― Serios? spuse aspru gardianul.

Între ea şi intrare se aflau acum patru bărbaţi.

― Te rog să-ţi prezinţi numărul de identificare.

― Nu mă faceţi să întârzii, spuse Dors.

― Ţi-am cerut numărul de identificare.

― Mă faceţi să pierd timpul.

Unul dintre gardieni spuse deodată:

― Ştiţi cu cine seamănă? Cu soţia vechiului Prim Ministru. Dr. Venabili. Tigroaica.

Făcură o scenă caraghioasă, dându-se cu toţii un pas înapoi, însă unul dintre ei spuse:

― Eşti arestată.

― Serios? spuse Dors. Dacă sunt Tigroaica, ştiţi probabil că sunt mult mai puternică decât oricare dintre voi şi am reflexe mult mai rapide. Vă sugerez ca toţi patru să mă însoţiţi înăuntru, şi vom vedea ce are de spus colonelul Linn.

― Eşti arestată! se auzi din nou şi patru blastere se îndreptară spre Dors.

― Bine, spuse Dors. Dacă insistaţi.

Făcu o mişcare rapidă şi doi gardieni se treziră dintr-o dată la pământ, gemând, în timp ce Dors stătea cu câte un blaster în fiecare mână.

― Am încercat să nu-i rănesc, spuse ea, dar este posibil să le fi luxat încheieturile. Aţi mai rămas doi şi pot trage mult mai repede decât voi. Dacă faceţi cea mai mică mişcare ― cea mai mică ― va trebui să renunţ la obiceiul de o viaţă şi vă voi ucide. Asta îmi va face mult rău şi vă rog să nu mă obligaţi.

Cei doi gardieni rămaseră într-o tăcere absolută... nici o mişcare.

― Vă sugerez ca voi doi să mă escortaţi până la colonel, apoi puteţi solicita ajutor medical pentru camarazii voştri.

Sugestia nu era necesară. Colonelul Linn ieşi din biroul său.

― Ce se întâmplă aici? întrebă el. Ce...

Dors se întoarse spre el:

― Aha! Da-mi voie să mă prezint. Sunt Dr. Dors Venabili, soţia Profesorului Hari Seldon. Am venit să te văd pentru o problemă importantă. Aceştia patru au încercat să mă oprească, iar rezultatul este că doi dintre ei sunt răniţi destul de grav. Trimite-i pe toţi la treburile lor şi haide să vorbim. Nu-ţi fac nici un rău.

Linn privi ţintă la cei patru gardieni, apoi la Dors. Spuse, calm:

― Nu vrei să-mi faci nici un rău? Deşi patru gardieni nu au reuşit să te oprească, vor veni imediat o mie, dacă îi chem.

― Atunci cheamă-i, spuse Dors. Oricât de repede ar sosi, nu vor reuşi să te salveze, dacă mă hotărăsc sa te ucid. Trimite-i de aici pe gardieni, şi hai să vorbim civilizat.

Linn scăpă de gardieni şi spuse:

― Foarte bine, intră şi hai să vorbim. Te avertizez însă, Dr. Venabili... eu nu uit repede.

― Nici eu, spuse Dors.

Intrară împreună în sediul lui Linn.

15

Linn spuse, cu o politeţe desăvârşită:

― Spune-mi pentru ce anume te afli aici, Dr. Venabili.

Dors zâmbi. Un zâmbet care nu avea nimic ameninţător şi totuşi nu se putea spune că era amabil.

― Pentru început, spuse ea, am venit aici pentru a-ţi demonstra că pot veni.

― Da?

― Da. Soţul meu a fost luat şi dus la audienţa cu generalul într-un automobil oficial, sub escortă înarmată. Eu am părăsit hotelul aproximativ în acelaşi timp cu el, pe jos şi neînarmată ― iată-mă aici ― dar cred ca am ajuns înaintea lui. A trebuit să trec de cinci gardieni, dacă e să-l pun la socoteală şi pe acela de la care am împrumutat maşina. Aş fi trecut şi de cincizeci dacă era nevoie.

Linn dădu flegmatic din cap:

― Am înţeles că ţi se mai spune Tigroaica.

― Aşa mi se mai spune... Acum, după ce am ajuns la tine, sarcina mea este să am grijă ca soţul meu să nu păţească nimic rău. S-a aventurat în bârlogul generalului ― dacă mi se permite să fiu puţin teatrală ― şi vreau să iasă de aici nevătămat.

― Din câte ştiu eu, soţul tău nu va păţi nimic rău în urma acestei întâlniri. Dar dacă eşti atât de îngrijorată, pentru ce ai venit la mine? De ce nu te-ai dus direct la general?

― Pentru că, dintre voi doi, tu eşti cel cu creierul.

Se făcu o scurtă pauză, după care Linn spuse:

― Asta ar fi o remarcă extrem de periculoasa ― dacă ar fi auzită de alţii.

― Mai periculoasă pentru tine decât pentru mine, aşa că ai grijă să nu fie auzită... Acum, dacă îţi închipui că pot fi potolită şi îndepărtată... dacă îţi închipui că soţul meu poate fi închis sau condamnat la moarte, iar eu nu voi fi în stare să fac nimic... îţi faci iluzii.

Arătă spre cele două blastere care se odihneau pe masă înaintea ei:

― Am intrat pe aceste domenii fără să am nimic la mine. Am ajuns în imediata ta vecinătate cu două blastere. Dacă nu aş fi avut blastere, aş fi avut cuţite, şi mă pricep să le mânuiesc ca un expert. Şi dacă n-aş fi avut nici blastere, nici cuţite, trebuie să ştii că sunt totuşi o persoană formidabilă. Masa asta la care stăm este construită dintr-un metal foarte rezistent.

― Într-adevăr.

Dors ridică mâinile, cu degetele desfăcute, ca pentru a arăta că nu purta nici o armă. Apoi le coborî pe masă şi îi mângâie suprafaţa cu palmele.

Fără veste, ridică pumnul şi îl apoi îl repezi asupra mesei cu o izbitură puternică. Se produse un sunet de parcă s-ar fi lovit metal cu metal. Zâmbi şi ridică mâinile.

― N-am nici o zgârietură, spuse ea, n-am nici o durere. Dar poţi observa că masa este uşor turtită acolo unde am lovit. Dacă aş lovi la fel de puternic în căpăţâna unei persoane, craniul i-ar exploda. N-am făcut niciodată un asemenea lucru; de fapt, niciodată n-am ucis pe cineva, deşi am rănit mai mulţi. Totuşi, dacă Profesorul Seldon păţeşte ceva...

― Iarăşi ameninţi...