Jake se uită în susul şi în josul străzii. Nu se vedea nicio lumina aprinsa.

— Nu. N-are rost să trezim pe toată lumea. Las-o să ardă. Nu se-ntâmplă nimic, nu-i aşa?

— E curtea ta.

Prather nu se mişca; stătea acolo, cu mâinile în buzunar, cu pântecele revărsându-i-se peste curea.

— N-am mai avut aşa ceva de multă vreme, pe aici. După câte-mi amintesc, ultima oară a fost la Karaway, în nouă sute şaizeci şi…

— 1967.

— Îţi aminteşti?

— Da. Eram la liceu. Am ieşit şi ne-am uitat cu totii.

— Cum îl chema pe negrul ăla?

— Robinson şi nu mai ştiu cum. S-a bănuit c-a violat-o pe Velma Thayer.

— Şi-a fost adevărat? întrebă Prather.

— Juriul asta a a zis. A fost condamnat pe viaţă. E şi acum la Parchman, şi culege bumbac.

Prather păru satisfăcut.

— Stai s-o chem pe Carla, zise Jake, mormăind ceva, în timp ce intra în casă.

Se întoarse împreună cu soţia lui.

— Dumnezeule, Jake, cine a făcut aşa ceva?

— N-am nici cea mai mică idee.

— Ku-Klux-Klan-ul?

— Asta cu siguranţă, răspunse poliţistul. Cine altcineva mai dă foc la cruci?

Jake aprobă.

— Credeam că nu mai există, de ani de zile, nicio filială, aici, în Ford, zise Prather.

— Se pare că s-au întors, replică Jake.

Carla împietrise de spaimă, cu mâna la gură. Strălucirea flăcărilor se reflecta pe faţa ei, înroşind-o.

— Fă ceva, Jake! Stinge-o!

Jake se uită la cruce, apoi din nou în lungul străzii. Pocnetele şi trosniturile se înteţiră, iar flăcările se înălţară cu şi mai multă strălucire. Speră pentru o clipă că se va stinge repede, fără să fie văzută de nimeni în oraş, în afară de ei. Apoi zâmbi, dându-şi seama de naivitatea lui.

Prather îşi drese vocea, sătul să tot stea acolo, în pridvor.

— Ştii, Jake, să nu crezi că vreau să te supăr, dar, după câte zic ziarele, au greşit adresa, nu-i aşa?

— Bănuiesc că nu ştiu să citească.

— Mai mult ca sigur.

— Spune-mi, Prather, ştii ceva despre vreun membru activ al Klan-ului prin zonă?

— Absolut nimic. Sunt câţiva prin sudul statului, dar p-aici, niciunul. Cel puţin, aşa ştiu eu. FBI-ul ne-a spus că organizaţia asta e de domeniul trecutului.

— Asta nu mă-ncălzeşte cu nimic.

— De ce?

— Pentru că tipii ăştia, dacă sunt membri ai Klan-ului, nu sunt localnici. Şi atunci lucrurile se complică. Ce zici, Prather?

— Nu ştiu ce să zic. Eu unul mi-aş face mai multe griji, dacă ar fi de pe la noi. Asta ar însemna că se reorganizează Klan-ul în comitatul nostru.

— Dar crucea, ce semnificaţie are? îl întrebă Carla pe poliţist.

— Eşti avertizat, în felul acesta, să-ţi vezi de treabă, că, altfel, a doua oară vor acţiona mai drastic decât acum. Deci, nu se vor mai limita la a da foc la câteva surcele. Au uzat de aceste metode ani de zile, pentru a intimida pe toţi cei care simpatizau cu negrii, precum şi pe cei care constituiseră organizaţiile pentru drepturi civile. Dacă avertismentele nu aveau efect, urmau acte de violenţă, bătăi, explozii, omoruri chiar. Am crezut că toate acestea ţin de trecutul îndepărtat. În cazul dumneavoastră, e modul lor de a spune că Jake trebuie să-şi ia mâinile de pe Hailey. Dar, odată ce nu mai e avocatul lui, habar n-am ce-ar putea însemna.

— Du-te şi vezi ce face Hanna, îi spuse Jake Carlei, care intră în casă.

— Dacă ai un furtun, sting eu focul, se oferi Prather.

— Bună idee, zise Jake. N-aş vrea să vadă vecinii.

Jake şi Carla stăteau acolo, în halate, şi se uitau la poliţistul care stingea focul. Lemnul sfârâia şi fumega sub jetul de apă. După un sfert de oră, Prather încolăci furtunul şi îl puse pe un strat de flori din spatele tufelor.

— Mulţumesc, bătrâne. Te rog să nu spui nimănui, bine?

Prather îşi şterse mâinile de pantaloni, apoi îşi potrivi cascheta.

— S-a făcut! N-o să afle nimeni. Dar dacă se mai întâmplă ceva, sună imediat la dispecerat. Oricum, vom pune casa sub urmărire câteva zile.

Maşina poliţiei se îndepărtă. Cei doi se aşezară în balansoar, uitându-se la crucea care fumega încă.

— Parcă aş citi un număr vechi din Life, zise Jake.

— Sau un capitol dintr-o carte de istorie. Poate ar fi bine să-i anunţăm că te-a dat la o parte.

— Mulţumesc.

— De ce?

— Pentru că mi-ai zis-o!