― După isprava asta, vor avea mai mulţi nevoie de spitalizare, sergent. Ordonă-le oamenilor să treacă imediat la posturile de luptă.

Camera comună a echipajului era aproape pustie. Cinci minute dapă primirea ordinului, chiar şi cei din tura liberă îşi reluaseră posturile de luptă. Viteza era marea virtute în regiunile bîntuite de anarhie ale spaţiului interstelar de la Periferie şi echipajul unei nave comerciale excela, mai întîi de toate, prin rapiditate.

Mallow intră calm şi îl măsură din cap pînă-n picioare pe misionar. Privirea îi alunecă apoi spre locotenentul Tinter, care se foi neliniştit, şi spre silueta mătăhăloasă a sergentului de cart Demen, al cărui chip era inexpresiv.

Neguţătorul-şef se întoarse către Twer, se opri îngîndurat şi-i spuse:

― Twer, cheamă, te rog, toţi ofiţerii aici fără zarvă mare ― mai puţin coordonatorii şi piloţii. Restul rămîn la posturile lor pînă la noi ordine.

Mallow deschise cu piciorul uşile de la duşuri, privi în spatele barului, trase draperiile pe hublourile groase. Părăsi încăperea cîteva zeci de secunde şi, cînd se întoarse, fluiera nepăsător.

Oamenii intrară unul cîte unul. Ultimul intră Twer şi închise uşa.

― În primul rînd, întrebă Mallow rar, dînd greutate cuvintelor, cine i-a permis acestui om să intre fără să primească ordin din partea mea?

Sergentul de cart făcu un pas înainte şi privirile tuturora se îndreptară spre el.

― Vă rog să mă iertaţi, domnule, nu mi-a fost clar. A fost ca o înţelegere reciprocă. Aş putea spune că părea unul de-ai noştri, şi străinii de colo...

Mallow îl întrerupse cu duritate:

― Îţi înţeleg sentimentele, sergent. Oamenii aceştia erau sub comanda ta?

― Da, domnule.

― Cînd terminăm, vor fi consemnaţi în cabinele lor pentru o săptămînă. Iar tu eşti eliberat din serviciul de pază pe aceeaşi perioadă. S-a înţeles?

Chipul sergentului nu tresări, doar umerii i se pleoştiră. Răspunse crispat:

― Am înţeles, domnule.

― Poţi pleca. Treci la postul tău.

Uşa se închise în urma sergentului şi izbucni scandalul.

― Ce rost are pedeapsa, Mallow? interveni Twer. Ştii doar că localnicii îi ucid pe misionarii capturaţi.

― O acţiune care încalcă ordinele pe care le-am dat este condamnabilă în sine, oricare ar fi motivele care încearcă s-o justifice. Ordinul a fost ca nimeni să nu părăsească nava şi nimeni să nu intre fără aprobarea mea.

Locotenentul Twer murmură nemulţumit:

― Şapte zile de lîncezeală. Nu se poate menţine disciplina în felul ăsta.

― Eu pot, spuse Mallov glacial. Disciplina în condiţii ideale nu înseamnă nimic. Ea trebuie să existe în faţa morţii, altfel nu face doi bani. Unde este misionarul? Aduceţi-l aici.

Neguţătorul se aşeză în timp ce omul îmbrăcat în purpuriu fu condus cu grijă în încăpere.

― Cum te numeşti, reverendule?

― Ă...? Silueta în straie purpurii făcu cîţiva paşi spre Mallow, corpul răsucindu-i-se rigid de parcă n-ar fi avut încheieturi. Ochii larg deschişi priveau în gol, iar pe tîmplă se vedeau urme de lovituri. Nu scoase nici o vorbă şi nici nu făcu vreo mişcare.

― Numele tău, Sfinţia ta.

Misionarul tresări şi parcă se trezi la viaţă. Întinse braţele în faţă într-un gest de îmbrăţişare:

― Fiule, copiii mei. Fie ca Spiritul Galactic să vă apere cu braţul său.

Twer făcu un pas în faţă, cu ochii umezi de emoţie şi, cu o vocea pierită, spuse:

― Omul e bolnav. Să stea în pat. Mallow, trimite pe cineva să-l îngrijească. E grav rănit..

Mallow îl împinse cu braţul înapoi.

― Nu te amesteca, Twer, altfel te dau afară. Care ţi-e numele, Sfinţia ta?

Misionarul împreună mîinile într-o rugă:

― Dacă sînteţi oameni luminaţi, salvaţi-mă de păgîni. (Începu să vorbească repede, pe nerăsuflate.) Salvaţi-mă de brute şi de necuraţi care mă hăituiesc şi care vor mîhni Spiritul Galactic cu păcatele lor. Sînt Jord Parma, de pe lumile anacreoniene. Educat pe Fundaţie, copiii mei. Sînt Preot al Spiritului, iniţiat în toate misterele şi am venit aici chemat de o voce lăuntrică. (Gîfîi.) Am suferit în ghearele acestor neluminaţi. Dacă sînteţi Copii ai Spiritului, în numele acelui Spirit, apăraţi-mă de ei.

O voce interveni, în timp ce sirena de alarmă începuse să vuiască metalic:

― Unităţi inamice reperate! Solicităm instrucţiuni!

Toţi întoarseră ochii spre difuzor.

Mallow înjură cu ciudă. Apăsă pe un buton şi urlă:

― Menţineţi inamicul sub observaţie! Asta-i tot! Şi închise.

Se îndreptă spre draperiile groase, le trase puţin la o parte şi privi afară mohorît.

Unităţi inamice! Cîteva mii de oameni, o mulţime de korellieni veneau în valuri. Umpluseră spaţioportul de la un capăt la celălalt, iar în lumina rece şi violentă a torţelor de magneziu îi văzu pe cei din primele rînduri apropiindu-se.

― Tinter! (Neguţătorul nu se întoarse, dar se simţea încordarea lui.) Pregăteşte difuzorul exterior şi vezi ce vor. Întreabă-i dacă au vreun reprezentant al legii cu ei. Să nu faci promisiuni şi mai ales să nu ameninţi, altfel te omor cu mîna mea.

Tinter se întoarse şi plecă.

Mallow simţi o mînă grea pe umăr şi o împinse deoparte. Era Twer. Cu o voce şuierătoare şi furioasă îi şopti lui Mallow:

― Mallow, trebuie să-l salvezi pe omul acesta. Altfel ne pierdem onoarea şi orice decenţă. E un om al Fundaţiei şi, la urma-urmei, e preot. Sălbaticii ăştia de afară... Mă auzi?

― Te aud, Twer, răspunse Mallow tăios. Am şi altceva de făcut decît să apăr misionari. Voi face ce vreau şi, pentru numele lui Seldon, dacă vei încerca să mă opreşti, îţi iau capul. Nu te amesteca în treburile mele, Twer, că va fi vai şi amar de tine.

Se întoarse şi se îndreptă spre preot:

― Tu! Preasfinte Parma! Ştiai că, potrivit Convenţiei, nici un misionar al Fundaţiei nu are voie să intre pe teritoriul korellian?

Misionarul spuse tremurînd: