Câteva momente mai târziu coborî totuşi şi întrerupse ciondăneala de la parter, salutându-i pe reporteri cu căldură. Ethel dispăru în sala de şedinţe.
— Vreţi să ne răspundeţi la câteva întrebări? zise unul dintre ei.
— Nu, replică Jake politicos. Trebuie să mă întâlnesc cu judecătorul Noose.
— Numai câteva întrebări.
— Acum, nu. Însă voi ţine o conferinţă de presă la ora trei după-amiază.
Jake deschise uşa şi reporterii îl urmară pe trotuar.
— Unde?
— La mine în birou.
— Pe ce temă?
— Pe tema acestui caz.
Jake mergea încet, de-a lungul străzii, spre tribunal, răspunzând la întrebări.
— Va fi şi domnul Hailey la conferinţa de presă?
— Da, împreună cu familia.
— Şi fetiţa?
— Da, va veni şi ea.
— Domnului Hailey i se va permite să răspundă la întrebări?
— Poate. Încă nu m-am decis.
Jake îşi luă rămas-bun şi intră în tribunal, lăsându-i pe reporteri să discute despre conferinţa de presă.
Buckley îşi dorise să fie întâmpinat măcar de unu-doi reporteri. Dar toţi se îngrămădiseră la uşile din spate, să-l poată vedea pe acuzat. Pe viitor, îşi va schimba traseul.
Judecătorul Noose îşi parcă maşina lângă o gură de incendiu din faţa poştei. Pătrunse în clădirea tribunalului fără să atragă nici el atenţia cuiva.
Ozzie aruncă o privire pe fereastra închisorii spre gloata care îl aştepta pe Carl Lee în parcare. O clipă, îi trecură prin minte gânduri negre, dar le respinse imediat. Primise la birou mai multe telefoane de ameninţare, dar numai câteva meritau să fie luate în serios. Dacă astăzi era atâta agitaţie, ce va fi la proces! Şuşoti ceva cu Moss Junior, apoi poliţiştii îl înconjurară pe Carl Lee şi ieşiră printre reporteri, până la o dubiţă. Porniră în grabă spre tribunal, escortaţi de trei maşini de patrulare noi.
Noose planificase vreo douăsprezece înfăţişări de trimitere în judecată pentru ora nouă dimineaţa; se aşeză pe scaun şi începu să caute prin hârtii, până găsi documentul privitor la cazul Hailey. Se uită în primul rând spre grupul de bărbaţi cu figuri dubioase, proaspăt acuzaţi. În capăt, observă un inculpat cu cătuşe, păzit de doi poliţişti. Brigance îi spunea ceva la ureche; judecătorul îşi dădu seama că e Hailey.
Noose luă un dosar roşu, apoi îşi potrivi ochelarii, în aşa fel încât să nu-l incomodeze la citit.
— Statul contra lui Carl Lee Hailey, cazul 3889. Să se prezinte domnul Hailey.
Îi scoaseră cătuşele, apoi avocatul îl conduse la bară. Acolo se opriră şi se uitară în sus, spre judecătorul care parcurgea agitat textul acuzaţiei. Sala se linişti. Atunci Buckley se ridică şi se apropie. Câţiva desenatori schiţară în grabă scena. Jake se uită la procurorul care nu avea niciun motiv să ia cuvântul la această înfăţişare. Buckley era îmbrăcat într-un costum cu vestă, negru, din poliester. Se pieptănase cu părul lins, lipit de ţeasta lui mare. Părea un evanghelist gata să predice la televiziune. Jake se apropie de el şi-i şopti:
— Frumos costum, Rufus!
— Mulţumesc, replică el, oarecum luat pe nepregătite.
— Străluceşte în întuneric, nu-i aşa? mai zise el şi se întoarse lângă client.
— Sunteţi Carl Lee Hailey? întrebă judecătorul.
— Da.
— Domnul Brigance e apărătorul dumneavoastră?
— Da.
— Am în faţă o copie a actului de acuzare redactat de marele juriu. Aţi primit şi dumneavoastră una?
— Da.
— Aţi citit-o?
— Da.
— Şi aţi discutat pe această temă cu apărătorul dumneavoastră?
— Da.
— Aţi înţeles despre ce e vorba?
— Da.
