Nu se opri din râs vreo zece minute. Îşi aprinse o ţigară ieftină şi începu să lucreze la moţiunea pentru transferul procesului la altă instanţă.

Două zile mai târziu, Lucien o sună pe Ethel să-i spună să-l anunţe pe Jake să treacă pe la el. Era foarte important. Avea un vizitator care trebuia să vorbească cu Jake.

Era vorba de dr. W.T. Bass, un psihiatru pensionar din Jackson. Îl cunoştea pe Lucien de ani de zile şi colaboraseră în câteva cazuri de omor comise de iresponsabili. Ambii criminali se mai aflau încă la Parchman. Ieşise la pensie cu un an înainte de radierea din barou a lui Lucien, din aceleaşi cauze ca şi prietenul lui, adică atracţia nestăpânită pentru Jack Daniel’s. Îşi mai vizita, din când în când, vechiul amic, la Clanton, iar Lucien se mai ducea, uneori, să-l vadă, la Jackson. Se bucurau mult când se întâlneau, mai ales că aveau ocazia să se îmbete împreună. Acum stăteau pe terasă şi îl aşteptau pe Jake.

— Nu trebuie să spui decât că a fost iresponsabil, îl instrui Lucien.

— Chiar aşa?

— N-are importanţă!

— Dar ce e important?

— E important să-i dai posibilitatea juriului să se lege de ceva, pentru a-l achita. Lor nu le pasă dacă e sau nu nebun. Dar au nevoie de un motiv pentru a da o decizie în favoarea inculpatului.

— Ar fi indicat să-l examinez.

— Poţi s-o faci. Ai voie să-l întrebi orice. Stă la puşcărie şi aşteaptă cu nerăbdare să vorbească cu cineva.

— Va fi nevoie să-l vizitez de mai multe ori.

— Ştiu.

— Şi ce-o să se întâmple dacă voi constata că n-a fost iresponsabil în momentul crimei?

— Atunci nu vei mai fi martor la proces şi nici nu-ţi va mai apărea fotografia şi numele în ziar. Nu vei putea da nici interviuri la televiziune.

Lucien se opri ca să mai tragă o duşcă.

— Fă cum spun eu. Chestionează-l, ia notiţe. Ştii tu ce să faci. Pune-i întrebări trăsnite şi, după asta, spune-i c-a fost nebun.

— Nu prea sunt sigur că merge.

— Uite ce-i. Eşti medic, nu-i aşa? Atunci acţionează cu demnitate, fii arogant. Spune-ţi părerea cu hotărâre. Comportă-te ca un medic adevărat.

— Nu ştiu ce să spun. Treaba asta n-a prea mers niciodată.

— Fă ce-ţi spun eu.

— Nu vezi că am mai zis cândva aşa, şi sunt amândoi la Parchman.

— Ăia n-aveau nicio şansă. Cu Hailey e altceva.

— Are vreo portiţă de scăpare?

— Foarte îngustă.

— Mi s-a părut că ai zis altceva.

— E un bărbat de ispravă, care a avut motive să comită omorul.

— Atunci de ce nu are şanse mari?

— Legea spune că motivele lui n-au un temei solid.

— Urât din partea ei.

— Şi, în afară de asta, e negru, într-un comitat unde predomină albii. Nu prea am încredere în bigoţii ăştia de aici.

— Şi dacă ar fi alb?

— Dacă ar fi fost alb şi dacă ar fi omorât doi negri care i-ar fi violat fetiţa, juriul l-ar fi declarat nevinovat înainte de proces.

Bass îşi termină paharul şi îşi mai turnă unul. Între el şi Lucien se afla o baterie plină cu gheaţă şi cu băutură.

— Dar avocatul lui? întrebă el.

— Trebuie să vină dintr-o clipă într-alta.

— Nu cumva a lucrat cu tine?

— Da, ţi-am spus doar. Pentru vârsta lui, are oarece experienţă. Nu e la primul caz de omor. Dar, dacă-mi amintesc bine, n-a mai avut situaţii de iresponsabilitate.

— Interesant. Bine că nu e vreunul să-mi pună tot felul de întrebări stupide.

— Îmi place că eşti atât de încrezător. Aşteaptă numai să-l întâlneşti pe procuror.

— Nu ştiu ce să spun. Până acum, n-a mers cu argumentul ăsta.

Lucian dădu din cap enervat.

— Eşti cel mai amărât doctor pe care l-am cunoscut.

— Şi cel mai sărac.

— Toată lumea se aşteaptă să fii mândru şi arogant. Tu eşti expertul. Trebuie să te comporţi ca atare. Cine poate pune la îndoială părerea ta profesională?

— Procuratura s-ar putea să-şi aducă experţii ei.

— Da, au un psihiatru din Whitfield. El o să examineze inculpatul vreo câteva ore, apoi va veni la proces şi va spune că e cel mai normal om pe care l-a întâlnit vreodată. În opinia lui, nu există iresponsabili. Toată lumea a fost blagoslovită cu mintea întreagă. Whitfield e plin de oameni normali, cu excepţia cazurilor în care e vorba de banii statului. Atunci, jumătate din populaţie e nebună! Dacă ar zice că inculpaţii sunt iresponsabili din punct de vedere legal, ar fi concediat imediat. Şi cu asta, am spus totul. Îţi dai seama cu cine ai de-a face!

— Iar juriul o să mă creadă pe mine?

— Te comporţi de parcă n-ai mai fi trecut prin aşa ceva.

— Ştii bine că mi s-a întâmplat de două ori: un violator şi un criminal. Niciunul din ei nu era nebun, deşi eu am susţinut acest lucru. Şi iată că sunt şi acum la puşcărie.

Lucien mai sorbi o înghiţitură şi se uită lung la lichidul maroniu, în care pluteau cuburi de gheaţă.