multe doriţi pentru echivalentul a o mie de credite în fier prelucrat. Dumneavoastră veţi avea un profit de nouă sute la sută.

Commdorul se trase de barbă şi păru adîncit în calcule măreţe.

― Cerule! Ce se vor mai bate pe ele femeile. Voi menţine oferta scăzută si le voi lăsa să liciteze. Bineînţeles că nu se cade să ştie că eu, personal...

Mallow spuse:

― Vă putem explica modul de lucru al unei corporaţii-fantomă, dacă doriţi. Mai apoi, puteţi primi toată gama de produse de uz gospodăresc. Avem sobe pliante care pot frăgezi în două minute pînă şi carnea cea mai aţoasă. Avem cuţite care nu trebuie ascuţite niciodată. Putem oferi echivalentul unei spălătorii complete care poate fi strînsă şi depozitată într-un colţişor şi care funcţionează complet automat. Ca să nu mai vorbesc de maşini de spălat vase. De ştergătoare de pardoseli, de mobilier, precipitatoare de praf, mobilier de tot felul, avem tot ce doriţi. Gîndiţi-vă cum va creşte popularitatea dumneavoastră dacă le puneţi la dispoziţia publicului. Gîndiţi-vă la volumul mare de, ăă... de bunuri lumeşti, dacă ele vor constitui un monopol al guvernului, cu un profit de nouă sute la sută. În ochii lor, toate vor valora enorm şi nu va fi nevoie să ştie cît plătiţi dumneavoastră pentru ele. Şi, vă rog să reţineţi, nici unul dintre  aceste articole nu necesită supravegherea preoţească. Toată lumea va fi fericită.

― În afară de tine. Ce-ţi iese ţie din afacerea asta?

― Exact ceea ce primeşte fiecare neguţător potrivit legilor Fundaţiei. Eu şi oamenii mei primim jumătate din profiturile ce se vor obţine. Numai să puteţi cumpăra tot ce vă putem noi oferi, şi amîndoi o vom duce foarte bine. Foarte bine.

Commdorul era cuprins de gînduri de mărire.

― Şi în ce spuneai că vrei plata? În fier?

― Da, fier, cărbune şi bauxită. De asemenea, tutun, piper, magneziu, lemn de esenţă tare. Produse pe care le-aveţi din belşug.

― Sună atrăgător.

― Aşa socot şi eu. A, şi mai e ceva ce pot oferi, Commdore. V-aş putea reutila întreprinderile.

― Da? Cum vine asta?

― Păi, de exemplu, turnătoriile de oţel. Am tot felul de dispozitive care ar putea face minuni reducînd astfel costurile de producţie la unu la sută din cît sînt acum. Totodată aţi putea reduce preţurile la jumătate şi aţi încasa profituri grase de la beneficiari. Ascultaţi-mă, v-aş putea arăta mai exact ceea ce spun dacă mi-aţi permite o demonstraţie. Aveţi o turnătorie în oraş? Nu-mi trebuie mult timp.

― S-ar putea aranja, neguţător Mallow. Însă mîine, mîine. Vrei să iei masa cu mine astă-seară?

― Dar oamenii mei... începu Mallow.

― Să vină şi ei, spuse Corhmdorul, într-un acces de generozitate. O întîlnire amicală, simbolică pentru relaţiile dintre naţiunile noastre. Ne va oferi prilejul de a continua discuţiile. Un singur lucru însă ― şi chipul îi deveni hotărit ―, nu vreau discuţii despre religie. Să nu-ţi închipui că asta va fi o portiţă de intrare pentru misionari.

― Commdore, spuse Mallow, cu o mină serioasă, vă dau cuvîntul meu că religia mi-ar reduce serios profiturile.

― Atunci ne-am înţeles. Vei fi escortat înapoi pe navă.

6

COMMDORA era cu mult mai tînără decît soţul ei. Avea un chip spălăcit, cu trăsături reci, şi un păr negru pe care-l purta strîns lipit de cap, lăsat pe spate.

Vocea îi era spartă şi certăreaţă.

― Ai terminat, dragul meu soţ, milostiv şi nobil. Chiar ai terminat? Sper că pot intra în grădină acum.

― N-am vreme pentru scenele tale, draga mea Licia, spuse Commdorul blajin. Tînărul va veni să ia masa cu noi astă-seară şi poţi vorbi cu el după pofta inimii, ba chiar să te amuzi ascultînd ceea ce voi avea de spus. Va trebui să pregătim o încăpere şi pentru oamenii lui. Să dea cerul să fie cît mai puţini!

― Foarte probabil, vor mînca precum porcii, cîte o pulpă fiecare, şi vor bea vin cu bărdaca. Iar tu vei plînge două zile şi două nopţi cînd vei calcula cheltuielile.

― Ei, nu, de data asta, nu. Şi în ciuda părerii tale, cina trebuie să fie cît mai bogată şi generoasă.

― Aha, înţeleg. (Îl privi cu dispreţ). Eşti foarte prietenos cu barbarii ăştia. Probabil că de aceea nu mi s-a permis să particip la discuţia voastră. Poate că în sufletul tău uscat plănuieşti ceva împotriva tatălui meu.

― Nici vorbă de aşa ceva.

― Ai vrea să te şi cred, nu? Dacă a existat vreodată o femeie care să fie sacrificată printr-o căsătorie lipsită de orice plăceri de dragul politicii, atunci eu sînt aceea. Aş fi putut alege un bărbat adevărat de pe drumurile şi de prin noroaiele lumii mele.

― Hai, linişteşte-te, doamna mea. Să-ţi spun ceva. Poate vei avea parte de întoarcerea pe lumea ta. Şi ca să păstrez ca amintire acea părticică din tine pe care o cunosc cel mai bine, aş putea ca mai întîi să-ţi tai limba. Şi, spuse el bălăbănindu-şi capul într-o parte şi-n alta ―, calculînd efectul vorbelor, ca un ultim retuş, care să te facă şi mai frumoasă, ţi-aş tăia urechile şi vîrful nasului.

― N-o să îndrăzneşti aşa ceva, cîine spurcat! Tatăl meu îţi va transforma naţiunea în praf meteoric. Dacă mă gîndesc mai bine, ar putea s-o facă oricum, dacă i-aş spune că porţi tratative cu barbarii ăştia.

― Hmm. Hai, nu-i nevoie de ameninţări. Ai toată libertatea de a-l iscodi în seara asta. Dar pînă atunci, doamnă, ţine-ţi limba aia prea slobodă.

― Pentru că-mi comanzi tu?

― Poftim, ia asta atunci, şi potoleşte-te!

Îi puse centura în jurul taliei şi colierul la glt. Apăsă butonul şi făcu un pas îndărăt.

Commdora rămase fără grai şi întinse mîinile în faţă. Apoi pipăi colierul cu degete uşoare şi rămase cu gura căscată.

Commdorul îşi frecă mîinile plin de încîntare şi spuse:

― Poţi să le porţi astă-seară ― şi o să-ţi mai dau şi altele. Iar acum linişteşte-te.

Commdora se potoli.

7

JAIM TWER nu-şi găsea locul şi se muta de pe un picior pe altul. Spuse: