Demerzel înaintă spre el. Un zâmbet lejer îi curba buzele, fără a modifica însă în vreun fel înfăţişarea gravă.
― Hari, spuse el. Îmi face plăcere să te văd. Mi-a fost un pic teamă că te vei răzgândi şi vei anula întâlnirea.
― Mie mi-a fost teamă că tu vei face asta, domnule Prim Ministru.
― Eto... dacă nu vrei să mi te adresezi cu "Daneel".
― Nu pot. Nu-mi vine. Ştii foarte bine asta.
― Spune-mi, totuşi. Mi-ar plăcea mult să aud.
Seldon şovăi, de parcă nu-i venea să creadă că buzele sale puteau forma cuvintele, sau că sunetele puteau fi emise de coardele vocale.
― Daneel, spuse el în cele din urmă.
― R. Daneel Olivaw, spuse Demerzel. Da. Vom lua masa împreună, Hari. Astfel, nu voi fi obligat să mănânc, ceea ce pentru mine este o uşurare.
― Bucuros, deşi de obicei nu-mi place să stau la masă cu cineva şi să mănânc de unul singur. Sunt sigur că o înghiţitură sau două...
― Bine, ca să-ţi fac pe plac...
― Totuşi, spuse Seldon, mă întreb dacă este înţelept să petrecem prea mult timp împreună.
― Este. Ordine Imperiale. Maiestatea Sa Imperială doreşte acest lucru.
― De ce, Daneel?
― Peste doi ani se va ţine din nou Convenţia Decenală... Pari surprins. Ai uitat?
― Nu chiar. Dar nu m-am mai gândit la ea.
― Nu intenţionezi să participi? La ultima ai făcut senzaţie.
― Da. Cu psihoistoria. Ce mai senzaţie!
― Ai atras atenţia Împăratului. Nici un alt matematician nu a reşit acest lucru.
― Tu ai fost atras la început, nu Împăratul, după care a trebuit să fug pentru a sta departe de atenţia Imperială, până când te-am asigurat că am reuşit să fac primul pas în cercetarea mea privind psihoistoria. După aceea, mi-ai permis să rămân într-un anonimat sigur.
― Să fii în fruntea unui prestigios Departament de Matematici nu este deloc anonimat.
― Ba da, este, pentru că disimulează psihoistoria.
― Aha, iată că vine mâncarea. Hai să purtăm, pentru o vreme, o discuţie amicală normală. Ce mai face Dors?
― Minunat. O adevărată soţie. Mă persecută neîncetat cu grijile ei. Toată ziua se preocupă de securitatea mea.
― Asta îi este misiunea.
― Da, şi nu scapă nici o ocazie pentru a-mi aduce aminte. Vorbind serios, nu cred că-ţi voi fi vreodată suficient de recunoscător pentru că ne-ai adus împreună.
― Mă bucur, Hari, dar, ca să fiu sincer, nu prevăzusem o căsătorie fericită între voi doi, în nici un caz pentru Dors...
― Îţi mulţumesc totuşi pentru cadou, chiar dacă nu te-ai aşteptat la un astfel de final.
― Sunt încântat, dar vei descoperi că este un cadou care poate avea consecinţe neprevăzute... la fel ca şi prietenia mea.
Seldon nu reuşi să dea nici o replică. La un semn al lui Demerzel, îşi concentră atenţia asupra mâncării.
După o vreme, făcu un semn înspre bucăţica de peşte înfiptă în furculiţă şi spuse:
― Nu recunosc organismul, dar sunt sigur că este o delicatesă mycogeniană.
― Da, într-adevăr. Ştiu că îţi plac bucatele mycogeniene.
― Este scuza mycogenienilor pentru existenţă. Singura lor scuză. Însă ei au o semnificaţie aparte pentru tine. Nu trebuie să uit asta.
― Semnificaţia aparte nu mai există. Cu multă, multă vreme în urmă, strămoşii lor au populat planeta Aurora. Durata lor de viaţă depăşea trei sute de ani, şi erau stăpânii celor cincizeci de Lumi ale Galaxiei. Eu am fost proiectat şi produs de către un Auroran. Nu uit asta; îmi aduc aminte mai precis ― şi cu mai puţine distorsiuni ― decât oricare dintre descendenţii lor mycogenieni. Însă, cu multă, multă vreme în urmă, i-am părăsit. Hotărârea mea în privinţa a ceea ce este bine pentru omenire a fost luată şi de atunci încoace am acţionat conform acestei decizii, în măsura posibilităţilor mele.
Seldon spuse, dintr-o data alarmat:
― Dacă ne spionează cineva?
Demerzel păru amuzat de idee:
― Dacă abia acum te-ai gândit la asta, află că este mult prea târziu. Dar nu te teme, am luat măsurile de precauţie necesare. Suntem într-un cerc destul de intim. Iar cei care te văd acum, nu sunt surprinşi. Sunt bine-cunoscut drept un matematician amator, cu ambiţii mari dar prea puţin înzestrat. Asta este o sursă de amuzament pentru cei de la Curte care nu mă prea agreează. Nimeni de aici nu va fi surprins, crezând că-mi pregătesc terenul pentru apropiata Convenţie Decenală. Chiar vroiam să te consult în legătură cu Convenţia.
― Nu ştiu dacă pot fi de vreun ajutor. La Convenţie, nu aş avea decât un singur subiect... Însă nu pot vorbi despre el. Dacă voi participa, o voi face doar ca membru al auditoriului. Nu intenţionez să prezint vreo lucrare.
