Gruber murmură anemic o formulă de bun-venit şi Seldon intră în scenă.
Înainta cu un pas lejer, aşezându-se imediat înaintea lui Gruber, şi spuse:
― Îţi mulţumesc, Grădinar Clasa întâi. Bărbaţi şi femei, grădinari ai Împăratului, veţi prelua o sarcină importantă. Veţi fi responsabili de sănătatea şi frumuseţea singurei zone deschise de pe măreaţa lume Trantor, capitala Imperiului Galactic. Deşi nu avem perspectivele nesfârşite ale lumilor neacoperite, voi veţi avea grijă ca această bijuterie să strălucească mai puternic decât orice altceva în Imperiu. Veţi primi ordine de la Mandell Gruber, care în curând va deveni Grădinar Şef. Dacă va fi necesar, el îmi va da raportul mie, iar eu voi da raportul Împăratului. După cum vă puteţi da seama, asta înseamnă că nu sunteţi decât la trei nivele de prezenţa Imperială şi întotdeauna vă veţi afla sub supravegherea sa binevoitoare. Sunt sigur că şi acum chiar suntem priviţi din Micul Palat, locuinţa sa personală, care este clădirea pe care o vedeţi la dreapta ― cea cu acoperiş de opal ― şi că ceea ce vede îi provoacă satisfacţie. Desigur, înainte de a începe, veţi urma un curs de pregătire pentru a vă familiariza pe de-a-ntregul cu domeniile şi necesităţile. Veţi...
În toată această vreme, se deplasase, aproape pe nesimţite, până în faţa lui Raych, care rămânea în continuare nemişcat, fără să clipească.
Seldon se strădui să nu-şi trădeze sentimentele, după care faţa îi fu traversată de o încruntătură uşoară. Persoana din spatele lui Raych îi părea cunoscută. Dacă nu i-ar fi studiat holograma, ar fi trecut neobservată. Nu era Gleb Andorin de Wyc? De fapt, patronul lui Raych în Wye? Ce căuta aici?
Andorin probabil că remarcase privirea suspicioasă a lui Seldon, căci murmură ceva printre buzele de-abia întredeschise. Mâna dreaptă a lui Raych plecă de la spate, intră în buzunarul larg al salopetei verzi, şi scoase un blaster. La fel făcu şi Andorin.
Seldon intră într-un fel de stare de şoc. Cum de li se permisese să intre cu blastere pe domenii? Zăpăcit, de-abia auzi strigătele de "Trădare!" şi zarva iscată.
Nu era preocupat decât de blasterul din mâna lui Raych, îndreptat direct spre el. Raych îl privea fără a da vreun semn că-l recunoaşte. Mintea lui Seldon se umplu de oroare când îşi dădu seama că avea să fie ucis de propriul fiu. Doar câteva fracţiuni de secundă îl mai despărţeau de moarte.
25
Un blaster, în ciuda numelui său1, Blaster vine de la to blast (a face să explodeze. În lb. engl.) (n.tr.). nu produce o explozie în adevăratul sens al cuvântului. El vaporizează şi provoacă distrugeri în interior şi ― dacă se poate spune aşa ― provoacă o implozie. Se aude un sunet uşor ca o şoaptă.
Hari Seldon nu se aştepta să audă acel sunet. Nu se aştepta decât la moarte. În consecinţă, fu surprins să îl audă totuşi, clar. Clipi rapid din ochi, în timp ce se pipăia, cu fălcile tremurând.
Era în viaţă? (Îşi pusese o întrebare, nu era o afirmaţie.)
Raych stătea în continuare acolo, cu blasterul îndreptat în faţă, cu ochi de sticlă. Era absolut nemişcat, ca o maşină căreia i se întrerupsese alimentarea cu energie.
În spatele lui se afla trupul prăbuşit al lui Andorin, mototolit şi scăldat într-o baltă de sânge. Iar lângă acesta, cu blasterul în mână, se afla un grădinar. Gluga alunecase; grădinarul era o femeie.
Îi aruncă o privire lui Seldon şi spuse:
― Fiul dumneavoastră mă cunoaşte sub numele de Manella Dubanqua. Sunt ofiţer de securitate. Vreţi să vă dau numărul de identificare, domnule Prim Ministru?
― Nu, spuse slab Seldon.
Garda Imperială îşi făcuse apariţia în scenă.
― Fiul meu! spuse el. Ce s-a întâmplat cu fiul meu?
― A consumat desperanţă, spuse Manella. Cred că va putea fi salvat.
Înaintă şi luă blasterul din mâna lui Raych:
― Îmi pare rău că nu am acţionat mai devreme. A trebuit să aştept o mişcare clară şi, când a venit, m-a luat prin surprindere.
― Şi eu am păţit la fel. Trebuie să-l ducem pe Raych la spitalul Palatului.
Dinspre Micul Palat se auzi deodată zarvă. Seldon se gândi că Împăratul urmărise într-adevăr evenimentele şi, în cazul acesta, trebuia să fie teribil de furios.
― Ai grijă de fiul meu, domnişoară Dubanqua, spuse el. Trebuie să merg să-l văd pe Împărat.
Trase o fugă nedemnă de poziţia lui, prin haosul de pe Marea Peluză, pătrunzând fără ceremonie în Micul Palat. Oricum, Cleon nu avea cum să fie mai furios de atât.
Şi acolo, într-un grup care privea îngrozit ― chiar acolo, pe treptele semicirculare ― se găsea trupul Maiestăţii Sale Imperiale, Cleon I, făcut praf, aproape de nerecunoscut. Robele lui Cleon serveau acum drept giulgiu. Ghemuit, sprijinit de perete, privind prosteşte la figurile îngrozite care îl încercuiau, se afla Mandell Gruber.
Seldon simţi că îl lasă nervii. Culese blasterul care zăcea la picioarele lui Gruber. Fusese blasterul lui Andorin. Întrebă încet:
― Gruber, ce-ai făcut?
Gruber, privindu-l ţintă, bâigui:
― Toată lumea ţipa, urla. M-am gândit: Cine îşi va da seama? Vor crede că altcineva l-a ucis pe Împărat. Dar, după aceea, n-am mai putut sa fug.
― Dar Gruber, de ce?
― Ca să nu fiu Grădinar Şef, spuse Gruber prăbuşindu-se.
Seldon privea şocat la Gruber, care căzuse în nesimţire.
Totul mersese ca prin urechile acului. El era în viaţă. Raych era în viaţă. Andorin era mort, iar Conspiraţia Joranumită avea acum să fie vânată până la ultima persoană. Centrul ar fi rezistat, exact aşa cum cerea psihoistoria. Şi tocmai atunci, dintr-un motiv care sfida orice raţiune, un grădinar îl omorâse pe Împărat.
Ce facem acum? gândi desperat Seldon. Ce se va întâmpla în continuare?
PARTEA A TREIA
DORS VENABILI
VENABILI, DORS― Hari Seldon a fost subiectul multor legende, astfel încât avem puţine speranţe să obţinem vreodată o biografie cu un mare grad de veridicitate. Cel mai enigmatic aspect al vieţii sale este legat probabil de consoarta sa Dors Venabili. Nu există nici o informaţie referitoare la Dors Venabili, în afară de faptul că s-a născut pe planeta Cinna şi mai târziu a ajuns la Universitatea Streeling din Trantor, devenind membru al facultăţii de istorie. La scurtă vreme după ocuparea postului la Universitate, s-a întâlnit cu Seldon şi a convieţuit cu el timp de douăzeci şi opt de ani. Despre viaţa ei nu se poate spune decât că este mai plină cu legende decât cea a lui Seldon. Există basme de-a dreptul incredibile care vorbesc despre puterea şi rapiditatea ei. Mai toţi o numeau ― făţiş sau pe ascuns ―"Tigroaica". Mai enigmatică însă decât apariţia ei este dispariţia, deoarece, după o anumită perioadă, nu mai auzim nimic despre ea. Nu există nici un indiciu referitor la ce s-a întâmplat.
Rolul de istoric este pus în evidenţă de lucrările sale privind. ..
