― Lasă-mă cu raportul. Sistemul de taxe este prea complicat, nu-i aşa? Asta vrei să-mi spui?

― Este foarte posibil, spuse prudent Seldon.

― Şi pentru a corecta această situaţie, trebuie simplificat sistemul de taxe... cât mai mult posibil.

― Va trebui să fac un studiu...

― Prostii! La capătul opus complexităţii stă simplitatea extremă. N-am nevoie de un raport ca să aflu aşa ceva.

― Este aşa cum spui tu, generale, zise Seldon.

În acest moment, generalul ridică brusc privirea, ca şi cum ar fi fost chemat... şi, într-adevăr, chiar fusese chemat. Încleştă pumnii, şi imaginea holografică a colonelului Linn alături de cea a lui Dors apărură deodată în cameră.

După un moment de perplexitate, Seldon exclamă:

― Dors! Ce faci aici?

Generalul nu spuse nimic, dar sprâncenele i se lipiră una de alta, într-o încruntare.

17

Generalul avusese o noapte grea. Din cauza neliniştii, la fel păţise şi colonelul. Acum se aflau faţă în faţă... nici unul nu se prea simţea în largul lui.

― Mai spune-mi încă o dată ce-a făcut femeia asta, spuse generalul.

Linn stătea de parcă avea o mare greutate pe umeri:

― Femeia asta este Tigroaica. Aşa i se spune. Parcă nu e om. Este o atletă fantastică, plină de încredere în propriile forţe şi, generale, este de-a dreptul înspăimântătoare.

― Te-a înspăimântat pe tine? O femeie?

― Am să-ţi spun exact ce a făcut şi am să-ţi mai povestesc şi alte lucruri referitoare la ea. Nu ştiu cât de adevărate sunt toate poveştile, dar ceea ce s-a întâmplat ieri seară este foarte adevărat.

Generalul ascultă, umflându-şi obrajii cu aer.

― E rău, spuse el după aceea. Ce facem?

― Cred că este clar ce trebuie să facem. Vrem psihoistoria...

― Da, o vrem, spuse generalul. Seldon mi-a zis ceva referitor la taxe care... Dar nu contează. Deocamdată nu ne ocupam de asta. Continuă.

Linn, care din cauza tulburării scăpă o scurtă expresie de iritare, continuă:

― După cum am spus, vrem psihoistoria, dar nu-l vrem pe Seldon. El, în orice caz, este un om aproape terminat. Cu cât îl studiez mai mult, cu atât îmi dau seama că este un intelectual care trăieşte de pe urma realizărilor din trecut. A avut la dispoziţie aproape treizeci de ani pentru a face din psihoistorie o ştiinţă plină de succese, dar a eşuat. Fără el, cu nişte oameni noi care să conducă Proiectul, psihoistoria ar putea avansa mult mai rapid.

― Da, sunt de acord. Şi femeia?

― Ei bine, aici e o problemă. Nu am luat-o în calcule, din cauză că a avut grijă să rămână în umbră. Dar acum am convingerea fermă că atâta timp cât femeia asta este în viaţă, ne va fi foarte greu, poate chiar imposibil, să-l înlăturăm pe Seldon în mod paşnic fără să implicăm guvernul.

― Chiar crezi că ne va face bucăţi ― pe mine şi pe tine ― dacă va avea impresia că i-am făcut vreun rău bărbatului ei? întrebă generalul arborând o expresie de dispreţ.

― Cred că o va face. Şi mai cred că va porni o rebeliune împotriva noastră. Va face exact ceea ce a promis.

― Mi se pare că eşti cam laş.

― Generale, te rog. Eu încerc să fiu rezonabil. Nu dau înapoi. Trebuie să avem grijă cu Tigroaica.

Făcu o pauză, apoi spuse din nou:

― De fapt, sursele mele de informaţie mă avertizaseră. Recunosc că am acordat prea puţină atenţie acestei probleme.

― Şi cum intenţionezi sa scapi de ea?

― Nu ştiu, spuse Linn.

Apoi, mai încet:

― Dar s-ar putea ca altcineva să ştie.

18

Seldon trecuse şi el printr-o noapte grea, iar ziua următoare nu promitea să fie mult mai bună. Nu avusese de prea multe ori în viaţă motive să fie supărat pe Dors. Dar de data aceasta, era foarte supărat.

― Ce prostie ai putut face! spuse el. Nu era suficient că stăteam cu toţii la Hotelul Sfârşitul Cupolei? Chestia asta era deja suficientă pentru a da de gândit unui conducător paranoic că are loc vreo conspiraţie.

― Cum? Eram neînarmaţi, Hari. Era o distracţie, finalul aniversării zilei tale de naştere. Nu reprezentam nici o ameninţare.

― Da, dar după aceea a avut loc invazia ta asupra domeniilor Palatului. A fost ceva de neiertat. Ai pătruns până la Palat pentru a te amesteca în discuţia mea cu generalul, deşi am spus clar ― de mai multe ori ― că nu doream să fii acolo. Aveam şi eu planurile mele, să ştii.

― Dorinţele, ordinele şi planurile tale trec pe locul doi atunci când este vorba de siguranţa ta, spuse Dors. Pe mine mă preocupa în principal siguranţa ta.

― Nu eram în pericol.

― Eu nu pot face astfel de presupuneri cu atât de mare uşurinţă. Au fost două atentate la viaţa ta. Ce te face să crezi că nu va exista şi un al treilea?

― Cele două atentate s-au produs pe vremea când eram Prim Ministru. Atunci probabil că existau interese majore ca să fiu ucis. Dar acum? Cine ar vrea să omoare un matematician bătrân?

― Asta este exact ceea ce vreau să aflu şi să preîntâmpin. Voi începe prin a face nişte anchete chiar aici, la Proiect.

― Nu. Nu vei face decât să-mi deranjezi oamenii. Lasă-i în pace.

― Nu. Hari, sarcina mea este să te protejez. Timp de douăzeci şi opt de ani m-am străduit să fac acest lucru. Nu mă poţi opri acum.

Ceva în strălucirea ochilor ei dădea clar de înţeles că, indiferent de ordinele lui Seldon, Dors avea de gând să procedeze aşa cum ştia ea.

Siguranţa lui Seldon trecea pe primul plan.

19