― Nu, Wanda, cred că ar trebui să-l ascultăm pe Civ..., începu Seldon.
Însă nu termină bine că simţi o agitaţie în abdomen. Era "împunsătura" Wandei. Spuse:
― Bine... dacă insişti.
― Degeaba insistă, spuse avocatul. Nu-ţi dau eu voie.
― Bunicul este clientul tău, spuse Wanda. Dacă aşa vrea el, trebuie să-l asculţi.
― Aş putea refuza să-l reprezint.
― Foarte bine atunci, spuse Wanda. Pleacă. Vom merge singuri în faţa magistratului.
Novker se răzgândi şi spuse:
― Bine... dacă eşti atât de încăpăţânată. L-am reprezentat ani întregi pe Hari şi nu îl voi abandona tocmai acum. Însă te avertizez, există riscul să capete o condamnare la închisoare şi va trebui să mă fac luntre şi punte să i-o suspend... în caz că voi reuşi.
― Eu nu mă tem, spuse Wanda.
Seldon îşi muşcă buza şi avocatul se întoarse spre el:
― Tu ce spui? Ai de gând să accepţi varianta Wandei şi să te expui riscului?
Seldon stătu puţin pe gânduri, apoi admise, spre marea surpriză a avocatului:
― Da. Da, accept varianta ei.
19
Magistratul îl privi morocănos pe Seldon, în timp ce acesta îşi depăna păţania.
― Ce vă face să credeţi că acest om avea intenţia să vă atace şi să vă lovească? V-a ameninţat fizic în vreun fel?
― Nepoata mea şi-a dat seama că se apropia, şi era foarte sigură că avea de gând să mă atace.
― Domnule, asta nu ajunge. Mai aveţi ceva de spus înainte să dau verdictul?
― Hei, staţi puţin, spuse indignat Seldon. Nu vă pripiţi cu verdictul. Am fost asaltat acum câteva săptămâni de opt bărbaţi pe care i-am alungat cu ajutorul fiului meu. Deci, vedeţi, am motive sa cred că puteam fi atacat din nou.
Magistratul răsfoi prin hârtiile din faţa sa:
― Atacat de opt bărbaţi. Aţi raportat?
― Nu era nici un ofiţer de securitate prin preajmă. Nici unul.
― Nu ocoliţi răspunsul. Aţi raportat?
― Nu, domnule.
― De ce nu?
― În primul rând, mi-era teamă că voi intra într-o procedură legală care îmi va consuma foarte mult timp. Din moment ce am alungat opt oameni şi rămăseserăm nevătămaţi, ni s-a părut inutil să mai căutăm şi alte necazuri.
― Cum aţi reuşit să alungaţi opt bărbaţi... doar dumneavoastră împreună cu fiul?
Seldon şovăi:
― Fiul meu este acum în Santanni, dincolo de controlul trantorian. Deci vă pot mărturisi că avea cuţite dahlite asupra lui şi este expert în folosirea lor. A omorât un bărbat şi a rănit grav alţi doi. Restul au fugit, luând cu ei mortul şi răniţii.
― Dar nu aţi raportat moartea unui om şi rănirea altor doi?
― Nu, domnule. Din acelaşi motiv ca şi mai înainte. Am fost în legitimă apărare. Totuşi, dacă puteţi identifica mortul şi cei doi răniţi, veţi primi confirmarea că am fost atacaţi.
― Să identificăm un mort şi doi răniţi fără nume, fără semnalmente? Vă daţi scama că în fiecare zi sunt omorâţi aproape două mii de oameni aici, pe Trantor? Asta numai din răni de cuţit. Dacă aceste lucruri nu ne sunt raportate pe loc, nu mai avem ce face. Povestea dumneavoastră cum ca aţi mai fost atacat, nu ţine. Trebuie să avem în vedere doar evenimentele actuale, care au fost raportate şi care au avut ca martor un ofiţer de securitate. Deci, să revenim la situaţia de faţă. De ce credeţi că individul avea de gând să vă atace? Doar din cauză că s-a întâmplat să treceţi pe-acolo? Din cauza că păreaţi bătrân şi fără apărare? Sau dădeaţi impresia că aveaţi asupra dumneavoastră o mare sumă de credite? Ce credeţi?
― Cred că din cauza a ceea ce sunt, domnule magistrat.
Magistratul privi în hârtii:
― Sunteţi Hari Seldon, profesor şi om de ştiinţă. Pentru ce să fie acesta un motiv special de agresiune?
― Din cauza părerilor mele.
― Părerile dumneavoastră. Ei bine...
Magistratul răsfoi neatent câteva hârtii. Se opri deodată, ridicând privirea şi fixându-l pe Seldon:
― Staţi... Hari Seldon.
