— De ce şaizeci de zile?
— S-ar putea să fie un caz complicat.
Buckley râse, dând din cap.
— Atunci ne putem aştepta la o apărare bazată pe iresponsabilitatea inculpatului? întrebă judecătorul.
— Da, domnule. Un control psihiatric durează. Apoi, procuratura va cere o nouă expertiză.
— Înţeleg.
— Pe lângă aceasta, s-ar putea să mai avem şi alte probleme de rezolvat, înainte de proces. E un caz serios şi vreau să-l pregătesc cum trebuie.
— Domnul Buckley? zise judecătorul.
— Fie ce-o fi! Pentru noi, tot una. Procuratura e gata şi mâine.
Noose notă în agendă şi îşi aranjă ochelarii care îi alunecaseră pe nas, oprindu-se într-un neg plasat chiar în vârful acestuia. Din cauza acestui defect, precum şi a formei ciudate a capului, domnul judecător îşi comandase nişte ochelari cu braţe lungi, pe care nu-i folosea niciodată la citit. Jake bănuia demult acest lucru, dar nu îndrăznise să-i spună că forma hexagonală şi culoarea portocalie a lentilelor erau ridicole şi atrăgeau şi mai mult atenţia asupra nasului.
— Cât anticipezi că va dura procesul? întrebă Noose.
— Trei-patru zile. Numai că s-ar putea să ia ceva timp alegerea juriului.
— Domnule Buckley?
— Mi se pare rezonabil. Dar nu înţeleg de ce e nevoie de atâta timp pentru pregătirea unui proces care va dura doar trei zile. Cred că ar putea fi judecat mai curând.
— Linişteşte-te, Rufus, zise Jake calm. Televiziunea va fi aici tot timpul, chiar şi după proces. Nu vei fi ignorat. Ai să dai interviuri, conferinţe de presă, ai să ţii predici, discursuri, de toate! Aşa că nu-ţi face griji!
Buckley făcu ochii mici şi se înroşi. Se îndreptă spre Jake.
— Dacă nu mă-nşel, domnule Brigance, ai dat mai multe interviuri şi ai fost filmat mai des decât mine, în ultima săptămână.
— Corect. Şi eşti gelos, nu-i aşa?
— Nu, nu sunt gelos. Nu-mi pasă mie de televiziune!
— De când?
— Domnilor, vă rog! îi întrerupse Noose. Se pare că vom fi implicaţi într-un caz lung şi incitant, aşa că cer avocaţilor să se comporte profesional. Agenda mea e destul de încărcată. Singura posibilitate ar fi în săptămâna care începe pe douăzeci şi doi iulie. Vreo obiecţie?
— Nu. Mie-mi convine, zise Musgrove.
Jake se uită la Buckley zâmbind, apoi îşi notă în carneţel data stabilită.
— Bine. Atunci, până luni, opt iulie, să se îndosarieze toate actele şi moţiunile dinainte de proces. Trimiterea în judecată s-a stabilit pentru mâine, la ora nouă. Mai aveţi întrebări?
Jake se ridică, dădu mâna cu Noose şi cu Musgrove, apoi plecă. După masă îşi vizită faimosul client în biroul lui Ozzie, la puşcărie. Carl Lee primise o copie după hotărârea marelui juriu şi acum avea câteva întrebări pentru avocatul său.
— Ce înseamnă omor cu premeditare?
— Cel mai rău lucru.
— Câte feluri de crime sunt?
— În linii mari, trei: prin imprudenţă, crimă obişnuită şi cu premeditare.
— Cât înseamnă omorul prin imprudenţă?
— Douăzeci de ani.
— Şi cel obişnuit?
— De la douăzeci de ani, la închisoare pe viaţă.
— Dar crima cu premeditare?
— Condamnare la moarte, prin gazare.
— Şi cât pot lua pentru vătămarea unui poliţist?
— Închisoare pe viaţă, fără drept de apel.
Carl Lee studia actul de acuzare cu atenţie.
— Vrei să spui că am două condamnări la camera de gazare şi una pe viaţă?
— Încă nu. Mai întâi, ai dreptul la un proces care, apropo, a fost programat pentru douăzeci şi doi iulie.
