― Mă tem că, dacă ar fi să folosim cuvinte melodramatice, începu el, am putea spune că luptăm pentru o „cauză pierdută".
― Aşa crezi? făcu întunecat Sermak.
― E de neconceput. Nu mai este recepţionată nici o altă opinie, Sermak.
― Armamentele... începu Dokor Walto, oarecum oficial, dar Bort îl întrerupse fără menajamente.
― Las-o baltă! Asta-i poveste veche. (Îşi plimbă privirea de la unul la altul.) Mă refer la oameni. Recunosc că de la mine a plecat ideea de a încerca să declanşăm o revoluţie de palat pentru a instala ca rege pe cineva care să fie favorabil Fundaţiei. Era o idee bună. Şi încă mai este. Atîta doar că nu poate fi pusă în practică. Marele Salvor Hardin s-a îngrijit de toate.
― Dacă ne-ai da nişte detalii, Bort, am pricepe şi noi... spuse Sermak acru.
― Detalii?! Nu există! Nu-i chiar atît de simplu. E vorba de situaţia generală de pe Anacreon. Religia pe care a făurit-o Fundaţia dă roade!
― Nu se poate!
― Trebuie să vezi cum funcţionează, pentru a-ţi da seama. Se pare că e vorba despre o mare şcoală dedicată pregătirii preoţilor şi de cîte-o reprezentaţie în vreun colţ neştiut al oraşului spre folosul pelerinilor. Cam asta-i tot. Însă pe Anacreon...
Lem Tarki îşi trecu un deget peste mustaţa subţire şi spilcuită şi-şi drese glasul:
― Ce fel de religie? Hardin a spus că e doar o bazaconie amuzantă pentru a-i face să accepte ştiinţa noastră fără multe mofturi. Îţi aminteşi, Sermak, ne-a spus atunci că...
― Explicaţiile lui Hardin nu trebuie luate în serios. Dar ce fel de religie este asta, Bort?
Bort îşi cumpăni vorbele:
― Din punct de vedere etic, totul e minunat. Nu se îndepărtează cu mai nimic de la diferitele filosofii ale Vechiului Imperiu. Standarde morale ridicate, şi altele asemenea. Nu prea ai de ce te plînge, întrucît religia este una dintre marile influenţe civilizatoare, şi astfel îndeplineşte...
― Ştim asta, îl întrerupse nerăbdător Sermak. Care e problema?
― Ei, bine, spuse Bort puţin nemulţumit, dar fără să arate, religia pe care Fundaţia a zămislit-o şi a încurajat-o este constituită pe principii autoritare. Preoţimea deţine controlul exclusiv asupra instrumentelor ştiinţei pe care am dat-o Anacreonului, dar ei au învăţat să le folosească doar în mod empiric. Sînt complet pătrunşi de această religie şi de... ăăă... de valoarea spirituală a puterii pe care o deţin. De exemplu, acum două luni, un nebun a umblat unde nu îi fierbea oala, la centrala atomică din templu! Thessalekian ― una dintre cele mai mari. Au sărit în aer cinci blocuri, bineînţeles. Toţi au considerat ― pînă şi preoţii ― că a fost vorba de o răzbunare divină.
― Îmi amintesc. Ziarele au dat atunci o versiune cam încurcată. Nu înţeleg unde baţi.
― Atunci ascultaţi, spuse Bort băţos. Preoţimea formează o ierarhie deasupra căreia se află Regele, care e privit ca un soi de zeu minor. El e monarh absolut prin drept divin, iar oamenii sînt convinşi de asta, ca şi preoţii. Nu poţi răsturna un astfel de rege. Pricepeţi acum?
― Stai puţin, zise Walto. Ce voiai să spui cînd ai sugerat că Hardin a făcut toate astea? Ce amestec are el?
Bort îi aruncă o privire plină de amărăciune.
― Fundaţia a alimentat cu asiduitate această falsificare. Terminus şi-a oferit întreaga cunoaştere ştiinţifică pentru a sprijini această farsă. Nu există festival pe care să nu-l prezideze Regele, înconjurat de o aură radioactivă, care-i străluceşte în jurul corpului şi care-i stă ca o coroană deasupra capului. Cel ce-l atinge se alege cu nişte arsuri grozave. Ba, mai mult, Regele se poate deplasa prin aer, din loc în loc, în momentele importante, zice-se, graţie Spiritului Divin şi, cu un simplu gest, poate să inunde templul cu o lumină intensă şi perlată. Şi şmecheriile astea realizate numai pentru el sînt nenumărate. Culmea este că pînă şi preoţii, care le aranjează, cred în ele.
― Ce ghinion! exclamă Sermak, muşcîndu-şi buzele.
― Îmi vine să plîng ca artezienele din Parcul Primăriei, spuse Bort înfierbîntat, cînd mă gîndesc la şansa pe care am pierdut-o. Să ne referim doar la situaţia de acum treizeci de ani, cînd Hardin a salvat Fundaţia de stăpînirea anacreoniană. Pe atunci poporul anacreonian nici nu bănuia că Imperiul era pe ducă. Se conduceau aproape singuri de cînd cu revolta de pe Zeon. Dar chiar după ce comunicaţiile s-au întrerupt şi piratul de bunic al lui Lepold s-a autointitulat rege, ei tot n-au priceput că Imperiul se prăbuşise. Dacă Împăratul ar fi avut curajul să încerce, ar fi putut prelua din nou puterea cu două crucişătoare şi cu ajutorul revoltei interne, care ar fi izbucnit cu siguranţă. Iar noi, noi am fi putut face acelaşi lucru. Dar nu, Hardin a instaurat cultul Regelui. Nu înţeleg. De ce? De ce? De ce?
― Ce face Verisof? întrebă deodată Jaim Orsy. Într-o vreme era un membru marcant al Partidului Acţiunii. Ce face acolo? S-a lăsat şi el orbit?
― Nu prea ştiu, răspunse imediat Bort. A ajuns preot. După cîte sînt informat este consilier al preoţimii pentru detalii tehnice. Un „om de paie", lua-l-ar naiba! Un om de nimic!
Se lăsă o tăcere apăsătoare şi toate privirile se îndreptară spre Sermak. Tînărul şef de partid vorbi cu un glas tunător:
― N-are nici un rost. E riscant!
Îi privi pe ceilalţi cu atenţie şi adăugă cu şi mai multă forţă:
― Hardin e atît de nesăbuit?
― Aşa s-ar părea, spuse Bort, şi ridică din umeri.
― Nu se poate. Ceva nu se potriveşte. Trebuie să fim din cale-afară de dobitoci ca să ne frîngem singuri gîtul şi să ne pierdem orice speranţă. O idee mai nesăbuită nici că se putea, doar dacă Hardin ar fi fost nebun, ceea ce, după părerea mea, nu e real. Să întemeiezi pe de o parte o religie care să elimine total orice posibilitate de izbucnire a unor tulburări interne, iar pe de alta să pui la dispoziţie Anacreonului toate armele posibile! Nu înţeleg.
― Situaţia este cam neclară, recunosc, spuse Bort, dar aşa stau lucrurile. Ce altceva putem crede?
― De-a dreptul trădare, spuse Walto precipitat. E în solda lor.
Sermak clătină din cap neîncrezător.
― Nici eu nu mai înţeleg. Toată afacerea pare nebunească şi lipsită de noimă... Spune-mi, Bort, ai auzit ceva de un crucişător pe care se presupune că Fundaţia l-a reparat pentru a intra în serviciul flotei Anacreonului?
― Un crucişător?
― Un crucişător al fostului Imperiu.
― Nu, n-am auzit. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Şantierele flotei sînt sanctuare religioasei inviolabile pentru restul publicului. Nimeni nu ştie nimic despre ea.
― Aşa s-a zvonit pe aici. Cîţiva membri ai partidului au ridicat problema în Consiliu. Hardin n-a dezminţit ştirea, să ştii. Purtătorii lui de cuvînt i-au denunţat pe cei care colportează zvonuri şi totul s-a stins. S-ar putea ca asta să aibă importanţă pentru noi.
― Se armonizează cu restul, spuse Bort. Dacă aşa stau lucrurile, e o adevărată nebunie. Dar n-ar fi cu mult mai rea decît altele.
