― Auzi cam multe pentru un străin. Asemenea urechi ar merita să fie tăiate.

― Asta se va hotărî mai tîrziu.

― Dă-mi voie să anticipez. (Pherl se foi nerăbdător pe scaun.) Vrei să-mi oferi bogăţia şi puterea cu ajutorul instrumentelor răului pe care le ai în nava ta. Aşa e?

― Să zicem că da. Care ar fi obiecţiile tale? Pur şi simplu, conceptele de bine şi de rău?

Pherl clătină din cap:

― Nici vorbă. Ascultă, străine, în agnosticismul tău păgîn, părerea ta despre noi e aşa cum e, însă eu nu sînt sclavul preasupus al mitologiei noastre, deşi aşa s-ar părea la prima vedere. Sper că sînt un om luminat şi educat, domnule. Profunzimea obiceiurilor noastre religioase, în înţelesul lor, mai degrabă ritual decît etic, se adresează maselor.

― Şi în cazul acesta, care ar fi obiecţiile? insistă discret Ponyets.

― Doar atît. Masele. S-ar putea ca eu să vreau să tratez cu tine, însă maşinăriile tale, pentru a fi utile, trebuie folosite. Cum ar putea veni bogăţiile către mine dacă ar trebui să le folosesc doar în cel mai mare secret, tremurînd să nu fiu văzut? Ce voiai să vinzi? Să zicem, un aparat de ras. Chiar dacă faţa mi-ar fi mai bine bărbierită, cum aş putea deveni bogat? Şi cum aş putea evita moartea prin gazare sau furia înspăimîntătoare a mulţimii dacă aş fi prins folosindu-l?

Ponyets ridică din umeri.

― Ai dreptate. Ţi-aş spune că remediul ar fi să-ţi educi poporul să folosească maşinării atomice spre propriul folos şi spre profitul tău considerabil. Ar însemna o muncă neînchipuit de grea, nu neg acest lucru, dar şi profiturile ar fi pe măsură. Dar asta este problema ta acum, nu a mea. Pentru că eu n-am de oferit nici aparate de ras, nici cuţite, şi nici malaxoare de gunoi.

― Ce oferi?

― Aur de-a dreptul. Aur. Poţi lua maşina pe care am făcut demonstraţia de săptămîna trecută.

Pherl rămase mut şi simţi un fior. Reuşi să spună:

― Ţransmutorul?

― Întocmai. Cantitatea de aur pe care o vei avea va fi aceeaşi cu cea de fier. Îmi închipui că acest lucru va fi suficient pentru nevoile tale. Suficient pentru a deveni Mare Stăpîn, în ciuda tinereţii şi a duşmanilor pe care-i ai. Şi este un mijloc sigur.

― În ce sens?

― În sensul că secretul este esenţa utilităţii lui; acelaşi secret pe care-l descriai ca singura modalitate de a folosi instrumentele atomice. Poţi îngropa transmutorul în cea mai adîncă temniţă din cea mai puternică fortăreaţă de pe cea mai îndepărtată proprietate şi tot îţi va aduce o îmbogăţire rapidă. Tu vei cumpăra aurul, nu maşinăria, iar aurul acela nu poartă nici o urmă a provenienţei lui pentru că nu poate fi deosebit de aurul natural.

― Şi cine va lucra cu maşina?

― Chiar tu. Cinci minute de instruire vor fi suficiente. O vei instala unde doreşti.

― Şi în schimb? Ponyets deveni precaut:

― Voi cere un preţ bunicel. E în joc viaţa mea. Să zicem, pentru că e o maşinărie valoroasă, echivalentul unui picior cub de aur în fier prelucrat.

Pherl izbucni în rîs şi Ponyets se înroşi:

― Domnule, vreau să-ţi spun, adăugă el ţeapăn, că poţi să-ţi primeşti preţul în două ceasuri.

― E adevărat, şi peste o oră ai putea fi departe, iar maşina s-ar putea dovedi inutilă. Am nevoie de o garanţie.

― Ai cuvîntul meu.

― Solidă garanţie, n-am ce zice, se înclină Pherl dispreţuitor. În schimb, prezenţa ta ar fi o chezăşie şi mai bună. Îţi dau cuvîntul meu că te voi plăti la o săptămînă după ce-mi livrezi maşinăria în stare de funcţionare.

― Imposibil.

― Imposibil? Cînd te-ai expus deja la pedeapsa cu moartea doar oferindu-te să-mi vinzi ceva?! Alternativa este cuvîntul meu, altfel vei fi gazat, şi asta chiar mîine.

Chipul lui Ponyets rămase inexpresiv, dar avu o scurtă licărire în ochi. Spuse:

― E un tîrg necinstit. Eşti dispus să punem această înţelegere în scris?

― Ca să risc şi eu pedeapsa cu moartea? Nu, domnule! Pherl rînji satisfăcut. Nu, domnule! Numai unul dintre noi va fi tras pe sfoară.

Neguţătorul spuse cu voce slabă:

― Bine, de acord.

6

GOROV FU ELIBERAT în cea de-a treizecea zi în schimbul a cinci sute de livre de aur. Totodată, îi fu înapoiată intactă şi monstruoasa sa navă.

Apoi, ca şi în cazul călătoriei spre sistemul Askone, la plecare, nava fu însoţită de alte nave zvelte şi mici.

Ponyets o urmări cu privirea, pînă ce aceasta deveni un punct luminos şi apoi dispăru, după care vocea lui Gorov răzbătu din difuzor, limpede şi piţigăiată, transmisă prin fascicul-eter, care nu putea fi recepţionat de către altcineva.

― Dar nu este tocmai ce ne trebuie, Ponyets. Un transmutor nu e suficient. Şi, apropo, de unde l-ai căpătat?

― Nu l-am căpătat, răspunse Ponyets răbdător. L-am încropit dintr-un container de iradiere a alimentelor. Nu-i bun de nimic, de fapt. Consumul de energie e prohibitiv dacă se foloseşte pe scară largă, pentru că altfel Fundaţia ar prefera să folosească transmutaţia decît să alerge prin toată Galaxia după metale grele. E unul din trucurile obişnuite pe care le foloseşte orice neguţător, cu singura deosebire că nu am văzut vreunul care să transforme fierul în aur. Dar e impresionant, şi, deocamdată, funcţionează.

― Bine. Dar şmecheria asta nu foloseşte la nimic.

― Te-a scos din închisoare!

― Cît se poate de neadevărat. Mai ales că trebuie să mă întorc de îndată ce scăpăm de această escortă îndatoritoare.

― De ce?

― Chiar tu ai explicat asta acelui politician al tău. (Vocea lui Gorov trăda nervozitate.) Succesul tău în această afacere s-a bazat pe faptul că transmutorul a fost un mijloc folosit pentru atingerea unui scop, dar el nu are nici o valoare în sine; el a cumpărat aurul, nu maşinăria. Ai fost bun psiholog pentru că ai reuşit, însă...

― Însă? Ponyets îl îndemnă cu calm să continue.

Vocea din receptor deveni mai piţigăiată.

― Dar noi vrem să le vindem o maşină care să aibă o valoare prin ea însăşi; ceva ce vor dori să folosească pe faţă, ceva care să-i îndemne să privească cu ochi buni tehnicile atomice în propriul interes.

― Înţeleg toate acestea, spuse Ponyets îngăduitor. Mi-ai explicat deja situaţia. Dar să vedem ce rezultat vor avea vînzările mele, bine? Atîta vreme cît transmutorul va funcţiona, Pherl va face aur şi va funcţiona îndeajuns de mult pentru a-şi finanţa campania electorală. Actualul Mare Stăpîn nu va mai trăi multă vreme.

― Te bazezi pe recunoştinţă? întrebă Gorov cu răceală.

― Nu, pe interesul personal folosit în mod inteligent. Transmutorul îi asigură succesul în alegeri, alte mecanisme...