— Bun. Se va urma procedura legală şi voi citi actul de acuzare în faţa Curţii, zise Noose dregându-şi vocea. Marii juraţi ai statului Mississippi aleşi dintre cetăţenii cinstiţi şi loiali ai comitatului Ford, legal confirmaţi, sub jurământ, însărcinaţi să stabilească acuzaţiile din ţinutul mai sus menţionat, în numele şi sub autoritatea statului Mississippi, stabileşte că numitul Carl Lee Hailey din comitatul şi statul amintite mai înainte, sub jurisdicţia acestei Curţi, a comis infracţiunea de omor premeditat asupra lui Billy Ray Cobb, o fiinţă umană, şi al lui Pete Willard, fiinţă umană, şi l-a împuşcat, cu intenţia de a-l omorî, pe Dewayne, poliţist, încălcând astfel legea, prin atacarea directă a Codului din Mississippi, atentând la liniştea şi demnitatea statului. Actul este autentic şi a fost semnat de Laverne Gossett, prim-jurat al marelui juriu.
Noose îşi recăpăta respiraţia.
— Aţi înţeles capetele de acuzare?
— Da.
— Aţi înţeles că, dacă veţi fi condamnat, vă aşteaptă pedeapsa cu moartea prin gazare, la penitenciarul din Parchman?
— Da.
— Sunteţi vinovat sau nu?
— Nu sunt vinovat.
Noose îşi consultă agenda, în vreme ce publicul îl privea cu atenţie. Reporterii luau notiţe. Artiştii plastici se concentrau asupra personajelor principale. Buckley observă că îl desenau şi pe el, aşa că le oferi imaginea clară a profilului său. Ardea de nerăbdare să vorbească. Se uita dispreţuitor la Carl Lee, gata să-l înghită pe criminalul acesta nenorocit. Se apropie măreţ de masa la care stătea Musgrove şi îşi şoptiră amândoi câte ceva, plini de importanţă. Apoi traversă sala şi se angajă într-o discuţie confidenţială cu unul din funcţionari. După câteva momente, se întoarse lângă acuzatul care stătea nemişcat, alături de avocatul său. Jake îşi dădea seama de circul pe care îl făcea Buckley şi încerca din răsputeri să îl ignore.
— Domnule Hailey, chirăi Noose, procesul dumneavoastră e stabilit pentru luni, 22 iulie. Toate actele şi moţiunile trebuie îndosariate până la 24 iunie şi predate la 8 iulie.
Atât Carl Lee cât şi Jake dădură aprobator din cap.
— Mai e ceva?
— Da, onorată instanţă, zise Buckley cu voce puternică, pentru a putea fi auzit de reporterii din rotondă. Statul se opune oricărei încercări de acordare a eliberării pe cauţiune.
Jake strânse pumnii şi-i veni să urle.
— Onorată instanţă, acuzatul nu a făcut încă nicio cerere de eliberare pe cauţiune. Ca de obicei, domnul Buckley are nelămuriri în legătură cu procedura. Nu se poate opune unei cereri, înainte de a fi formulată. Asta se învaţă încă din facultate.
Buckley se simţi atins, dar continuă.
— Onorată instanţă, domnul Brigance face totdeauna cerere de eliberare pe cauţiune şi sunt sigur că va proceda şi astăzi la fel. Vreau să subliniez, încă de pe acum, că statul se opune unei asemenea pretenţii.
— Păi, de ce nu aşteptaţi până formulează cererea? întrebă Noose cu o nuanţă de iritare în voce.
— Foarte bine, zise Buckley.
Se înroşise şi îl privea pe Jake cu dispreţ.
— Aveţi în vedere să cereţi cauţiunea? întrebă Noose.
— Mi-am planificat s-o cer la momentul potrivit, însă domnul Buckley a intervenit cu tot acest teatru…
— Nu are nicio importanţă, îl întrerupse Noose.
— Ştiu, domnule judecător; pentru domnia sa lucrurile nu sunt prea clare.
— Cereţi cauţiunea, domnule Brigance?
— Da, mi-am propus s-o cer.
— Mi-am dat seama, şi m-am gândit deja dacă într-un asemenea caz se poate pune problema aşa. După cum ştiţi, depinde numai de voinţa mea; iar eu nu am acordat niciodată cauţiunea într-un caz de omor premeditat. Nu văd de ce aş face excepţie acum.
— Vreţi să spuneţi că refuzaţi acordarea cauţiunii?
— Da.
Jake dădu din umeri şi puse un dosar pe masă.
— Foarte bine.
— Mai aveţi ceva?
— Nu, domnule judecător, spuse Jake.
Buckley dădu din cap, fără să scoată niciun cuvânt.
— Bun. Domnule Hailey, acestea fiind zise, vi se ordonă să rămâneţi în custodia şerifului din comitatul Ford, până la proces.
Carl Lee se întoarse la locul lui din primul rând, unde îl aştepta un poliţist cu cătuşele. Jake îşi deschise servieta şi se pregătea să-şi aranjeze documentele, când Buckley îl apucă de braţ.
— Ai făcut pe nebunu’, Brigance, îi spuse el printre dinţi.
— Tu ai vrut-o, replică Jake. Ia mâna de pe mine.
Buckley îi dădu drumul.
— Nu m-ai impresionat cu nimic.
