― Garantat. Dar vorbiţi serios când spuneţi că veţi avea grijă ca Dahl-ul să o ducă bine?
― Absolut. Egalitate pentru toate sectoarele, băiete. Egalitate pentru toate lumile. Vom avea un nou Imperiu, din care vor fi date afară toate ticăloşiile datorate privilegiului şi inegalităţii.
Raych dădu puternic din cap:
― Exact asta vreau şi eu.
19
Cleon, Împăratul Galaxiei, trecea în goană prin coridorul ce ducea de la apartamentele sale personale, din Micul Palat, la birourile supradimensionatei sale echipe, care trăia în diversele anexe ale Palatului Imperial. Acestea reprezentau sistemul nervos central al Imperiului.
Câţiva dintre ataşaţii săi personali mergeau în urma lui, cu priviri care oglindeau cea mai adâncă îngrijorare. Împăratul nu mergea niciodată la alţii. Îi chema şi veneau ei la el. Iar când mergea, nu trăda niciodată semne de dezechilibru emoţional. Cum ar fi fost posibil? El era Împăratul şi, din această cauză, reprezenta mai mult un simbol al tuturor lumilor decât o fiinţă omenească.
Totuşi, acum părea o fiinţă omenească. Îi dădea pe ceilalţi la o parte, cu o mişcare nervoasă a mâinii drepte. În mâna stângă ţinea o hologramă strălucitoare.
Vorbea cu o voce aproape sugrumată, ce nu semăna deloc cu vocea cultivată pe care şi-o finisase cu atâta grijă de când stătea pe tron:
― Primul Ministru! Unde este?
Toţi înalţii funcţionari care îi stăteau în cale se bâlbâiau, înghiţeau în sec şi nu reuşeau deloc să fie coerenţi. Îi lăsa furios în urmă, făcându-i să se simtă ca într-un coşmar.
În cele din urmă, năvăli în biroul lui Demerzel, gâfâind uşor, şi strigă (serios, chiar a strigat):
― Demerzel!
Demerzel ridică surprins privirea şi se sculă din fotoliu, pentru că nimeni nu putea sta aşezat în prezenţa Împăratului decât dacă era invitat de acesta.
― Sire? spuse el.
Împăratul trânti holograma pe biroul lui Demerzel şi spuse:
― Ce-i asta? Poţi să-mi spui?
Demerzel privi ceea ce îi dăduse Împăratul. Era o hologramă minunată, clară şi vie. Aproape ca îl puteai auzi pe băieţel ― zece ani avea, probabil ― pronunţând cuvintele incluse în subtitlu: "Nu vreau ca un robot să conducă Imperiul."
Demerzel spuse liniştit:
― Am primit şi eu aşa ceva, Sire.
― Şi cine a mai primit?
― Am impresia, Sire, că este un manifest răspândit peste tot în Trantor.
― Da, şi vezi la cine se uită piciul ăsta?
Arătă cu Imperialul deget pe hologramă:
― Ăsta nu eşti tu?
― Asemănarea este frapantă, Sire.
― Şi greşesc dacă presupun că intenţia acestui manifest, după cum îl numeşti tu, este să te acuze că ai fi un robot?
― Se pare că aceasta este intenţia, Sire.
― Te rog să mă opreşti dacă greşesc. Roboţii nu sunt legendarii oameni mecanici care se pot găsi în... în cărţile de aventuri şi în poveştile pentru copii?
― Sire, mycogenienii au convingerea că...
― Nu mă interesează mycogenienii şi convingerile lor. De ce te acuză că ai fi un robot?
― Sunt sigur că este o metaforă, Sire. Vor să mă înfăţişeze ca pe un om fără inimă, ale cărui gânduri reprezintă calcule lipsite de conştiinţă.
― Interpretarea ta e prea subtilă. Eu nu sunt idiot.
Lovi din nou holograma cu palma:
― Vor să-i facă pe oameni să creadă că într-adevăr eşti un robot.
― Dacă oamenii vor să creadă aşa ceva, Sire, nu pot fi împiedicaţi.
― Nu putem permite aşa ceva. Este un atac la demnitatea postului tău. Mai rău, este un atac la demnitatea Împăratului. Se subînţelege că eu ― eu ― aş fi ales un om mecanic pe postul de Prim Ministru. Aşa ceva nu poate fi tolerat. Ascultă, Demerzel, nu există legi care interzic denigrarea funcţionarilor publici ai Imperiului?
― Ba da... şi sunt foarte severe, Sire, începând cu Codul de Legi al lui Aburamis.
― Iar denigrarea Împăratului este o crimă capitală, nu-i aşa?
― Şi se pedepseşte cu moartea, Sire. Da.
