Dors Venabili îi înfruntă privirea cu o expresie la fel de hotărâtă ca a lui:
― Arunci nu te las nici pe tine să mergi, Hari.
― Eu trebuie să fi acolo.
― Nu este treaba ta. Grădinarul Clasa întâi trebuie să-i întâmpine pe noii veniţi.
― Într-adevăr. Dar Gruber nu poate. Este un om distrus.
― Probabil că are un asistent. Sau mai bine lasă-l pe Grădinarul Şef. Trebuie să rămână în post până la sfârşitul anului.
― Grădinarul Şef este prea bătrân. În plus...
Seldon ezită, după care continuă:
― ... există nişte suspecţi printre grădinari. Trantorieni. Au venit aici cu un motiv. Am numele fiecăruia dintre ei.
― Atunci arestează-i. Pe toţi. Este simplu. Pentru ce complici lucrurile?
― Pentru că nu ştiu de ce se află aici. Se pune ceva la cale. Nu văd ce ar putea face doisprezece grădinari, dar... Nu, m-am exprimat greşit, am să reformulez: Vad o mulţime de lucruri pe care le-ar putea face, dar nu ştiu pe care l-au plănuit. Îi vom aresta, într-adevăr, dar trebuie mai înainte sa aflu cât mai multe detalii. Trebuie să aflăm suficient de mult pentru a-i descoperi pe toţi cei care fac parte din conspiraţie, de sus şi până jos. Trebuie să ştiu cu ce se ocupă fiecare, pentru a stabili capetele de acuzare. Nu vreau să arestez doisprezece bărbaţi şi femei sub acuzaţia că au săvârşit o banală infracţiune. Vor spune că erau desperaţi, că aveau nevoie de o slujbă. Se vor plânge că nu e drept ca trantorienii să fie excluşi. Toată lumea va simpatiza cu ei, iar noi vom căuta ca tâmpiţii, degeaba. Trebuie să le oferim ocazia să se desconspire. În plus...
O pauză lungă, după care Dors spuse, furioasă:
― Ei bine, spune! Ce-i cu acest "în plus"?
Seldon coborî vocea:
― Unul dintre cei doisprezece este Raych, sub pseudonimul Planchet.
― Ce?
― Ce te mira? L-am trimis în Wye pentru a se infiltra în mişcarea Joranumită, şi uite că a reuşit să se infiltreze. Am încredere deplină în el. Dacă se află acolo, atunci ştie care este motivul, şi probabil că are un plan ca să ne dea şi nouă un indiciu cât de mic. Vreau să fiu de faţă. Vreau să-l văd. Vreau sâ-l ajut, dacă pot.
― Dacă vrei să-l ajuţi, pune câte cincizeci de gardieni umăr lângă umăr, de fiecare parte a grădinarilor tăi.
― Nu. Nici asta nu ne va ajuta cu ceva. Garda Imperială va fi la faţa locului, dar va fi disimulată. Grădinarii respectivi trebuie să aibă impresia că au mână liberă să execute planul aşa cum îşi doresc. Înainte de a-l executa, însă după ce-şi vor da în vileag intenţiile... îi vom aresta.
― Este riscant. Este riscant pentru Raych.
― Uneori trebuie să ne asumăm şi riscuri. Miza este mai mare decât viaţa unor indivizi.
― Nu ai inimă, dacă poţi spune aşa ceva!
― Crezi că nu am inimă? Am, dar chiar dacă mi s-ar sfâşia, prima mea grijă ar fi pentru...
― Termină!
Dors îi întoarse spatele, ca şi cum ar fi fost cuprinsă de durere.
― Înţeleg, spuse Seldon, dar tu nu trebuie să fii acolo. Prezenţa ta va fi foarte nepotrivită, conspiratorii vor bănui că ştim prea multe şi vor renunţa la plan. Nu vreau să renunţe la plan.
Se opri, apoi spuse cu blândeţe:
― Dors, spui că sarcina ta este să mă protejezi pe mine. Asta trece înaintea protecţiei lui Raych şi o ştii foarte bine. Nu vreau să insist, dar a mă proteja pe mine înseamnă a proteja psihoistoria şi întreaga omenire. Asta trebuie să treacă pe primul plan. Psihoistoria îmi spune că eu, la rândul meu, trebuie să protejez centrul cu orice preţ şi chiar asta încerc să fac... Înţelegi?
― Înţeleg, spuse Dors.
După care îi întoarse din nou spatele.
Şi sper că am dreptate, gândi Seldon.
Dacă nu avea dreptate, ea nu îl va ierta niciodată. Mai rău, nici el nu se va ierta vreodată... indiferent de existenţa psihoistoriei.
24
Erau aliniaţi frumos, cu picioarele depărtate, mâinile la spate, fiecare îmbrăcat într-o uniformă verde, nouă, curată, comodă, şi cu buzunare largi. Femeile puteau fi deosebite doar după înălţimea lor mai mică. Părul le era acoperit de glugă, însă grădinarii ― de ambele sexe ― trebuiau să poarte părul tăiat scurt şi să nu aibă păr pe faţă.
Nimeni nu ştia care era motivul. Era invocat cuvântul "tradiţie", la fel ca în multe alte cazuri, unele rezonabile, altele pur şi simplu idioate.
În faţa lor se afla Mandell Gruber, flancat de câte un asistent. Gruber tremura, cu ochii larg deschişi.
Hari Seldon strânse din buze. Dacă Gruber ar reuşi să spună "Grădinari, Împăratul vă urează tuturor bine aţi venit", ar fi fost suficient. După aceea avea să se ocupe el.
Ochii săi alunecară, privind noul contingent şi îl descoperi pe Raych.
Inima îi tresări un pic. Raych stătea în rândul din faţă, fără mustaţă, mai rigid decât ceilalţi, privind drept înainte. Ochii săi nu se mişcară pentru a întâlni privirea lui Seldon; nu dădea nici un semn, oricât de mic, că l-ar fi recunoscut.
Bun, gândi Seldon. Nici nu trebuie. Nu trebuie să se dea de gol.
