— Nathan Baker, judecător de pace în districtul al treilea din Ford.
— Aceeaşi mărturie?
— În linii mari, da.
— Altul?
— Edgar Lee Baldwin, fost inspector.
— A fost acuzat acum câţiva ani, parcă, zise Jake.
Faţa lui Buckley se înroşi mai tare ca oricând. Holbă ochii şi casca gura larg.
— N-a fost condamnat, izbucni Musgrove.
— Nici n-am spus aşa ceva. A fost doar acuzat. Ceva cu FBI-ul, parcă.
— Gata, gata! zise Noose. Ce ne va spune domnul Baldwin?
— Trăieşte aici de o viaţă. Îi cunoaşte bine pe locuitorii din comitat şi crede că procesul va fi cinstit, în Ford, răspunse Musgrove.
Buckley se uita mut la Jake.
— Altcineva?
— Şeriful Harry Bryant, comitatul Tyler.
— Şeriful Bryant? Ce are de spus?
Musgrove vorbi în numele procuraturii:
— Domnule judecător, noi avem două teorii împotriva schimbării instanţei. Mai întâi, susţinem că procesul poate avea loc aici, în condiţii optime. În al doilea rând, dacă sunteţi de altă părere, vă aducem la cunoştinţă că publicitatea făcută a cuprins toate comitatele din acest stat. Aşa că situaţia e aceeaşi ca în Ford. Deci, nu se realizează nimic, transferând procesul în altă parte. Avem martori, în favoarea celei de-a doua teorii.
— Acesta e un mod nou de a privi lucrurile, domnule Musgrove. N-am mai auzit aşa ceva.
— Nici eu, adăugă Jake.
— Pe cine mai aveţi?
— Pe Robert Kelly Williams, avocat din districtul nouă.
— Unde vine asta?
— În sud-vestul statului.
— A făcut atâta cale, ca să depună mărturie că toţi pădurarii lui ştiu despre caz, la fel de mult ca locuitorii din Ford?
— Da, domnule.
— Altcineva?
— Grady Liston, avocat în districtul paisprezece.
— Aceeaşi mărturie?
— Da, domnule.
— Asta-i tot?
— Domnule judecător, noi avem şi mai mulţi, dar toţi cu acelaşi gen de mărturii.
— Bun. Atunci ne putem limita la cei şase?
— Da, domnule.
— Voi audia dovezile dumneavoastră. Fiecare martor are voie să vorbească cinci minute şi în două săptămâni voi da răspunsul la această moţiune. Mai aveţi vreo întrebare?
23
Era dureros să-i refuzi pe reporteri. Îl urmară pe Jake de-a lungul străzii Washington. Avocatul se scuză, spunând că nu are comentarii de făcut, şi îşi găsi refugiul în biroul său. Un reporter mai îndrăzneţ de la Newsweek se strecură înăuntru şi îl rugă pe Jake să-i permită să-i facă o fotografie. Dorea un portret serios, pe fundalul rafturilor cu tratate de drept, legate în piele. Jake îşi aranjă cravata şi îl invită pe fotograf în sala de şedinţe, unde îi poză fără să scoată un cuvânt. Reporterul îi mulţumi şi plecă.
— Îmi acordaţi câteva momente? întrebă Ethel politicoasă, în vreme ce şeful ei se îndrepta spre scări.
— Desigur.
— Haideţi să stăm jos. Trebuie să discutăm ceva.
S-a hotărât să plece, în sfârşit, gândi Jake, aşezându-se lângă fereastră.
