― Universitatea Langano.

Seldon se încruntă:

― Langano? Opreşte-mă dacă greşesc, dar nu se află pe Trantor, nu-i aşa?

― Nu. Am vrut să încerc o altă lume. Universităţile de pe Trantor, după cum bine ştiţi, sunt supraaglomerate. Am vrut să găsesc un loc unde să studiez în pace.

― Şi ce ai studiat?

― Nu cine ştie ce. Istoria. Nu e genul de lucru care să-ţi promită o slujbă bună.

(Încă o grimasă, chiar mai urâtă decât prima. Dors Venabili fusese istoric.)

― Dar ai revenit pe Trantor, spuse Seldon. Pentru ce?

― Credite. Slujbă.

― Ca istoric?

Palver râse:

― Nici o şansă. Conduc un vehicul care împinge şi cară. Nu este o ocupaţie prea intelectuală.

Seldon îl privi pe Palver cu un acces de invidie. Conturul braţelor şi pieptului lui Palver ieşeau în evidenţă prin materialul fin al cămăşii. Era musculos. Seldon nu avusese niciodată atâţia muşchi.

― Presupun că atunci când ai fost la Universitate, spuse Seldon, făceai parte dintr-o echipă de box.

― Cine, eu? Niciodată. Eu sunt Twister.

― Twister!

Lui Seldon îi crescu buna dispoziţie:

― Eşti din Helicon?

Palver spuse cu un oarecare dispreţ:

― Nu trebuie să vii din Helicon pentru a fi un Twister bun.

Nu, gândi Seldon, dar de acolo vin cei mai buni. Totuşi, nu spuse nimic.

― Ei bine, bunicul tău n-a vrut să mi se alăture, spuse el. Dar tu?

― La psihoistorie?

― Te-am auzit vorbind colegilor tăi atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară şi mi s-a părut că vorbeai foarte inteligent despre psihoistorie. Deci, ai dori să mi te alături?

― După cum am spus, Profesore, am o slujbă.

― Împins şi cărat. Haide, haide.

― Sunt bine plătit.

― Creditele nu sunt totul.

― Totuşi, au importanţă. Pe de altă parte, dumneavoastră nu mă puteţi plăti cine ştie ce. Sunt sigur că sunteţi în pană de credite.

― De ce spui asta?

― E o presupunere... Greşesc?

Seldon strânse puternic buzele, apoi spuse:

― Nu, nu greşeşti. Îmi pare rău. Presupun că asta pune capăt micii noastre întâlniri.

― Staţi, staţi, staţi.

Palver ridică mâinile:

― Vă rog, nu mă luaţi prea repede. Să mai discutăm despre psihoistorie. Dacă lucrez pentru dumneavoastră voi învăţa psihoistoria, am dreptate?

― Desigur.

― În acest caz, poate mă răzgândesc. Să facem un târg. Mă învăţaţi câtă psihoistorie puteţi, mă plătiţi în măsura posibilităţilor, şi mă descurc eu cumva. Ce spuneţi?

― Minunat, spuse Seldon bucuros. Sună foarte bine. Acum, a mai rămas un lucru.

― Da?

― Da. În ultimele săptămâni, am fost atacat de două ori. Prima dată mi-a sărit în ajutor fiul meu, dar acum a plecat pe Santanni. A doua oară m-am folosit de bastonul cu măciulie de plumb. A mers, dar am fost târât în faţa unui magistrat şi acuzat de atac şi vătămare...

― Pentru ce aţi fost atacat? exclamă Palver.

― Nu sunt o persoană foarte populară. Am profeţit Prăbuşirea Imperiului şi acum, când se întâmplă, sunt acuzat că eu sunt vinovatul.

― Înţeleg. Bun, şi care este legătura cu acel ultim lucru de care aţi pomenit?

― Vreau să fii garda mea de corp. Eşti tânăr, puternic, şi, mai presus de toate, eşti Twister. Exact ceea ce am nevoie.

― S-a făcut, spuse Palver zâmbind.

25

― Uite acolo, spuse Seldon.

Făceau o plimbare, seara devreme, într-unul dintre sectoarele rezidenţiale ale Trantor-ului, lângă Streeling. Bătrânul arata spre gunoaie... diverse resturi aruncate din maşinile care treceau sau de trecătorii neglijenţi.

― Pe vremuri, continuă Seldon, n-ai fi văzut gunoaie ca astea. Ofiţerii de securitate erau vigilenţi şi echipele de curăţenie îşi făceau conştiincios meseria. Dar, cel mai important, nimeni nu s-ar fi gândit să arunce mizeriile în felul ăsta. Trantor era casa noastră; ne mândream cu ea. Acum...