— Povesteşti de parcă l-ai fi văzut.
— Nu, am aflat prin cineva.
— Prin cine?
— Asta-i bună, Jake!
— Ai pus iar microfoane?
— Nici vorbă! Sunt însă un bun ascultător. E încurajator, nu-i aşa?
— Ce anume?
— Votul acesta strâns. Şase din optsprezece au votat pentru eliberarea lui imediată. Cinci negri, plus Crowell. Excelent! Să bagi vreo doi negri în juriul de proces şi n-ai treabă. E clar?
— Nu e chiar aşa uşor. Dacă se judecă în comitatul acesta, s-ar putea ca toţi membrii juriului să fie albi. E un lucru obişnuit aici şi absolut legal. Plus că tipu’ ăsta, Crowell, pare căzut din lună!
— Aşa i s-a părut şi lui Buckley. Ar trebui să-l vezi pe rahatu’ ăsta cum se-mpăunează pe la tribunal, gata să dea autografe, numai pentru că a apărut aseară la televizor! Nimeni nu vrea să vorbească de asta, dar el se străduieşte din răsputeri să le reamintească. E ca un mucos care vrea să atragă atenţia asupra lui.
— Fii cuminte! S-ar putea să ajungă guvernator.
— Nu şi dacă pierde în cazul ăsta. Şi există toate premisele să fie aşa, Jake. O s-alegem un juriu bun, doisprezece cetăţeni de treabă, apoi o să-i plătim.
— Eu nu ştiu nimic.
— Îţi spun eu, metoda asta nu dă greş!
*
Puţin după ora douăsprezece şi jumătate, Jake intră în camera judecătorului, din spatele sălii de şedinţe, şi dădu mâna cu Buckley, cu Musgrove şi cu Ichabod. Noose îi făcu semn să ia loc şi se aşeză şi el în spatele biroului.
— Jake, o să-ţi răpim doar câteva minute, zise el, privind de-a lungul nasului său celebru. Aş dori să ţinem şedinţa de trimitere în judecată mâine-dimineaţă, la ora nouă. Ai vreo obiecţie?
— Nu. E bine, răspunse Jake.
— Mâine-dimineaţă vor mai fi câteva trimiteri în judecată. Apoi, la ora zece, începem un caz de furt prin efracţie. Bine, Rufus?
— Da, domnule.
— Bun. Să vorbim acum despre data procesului lui Hailey. După cum ştiţi, următoarea sesiune începe, aici, în a treia zi de luni a lunii august. Cred că va veni foarte multă lume, după publicitatea care se face. Cred că ar fi bine să punem procesul pe rol cât mai repede.
— Aveţi dreptate, se băgă Buckley.
— Jake, de cât timp ai nevoie ca să pregăteşti procesul?
— De şaizeci de zile.
— Şaizeci de zile! exclamă Buckley neîncrezător. De ce atât de mult?
Jake nu-l băgă de seamă şi îl privi pe Ichabod care îşi aranja ochelarii şi studia agenda de lucru.
— Ne putem aştepta la transferul procesului la altă instanţă? întrebă judecătorul.
— Da.
— Oricum, nu contează, zise Buckley. Va fi condamnat oriunde s-ar judeca.
— Păstrează-ţi remarcile pentru televiziune, Rufus, spuse Jake liniştit.
— Tu vorbeşti de televiziune?! replică Buckley. Am văzut că te-ai simţit foarte bine în faţa camerelor de luat vederi.
— Vă rog, domnilor! zise Noose. La ce alte moţiuni ne putem aştepta din partea apărării?
Jake reflectă o clipă.
— Vor mai fi câteva.
— Le-aş putea şti şi eu? întrebă Noose, cu o nuanţă de iritare în glas.
— Domnule judecător, nu am de gând să vorbesc acum despre strategia pe care o voi folosi în apărare. Abia s-a formulat acuzaţia, iar eu încă n-am discutat cu clientul meu. Mai avem de lucru.
— De cât timp ai nevoie?
— De şaizeci de zile.
— Glumeşti! izbucni Buckley. Eu sunt gata de proces şi mâine! Şaizeci de zile, e ridicol!
Jake începu să fiarbă, dar nu zise nimic. Buckley se duse la fereastră bombănind iritat. Noose îşi studia, în continuare, agenda.
