— Nemaipomenit! zise el, închizând ochii.

— La ce ora te-ai băgat în pat?

„Ce pat?” gândi Jake.

— Imediat după ce te-am sunat.

Ea tăcu.

— Am venit la birou la trei noaptea, zise el cu mândrie.

— La trei?!

— Da, n-am putut să dorm.

— Dar n-ai dormit nici joi noaptea.

Simţi o undă de îngrijorare în glasul ei rece, până atunci, şi se simţi mai bine.

— E-n regulă. Am să stau mai mult la Lucien, săptămâna care vine şi cealaltă. Cred că e mai sigur acolo.

— Dar ai şi garda de corp, nu-i aşa?

— Da, pe Nesbit. Doarme în maşină, în parcare.

Ea ezită o clipă, iar el simţi cum se-ncălzesc firele de telefon.

— Mă tem pentru tine, zise ea tandru.

— N-o să mi se întâmple nimic, draga mea. Te sun eu mâine. Am foarte mult de lucru.

Puse receptorul jos, se duse la toaletă şi vomită.

*

Jake ignoră vreo cincisprezece minute bătăile insistente de la uşă. În orice caz, oricine era, ştia cu siguranţă că el e înăuntru, de aceea nu se dădea bătut. Până la urmă Jake ieşi în balcon şi strigă:

— Cine-i acolo? Femeia se depărtă puţin de casă şi se sprijini de un BMW negru, parcat lângă Saab-ul lui Jake. Îşi ţinea mâinile adânc în buzunarele jeanşilor decoloraţi şi strâmţi. Soarele puternic o orbea, aşa cum se uita în sus, iluminându-i, totodată, părul auriu-roşcat.

— Sunteţi Jake Brigance? zise ea, punând mâna streaşină la ochi.

— Da. Ce doriţi?

— Trebuie să stau de vorbă cu dumneavoastră.

— Sunt foarte ocupat.

— Ştiu, dar e ceva important.

— Aveţi nevoie de serviciile mele? întrebă el, dându-şi însă imediat seama că nu era aşa.

— Nu. Vreau să vă răpesc numai cinci minute.

Jake cobori şi deschise uşa. Fata intră degajat, ca la ea acasă. Îi strânse mâna ferm şi se prezentă:

— Sunt Ellen Roark.

— Încântat de cunoştinţă, zise el, arătându-i un scaun de lângă uşă.

Jake se aşeză pe un colţ al biroului lui Ethel.

— O singură silabă sau două?

— Poftim?

— Vă numiţi Rork sau Row Ark?

— R-o-a-r-k. Rork e la Boston şi Row Ark, în Mississippi.

— Te deranjează dacă-ţi spun Ellen?

— Chiar te rog. În două silabe! Pot să-ţi spun Jake?

— Sigur că da!

— Bine. Oricum, n-aveam de gând să mă adresez cu „domnule”.

— Eşti din Boston, nu-i aşa?

— Da, m-am născut la Boston. Tata se numeşte Sheldon Roark şi e un avocat criminalist vestit.

— N-am avut plăcerea. Ce vânt te-aduce în Mississippi?

— Studiez dreptul, la Ole Miss.

— La Ole Miss?! Cum de-ai ajuns acolo?

— Mama e din Natchez. Făcea parte din liga feminină de la Ole Miss. Apoi, s-a mutat la New York, unde l-a cunoscut pe tata.

— Şi eu m-am însurat cu o fată drăguţă din liga asta.

— Sunt toate una şi una.

— Vrei o cafea?

— Nu, mulţumesc.

— Acum, că am făcut cunoştinţă, poţi să-mi spui ce vânt te-aduce la Clanton?