Peste două ore, după ce făcuseră fotografii, strânseseră probe şi curăţaseră locul, Ozzie şi echipajele lui de poliţie părăsiră oraşul în cinci maşini de patrulare. Hastings era în fruntea convoiului. După ce trecură de băcănia lui Bates, ajunseră pe Craft Road. Aleea din faţa casei lui Hailey era aproape goală. Nu se vedeau decât maşina lui Gwen, camioneta lui Carl Lee şi Cadillacul roşu, de Illinois.
Ozzie ştia că nu va întâmpina rezistenţă. Poliţiştii se postară la poartă, în poziţie de tragere, urmărindu-l cu privirea pe şeriful care se îndrepta singur spre casă. Se opri o clipă. Uşa din faţă se deschise încet, şi, în cadrul ei, apăru Carl Lee cu Tonya în braţe. Se uită la prietenul lui, Ozzie, apoi la ceilalţi poliţişti. În dreapta stătea Gwen, iar în stânga cei trei băieţi. Cel mai mic plângea încetişor, dar ceilalţi doi priveau curajoşi şi mândri. Lester apăru în spatele lor.
Cele două grupuri se măsurară, aşteptând ca unul din ei să rupă tăcerea, dorind, parcă, să amâne cât mai mult momentul care avea să urmeze. Nu se auzeau decât suspinele mamei, ale fetiţei şi ale băieţelului mai mic.
Copiii încercaseră să înţeleagă. Carl Lee le explicase ce făcuse şi de ce. Pricepuseră, numai că nu acceptau ideea că tatăl lor va trebui să plece la puşcărie.
Ozzie dădu cu piciorul într-un morman de gunoi, uitându-se încurcat când la ei, când la oamenii lui. Într-un târziu, rosti:
— Ar fi bine să vii cu mine.
Carl Lee dădu aprobator din cap, dar nu se mişcă. Gwen şi băieţelul începură să plângă mai tare când Lester o luă pe Tonya din braţele tatălui său. Atunci, Carl Lee îngenunche în faţa celor trei fii ai săi şi le şopti că trebuie să plece, dar că nu va lipsi prea mult. Îi îmbrăţişă şi toţi începură să plângă, agăţându-se de el. Carl Lee se ridică, îşi sărută soţia şi se îndreptă spre şerif.
— Vrei să-mi pui cătuşe, Ozzie?
— Nu, bătrâne, urcă-te-n maşină.
8
Moss Junior Tatum şi Jake stăteau de vorbă liniştiţi în biroul lui Ozzie. Poliţiştii, administratorii şi alţi angajaţi ai închisorii se strânseseră într-o încăpere mare, dar aglomerată, şi aşteptau cu nerăbdare sosirea noului prizonier. Reporterii şi operatorii aşteptau în parcarea dintre închisoare şi autostradă. Dubele posturilor de televiziune din Memphis, Jackson şi Tupelo încurcau circulaţia, aşa că Moss ieşi şi dădu ordin să fie mutate.
— Aveţi de făcut vreo declaraţie? strigă un reporter.
— Da, mişcaţi-vă dubele de-aici.
— Ne puteţi spune ceva despre crimă?
— Da, au fost omorâţi doi oameni.
— Detalii?
— Habar n-am. Nu eram acolo când s-a-ntâmplat.
— Aveţi vreun suspect?
— Mda.
— Pe cine?
— Vă spun după ce mutaţi maşinile.
Dubele se mişcară imediat, iar camerele de luat vederi şi microfoanele năpădiră trotuarul. Moss dirija maşinile până fu mulţumit de rezultat, apoi se apropie de mulţime cu o scobitoare în colţul gurii şi cu degetele mari vârâte pe sub cureaua pantalonilor.
— Cine i-a omorât?
— L-aţi arestat?
— E implicată şi familia fetei?
— Au murit amândoi?
Moss zâmbi şi dădu din cap:
— Pe rând, pe rând! Da, avem un suspect şi l-am arestat. O să sosească în câteva minute, numai să nu mai blocaţi drumul cu dubele. Asta-i tot!
Moss se întoarse la închisoare urmărit de întrebările reporterilor. Se făcu însă că nu le aude şi intră în camera înţesată de lume.
— Ce face Looney? întrebă el.
— E Prather la el, la spital. Cred că e bine: doar o rană uşoară la picior.
— Mda; şi un uşor atac de cord, adăugă Moss zâmbind.
Ceilalţi râseră.
— Au sosit! strigă unul din gardieni şi se repeziră cu toţii la ferestre.
Ozzie conducea primul automobil, urmat de un şir de faruri albastre. Alături de el stătea Carl Lee, fără cătuşe. Hastings se sprijini de banchetă şi făcu semne prieteneşti către camerele de luat vederi pe lângă care treceau. Parcară în spatele închisorii şi intrară toţi trei. Carl Lee fu încredinţat gardianului-şef, iar Ozzie se duse la el în birou, unde aştepta Jake.
— Ai să stai îndată de vorbă cu Hailey, zise şeriful.
— Mulţumesc. Eşti sigur c-a făcut-o el?
— Da, sunt sigur.
— Nu ţi-a făcut mărturisiri, nu-i aşa?
— Nu. De fapt, n-a zis aproape nimic. Am impresia că Lester l-a învăţat cum să procedeze.
