- Mergi la Chica? Cum spuneai că te cheamă? Albadan?

- Arvardan. Da, merg la Chica.

- Acolo locuiesc eu. Cel mai grozav oraş de pe Pământ. Stai mult?

- Poate, încă nu m-am hotărât.

- Hm!... Ascultă, sper că nu te superi dacă-ţi spun că ţi-am admirat cămaşa. Pot să mă uit mai de aproape? E din Sirius, nu?

- Într-adevăr.

- Foarte bun material. Nu găseşti aşa ceva pe Pământ... Spune-mi, amice, nu cumva ai prin bagaje una în plus? Ţi-aş cumpăra-o dacă ai vrea s-o vinzi. E foarte şic.

Arvardan clătină din cap cu putere.

44

- Regret, dar nu am venit cu cine ştie ce garderobă. Intenţionez să-mi cumpăr haine de-aici, de pe Pământ, în măsura în care voi avea nevoie.

- Îţi dau cincizeci de credite pe ea... Cum nu primi din partea celuilalt decât cea mai desăvârşită tăcere, adăugă cu o nuanţă de reproş în glas: E un preţ bun.

- Chiar foarte bun, răspunse Arvardan, dar, cum spuneam, nu am cămăşi de vânzare.

- În fine, se resemnă Creen, ridicând din umeri. Presupun că vei sta mult timp pe Pământ...

- Poate.

- Cu ce te ocupi?

De data asta arheologul nu-şi mai putu ascunde enervarea.

- Ascultă, domnule Creen, sunt cam obosit şi-aş vrea să dorm puţin.

Creen se încruntă.

- De ce te superi dumneata? Voi de-acolo nu ştiţi să vă purtaţi frumos cu oamenii? Te-am întrebat politicos, nu trebuie să mă repezi.

Conversaţia, purtată până atunci pe un ton scăzut, se amplificase aproape până

la proporţiile unui strigăt. Priviri duşmănoase se îndreptau spre Arvardan, ale cărui buze strânse desenau acum o linie subţire.

Aşa-i trebuia, gândi el cu amărăciune. N-ar fi intrat în toată această încurcătură

dacă, de la început, s-ar fi ţinut deoparte, dacă nu ar fi găsit de cuviinţă să facă paradă

de blestemata lui toleranţă, impunând-o unor oameni care nu aveau nevoie de ea.

Spuse pe un ton calm:

- Domnule Creen, nu eu ţi-am căutat compania, şi nici nu am fost nepoliticos.

Repet, sunt obosit şi aş dori să mă odihnesc. Nu văd ce-i neobişnuit în asta.

Tânărul se ridică, aruncă ţigara cu un gest violent şi ameninţă cu degetul.

- Ascultă, strigă el, te rog să nu mă tratezi ca pe-o cârpă. Extratereştri împuţiţi, aţi venit aici cu ifosele şi cu vorbele voastre meşterite şi credeţi că asta vă dă dreptul să ne călcaţi în picioare! Nu-nseamnă şi că trebuie să vă suportăm, ştii? Dacă nu-ţi place aici, pleacă de unde ai venit şi te-asigur că nu-i nevoie de mai multe mostre de obrăznicie din parte-ţi ca să mă înfig în tine. Ce, crezi că mi-e frică?

Arvardan întoarse capul privind inexpresiv pe geam. Creen nu mai spuse nimic, dar se duse la locul său. In tot avionul se iscă un murmur de voci ca un bâzâit de albine întărâtate, dar Arvardan nu-l luă în seamă. Simţea mai curând decât vedea privirile lor înveninate. Cu timpul însă şi acestea se potoliră, aşa cum trec toate.

Restul călătoriei rămase singur şi tăcut...

Aterizarea pe aeroportul din Chica fu binevenită. Zâmbi în sinea lui când zări din avion priveliştea "celui mai grozav oraş de pe Pământ", dar în comparaţie cu atmosfera apăsătoare de până atunci schimbarea însemna un imens progres.

Supraveghe operaţiunea de descărcare a bagajului şi ceru să-i fie transportat într-un biciclu. Aici cel puţin va fi singurul pasager şi, dacă avea grijă să nu vorbească mai mult decât strictul necesar cu şoferul, n-avea cum să mai dea de bucluc.

- Casa Oficială, îi spuse şoferului şi imediat maşina o luă din loc.

Aşa a început prima vizită a lui Arvardan la Chica, exact în aceeaşi zi în care Joseph Schwartz evada din Institutul de Cercetări Nucleare.

45

Creen urmărise plecarea lui Arvardan cu un zâmbet strâmb, îşi scoase carneţelul şi-l studie, pufăindu-şi ţigara. Nu scosese cine ştie ce de la pasageri, în ciuda poveştii sale cu unchiul pe care-o folosise adeseori cu mai multă eficienţă. Sigur, bătrânul se plânsese că un om trăise peste termen şi pusese asta pe seama "relaţiilor" cu Stegarii.

Se încadra la capitolul defăimare la adresa Confreriei. Peste o lună însă avea să

dispară oricum, aşa că nu mai avea rost să-i noteze numele.

Cu extraterestrul lucrurile stăteau altfel. Revăzu cu satisfacţie notiţele: "Bel Arvardan, din Baronn, Sectorul Sirius... se interesează de practicile legate de Şaizeci... misterios în privinţa afacerilor personale... a intrat în Chica în ziua de 12

octombrie ora 11 a.m., ora locală, la bordul unui avion de cursă... atitudine antiterristă

foarte pronunţată."

Poate de data asta avea să dea lovitura. Era plicticos să tot vânezi cârtitori mărunţi care făceau afirmaţii imprudente, dar pentru un caz ca cel de-acum merita să-ţi pierzi timpul.

În mai puţin de o jumătate de oră avea să-i prezinte Confreriei raportul. Părăsi agale aeroportul.

CAPITOLUL VIII

ÎNTÂLNIRE ÎN CHICA

Doctorul Shekt îşi răsfoia pentru a douăzecea oară jurnalul de observaţii. La intrarea fiicei sale, îşi ridică privirea dintre pagini. Pola îşi aruncă pe ea halatul, încruntându-se.

- Bine, tată, n-ai mâncat încă?

- Hm? Sigur c-am mâncat... Asta ce-i?

- Acesta e prânzul, sau, mai bine zis, a fost. Ceea ce-ai mâncat tu trebuie să fi fost micul dejun. Uite ce e: n-are rost să-ţi cumpăr de mâncare şi să-ţi aduc aici, dacă